Dumnezeu te iubeşte, schimbarea este posibilă

de Richard Oostrum

Când dorinţele mele homosexuale au început să iasă la suprafaţă în timpul adolescenţei, I-am pus lui Dumnezeu întrebarea: „Ce se întâmplă aici? Nu vreau asta, aşa că dacă poţi să mă schimbi, te rog să o faci.” Nu vroiam să fiu diferit de toţi ceilalţi. Mi-am reprimat sentimentele destul timp, dar când am intrat în prima relaţie homosexuală, „am devenit homosexual pe faţă”.

Prietenii şi familia mea au acceptat fără probleme. Eram foarte activ în competiţiile de înot, jucam polo pe apă şi eram chiar antrenor pentru un grup de tineri între 16 şi 20 de ani. Tinerii de această vârstă îşi spun opiniile destul de sincer, dar chiar şi cu aceşti tineri am întâlnit puţină împotrivire, prejudecată sau probleme. Totul părea să meargă uşor. Pentru că totul părea să se întâmple fără luptă, am presupus că Dumnezeu trebuie să fi intenţionat asta pentru mine. Toată lumea îmi spunea: „Te-ai născut aşa şi întotdeauna vei fi astfel; eram împăcat cu aceasta.

Aveam mulţi prieteni şi cunoştinţe în lumea homosexuală şi eram foarte activ în organizarea competiţiilor de înot şi cluburilor homosexuale din Olanda. Concuram de asemenea la Jocurile Homosexuale din New York. Era un timp fantastic, cu atât de mulţi oameni cu aceleaşi idei împreună.

În acele zile aveam o relaţie cu un tip din Amsterdam. După ce am fost împreună o lună, am aflat că era seropozitiv, şi nu mult după aceea, am descoperit că avea SIDA. Trei ani mai târziu, David a murit. A fost un timp foarte întunecat, dar am primit mult sprijin de la prieteni şi familie.

Fără puncte de sprijin îngrădite

După ce a murit David, am devenit de necontrolat şi m-am aruncat în viaţa de noapte homosexuală. M-am mutat la Amsterdam, îndeosebi pentru că ştiam că Jocurile Homosexuale urmau să se ţină acolo. Mi-am făcut un cerc larg de prieteni şi eram complet implicat în viaţa de noapte.

După ce am trăit astfel cam şase luni, parcă ceva a început să nu-mi dea pace în interior. Am realizat că acest stil de viaţă nu era sănătos pentru mine; simţeam literalmente că aveam o frânghie legată de mine. O voce mică, în interiorul meu, îmi spunea că Dumnezeu nu era fericit cu stilul meu de viaţă. Mi-a devenit tot mai clar; ştiam că era vocea lui Dumnezeu. Am vorbit despre aceasta cu un fost iubit, şi el era de fapt în aceeaşi situaţie. Am cumpărat o Biblie şi am început s-o citesc, dar n-am înţeles mult. Ştiam că dacă vroiam să aflu mai mult, va trebui să merg la biserică.

În toată viaţa mea fusesem într-o biserică numai de două ori înainte – o dată la o nuntă şi o dată la o înmormântare – aşa că era un pas important. La televizor am văzut o slujbă a Bisericii locale a lui Hristos şi am hotărât că voi încerca să merg la acea biserică. Am crezut că biserica va fi demodată şi plictisitoare, dar nu a fost. Oamenii erau cu adevărat mulţumiţi şi era o atmosferă aşa de relaxată.

Nu m-am simţit cu adevărat confortabil deoarece totul era nou pentru mine, dar am decis că voi sta pentru o ceaşcă de cafea după întâlnire, înainte de a mă duce acasă. În timp ce îmi beam cafeaua, o doamnă s-a apropiat de mine şi m-a întrebat de unde eram şi ce făceam. Fără vreun pic de ruşine sau jenă, i-am spus totul. Mi-a răspuns într-un mod foarte pozitiv şi m-a întrebat apoi despre slujbă şi dacă ştiam că dacă Îi cer lui Isus să vină în viaţa mea, va veni. Mi-a făcut cunoscută Evanghelia şi apoi m-a întrebat: „Ţi-ar plăcea să faci asta?”. Am zis „da” şi apoi am spus împreună rugăciunea păcătoşilor. Chiar din acel moment, pacea a intrat în viaţa mea. Viaţa de noapte intensă de care fusesem înghiţit, a fost pusă deoparte. Nimeni nu mi-a spus: „Nu poţi merge în baruri” sau „Nu poţi face asta sau aia”. Aveam pace în interior şi era grozav!

Duminica următoare m-am dus din nou la aceeaşi biserică şi aceeaşi doamnă m-a întrebat cum fusese pentru mine săptămâna care trecuse. I-am spus că totul era minunat; eram liniştit şi nu simţisem nicio nevoie să urmez activităţi homosexuale. A răspuns că Isus intrase în viaţa mea şi că Duhul Sfânt trăia în inima mea. Suna foarte abstract pentru mine, dar observasem într-adevăr că exista o mare schimbare în interiorul meu. Ea mi-a spus de asemenea că Biblia se referea la stilul de viaţă pe care îl trăisem, şi m-a întrebat ce credeam despre aceasta. Am răspuns: „Sunt de acord cu Biblia”. Şi când am rostit aceasta, m-am gândit: „Ce spun acum?”. Nu eram un activist homosexual extremist pentru drepturile gay-lor sau ceva de acest gen, dar evident trăisem acea viaţă şi eram interesat în acceptarea societăţii celor „de felul meu”. Dar eram convins că nu mai vroiam acel stil de viaţă, şi că mai mult, nici Dumnezeu nu mai vroia aceasta pentru mine. El avea altceva în minte pentru viaţa mea. Ea m-a sfătuit să contactez EHAH (organizaţia olandeză „Exodus”). I-am sunat şi două săptămâni mai târziu am început să merg la întâlniri acolo.

Pe un nor de dragoste

Nu ar fi putut să fie mai clar pentru mine: homosexualitatea şi Isus nu merg mână în mână. Cu toate acestea, partea la care renunţam constituia mai mult de 90 % din viaţa mea: sporturi, viaţă socială, vacanţe, chiar magazinele de unde îmi cumpăram hainele. Eram băgat până peste cap în subcultura homosexuală, şi dintr-odată totul era pus pe tuşă. M-am gândit mai târziu că aş fi fost un caz grozav pentru psihologi. Probabil că m-aş fi prăbuşit într-o criză totală de identitate sau ceva de genul acesta, dar de fapt nu s-a întâmplat aşa ceva. Simţeam o dragoste atât de intensă din partea lui Dumnezeu, care cântărea mult mai greu decât orice lipsă. Mă simţeam literalmente înghiţit într-un nor de dragoste

Prin discuţiile mele regulate cu unul dintre membrii EHAH, am primit descoperirea şi convingerea cu privire la ceea ce se întâmplase în viaţa mea. El m-a ajutat să-mi redirecţionez viaţa către noua mea poziţie în Hristos. Am vorbit cu el despre sentimentele mele homosexuale şi am aflat ce spune Biblia despre homosexualitate. Nu m-am simţit niciodată presat de atitudini ca „biet micuţ fost gay care ai devenit băiat creştin, te vom aranja cu o soţioară drăguţă care te va înţelege tot restul vieţii tale.” Pentru mine era clar că mă aflam într-un proces. Ei nu mi-au dat niciodată impresia că odată ce am trecut prin consiliere, nu va mai trebui să mă lupt cu sentimente homosexuale.

Când le-am făcut cunoscută mărturia mea părinţilor mei, aproape că au căzut de pe scaune din cauza şocului. M-am gândit: „Ei, stai o clipă. Când le-am spus despre homosexualitatea mea, nu a fost nicio problemă. Dar acum că aleg calea lui Dumnezeu, toată lumea se supără”. Mi-au tot spus: „Te-ai născut aşa, şi n-am avut niciodată vreo problemă cu asta”.

Cred că am înţeles răspunsul lor, pentru că dacă mi-ar fi spus cineva acelaşi lucru cu un an înainte, aş fi răspuns la fel. Dar am ştiut atunci, aşa cum ştiu şi acum, că homosexualitatea şi credinţa nu se amestecă, deşi încă nu aveam multă pricepere a Cuvântului lui Dumnezeu. Am înţeles de asemenea reacţiile celor din lumea homosexuală. „Te vei întoarce”, îmi tot spuneau. Erau şi din cei care credeam că am contractat SIDA sau că aveam poate o reacţie întârziată din cauza morţii partenerului meu. Ei au răspuns: „Sigur, ai nevoie cumva de un sprijin, mai ales după ce l-ai pierdut pe David”.

Chiar înainte de Jocurile Homosexuale de la Amsterdam, îmi amintesc că I-am spus lui Dumnezeu: „Când jocurile vin aici nu vreau să fiu prin preajmă; nu am nevoie de acest fel de confruntare”. Concurasem în toată lumea şi îmi construisem o reţea mare de contacte şi prieteni din multe ţări, oameni care îşi planificaseră să vină să mă viziteze când ajungeau în oraşul meu. Tot în acea vreme aveam primele mele lupte adevărate, şi mi-era teamă că nu voi putea să fac faţă ispitelor.

Într-o zi, am căzut doar pe genunchi şi m-am mai rugat o dată pentru pace. Patruzeci şi cinci de minute mai târziu a sunat telefonul, şi cineva de la EHAH  m-a întrebat dacă eram interesat să iau parte la un program care încerca să găsească oameni care aveau nevoie de ajutor sau de sfat, program al Youth With a Mission [Tineri cu o misiune], în timpul jocurilor. Am izbucnit în râs, gândind: „Da, Îi cer lui Dumnezeu să mă folosească, şi într-o oră primesc prima mea misiune!”. Aşa am intrat în legătură cu YWAM pentru prima dată.

Destul de sigur, am fost implicat în acel program în timpul Jocurilor Homosexuale, mergând chiar la competiţiile de înot. Protecţia lui Dumnezeu era ca un cocon în jurul meu. Nu am simţit nicio ispită homosexuală, cu toate că eram foarte tânăr în credinţă. Am fost capabil să le spun celor mai apropiaţi prieteni ai mei despre Isus, şi aceasta s-a dovedit a fi o experienţă uimitoare.

Fiind nerăbdător să continui

Viaţa mea după convertire a fost un torent lung de schimbări. Se părea că Dumnezeu mă ţinea tare de mână şi mă ducea pe drumul viaţii mele, şi eu încă mă ţin strâns de El! Este o viaţă palpitantă şi ştiu Cine este Autorul, Cel care poate deschide orice uşă şi poate să-mi dea tot ce am nevoie. Ce mângâiere!

Cam cu un an şi jumătate în urmă, mi-am părăsit slujba, pentru că vroiam să fiu disponibil pentru Dumnezeu întreaga zi de lucru. Când am făcut cunoscută decizia mea la serviciu, a fost un răspuns pozitiv, cu excepţia acelui clişeu îngrozitor. „Ei bine, orice te face fericit; e viaţa ta!”

Am început să lucrez cu program întreg cu Youth With A Mission în Amsterdam, după ce am făcut Şcoala de Antrenament în Ucenicie (DTS) la YWAM—Heidebeek, în Olanda. Când am fost în programul meu DTS de găsire a oamenilor care au nevoie de ajutor şi sfat în Uganda, pentru a completa faza antrenamentului meu de bază, L-am întrebat pe Dumnezeu ce să fac mai departe. Imediat după DTS, am fost primit într-un program de doi ani cu Universitatea Naţiunilor (YWAM) care începea la Amsterdam. Este un curs care are ca ţintă atingerea celor pierduţi din centrele urbane.

Vreau să mă întorc la lumea homosexuală din inima Amsterdamului şi să iniţiez o nouă lucrare a misiunii acolo. Dar avem o mulţime de pregătiri de făcut: în rugăciune, pentru sprijin financiar, pentru o echipă de oameni dedicaţi. Avem de asemenea nevoie de un spaţiu pentru birou. La început, va fi important să începem să clădim prietenii. Poate că vom conlucra cu EHAH pentru a ne coordona eforturile şi a ne canaliza energiile pentru a crea o strategie potrivită. Este uimitor pentru mine că încă nu există o astfel de lucrare, într-un asemenea centru homosexual ca Amsterdamul. Desigur, înţeleg că vor fi dificultăţi în începerea acestei lucrări şi că va fi nevoie de răbdare. Înseamnă predicarea Cuvântului lui Dumnezeu homosexualilor, care poate că nu ştiu mare lucru despre Biblie. Dar cred că oamenii ştiu în sinea lor că homosexualitatea nu este îngăduită de Dumnezeu. Sunt nerăbdător să încep.

Când de-abia mă convertisem, eram atât de entuziasmat încât vroiam să convertesc întreaga lume, inclusiv pe toţi cei de pe scena homosexuală. În tot entuziasmul meu, am fost destul de insensibil şi de-a dreptul nepoliticos uneori, pentru că nu mi-era jenă deloc să „o spun aşa cum este”. A trebuit să cer iertare unor oameni pe care i-am rănit. Am spus lucruri pe care nu ar fi trebuit să le spun, şi acum o iau de la început. Încerc să fiu un prieten pentru oamenii aceştia – şi prietenia înseamnă doar să împărtăşeşti lucrurile prin care treci. Pentru mine, aceasta este misiunea mea, şi prietenia este drumul pe care umblu. Nu predic doar tot timpul; îmi împărtăşesc viaţa, râd cu prietenii mei şi am discuţii bune. Prieteniile mele devin tot mai profunde. Credeţi au nu, chiar primul meu partener din 1985 a fost şi prima persoană care a început să mă sponsorizeze în misiuni. M-am gândit: „Dumnezeule, trebuie că binecuvântezi asta!”. Încet dar sigur, uşile se deschid pentru a mă întoarce la lumea homosexuală, şi nu cu o Biblie mare în mână şi mesajul: „Hei, tipilor, întoarceţi-vă la Dumnezeu sau ardeţi!”.

Încep să văd lumea tot mai mult prin ochii lui Isus. Ştiu ce vrea să facă şi ce poate să facă Isus cu o inimă zdrobită şi cu o viaţă zdrobită; vrea să aducă vindecare. Văd aceasta din ce în ce mai mult, şi am nevoie să o ştiu din ce în ce mai mult în fiecare zi, altminteri nu aş putea lucra în această lume.

Ispite

Desigur, există ispite – nevoi fizice şi sexuale care sunt trezite. Sunt în procesul de restaurare. Vechile sentimente homosexuale ies uneori la suprafaţă. Este greu, dar aceasta mă face să mă trezesc, ca să-L caut pe Domnul iar şi iar, şi să ştiu din nou că sunt o creaţie nouă şi că Îi aparţin lui Hristos.

Înainte de a fi convertit eram foarte activ sexual, într-atât încât mă apropiam de dependenţă. Când treci de la sută la sută la zero, desigur, te-ai aştepta ca acele nevoi să caute încă să fie satisfăcute. Dar pentru că am primit atât de multă dragoste la început, nici măcar nu am simţit acele nevoi. Am crezut doar că totul se va aranja cumva. Sentimentele mele heterosexuale se dezvoltă în mod clar, dar nu mă concentrez asupra lor.

Ceea ce îmi lipseşte uneori este camaraderia pe care o aveam în viaţa homosexuală, mai ales ceea ce cunoşteam din competiţiile de înot din jurul lumii şi petrecerile legate de ele. Era câte un week-end ici şi acolo, şi mă distram bine în viaţa de noapte. Aveam de asemenea un prieten foarte bun; eram ca fraţii unul pentru celălalt. După ce am devenit creştin, relaţia noastră a luat sfârşit. Îmi lipsesc de asemenea căldura şi afecţiunea fizică. Nu îmi lipsesc în mod deosebit experienţele sexuale cu bărbaţi, dar îmi lipseşte uneori o îmbrăţişare bună. Şi de obicei Domnul răspunde El Însuşi acestei nevoi, până acolo că aproape simt literalmente braţele Lui în jurul meu, liniştindu-mă cu dragostea Lui. Acesta este lucrul minunat despre relaţia mea cu Isus; El ştie exact ce se întâmplă înăuntrul meu şi ştie cum să-mi dea ceea ce am nevoie.

Am şi prieteni în viaţa homosexuală care vor să combine credinţa cu stilul lor de viaţă. Vreau să spun că merg la biserică dar au şi un iubit. Ei simt cumva că este viabil. Dar în ceea ce mă priveşte pe mine, nu am avut niciodată vreo îndoială în această privinţă; nu m-am întrebat niciodată dacă Dumnezeu ar fi mulţumit dacă aş fi menţinut acel stil de viaţă. Cunosc poziţia lui Dumnezeu asupra acestei chestiuni.

Pentru a contacta EHAH: Telefon: 31 20 625 67 97 sau e-mail: ehah@solcon.nl.

Tradus şi folosit cu permisiune de pe www.exodus.to.