Gabriel
Eliberarea este posibilă
Provin dintr-o familie cu cinci copiii, eu fiind cel mai mic. Ca toţi tinerii care îşi caută un model de urmat mai întâi în familie, şi eu am căutat unul, dar în familia mea nu am găsit. De fapt eu îl căutam în tatăl meu, dar el nu a dat şi nu a ştiut să fie un bun exemplu. Relaţia dintre noi, ca tată şi fiu, a fost una deficitară, deoarece el era alcoolic. Încă de mic îmi amintesc de pornografia pe care o consuma, lucru care m-a afectat foarte mult şi mi-a deschis curiozitatea pentru sexul masculin. După vizionarea unei scene pornografice, am simulat o partidă de sex cu unul din colegii de la grădiniţă, în sala de mese.
Pe la vârsta de cinci ani, un coleg de-al fratelui meu m-a provocat să fac sex oral cu el, în schimbul unei ciocolate. Nu am acceptat provocarea, chiar dacă doream să primesc ciocolata şi să-i văd sexul. Acest fapt a influenţat mult orientarea mea homosexuală şi a fost un început pentru întrebări chinuitoare: „De ce m-a abordat tocmai pe mine?”, „De ce sunt curios cu privire la sexul masculin?”, „Sunt oare diferit?”, „ Sunt homosexual?”.
Fiind mezinul, dormeam cu părinţii şi asistam deseori la relaţia intimă dintre ei. În mintea mea de copil acest act părea a fi un viol, ceea ce mi-a produs un dezgust faţă de relaţia sexuală şi m-a îndepărtat total de tatăl meu. Mi-am propus să nu fiu ca el, am adoptat-o pe mama ca model de viaţă, şi îmi spuneam: „Dacă ea va muri, voi muri şi eu!”. Din acel moment nu am mai avut probleme, nu mi s-au mai făcut propuneri sexuale, dar curiozitatea pentru sexul masculin a rămas.
Ciudat era faptul că atât la grădiniţă cât şi la şcoală, primeam roluri de fetiţe, cu îmbrăcăminte specifică. Mă obişnuisem atât de mult încât probam toată garderoba mamei, în lipsa ei, încât uneori chiar şi la joacă eram în rochiţă.
Pe la 10 ani am început să mă masturbez frecvent, consumând pornografia fraţilor mei, care făceau acelaşi lucru. Un an mai târziu, mama a decedat, chiar dacă mă rugasem lui Dumnezeu să nu o ia. Odată cu ea „am murit” şi eu, după cum hotărâsem. Cea mai bună prietenă a mamei, o a doua mamă pentru mine, m-a luat la ea acasă pentru trei luni, timp în care nu am mai consumat pornografie şi nu m-am mai masturbat. Când m-am întors acasă, am reînceput să mă masturbez la fel ca tatăl şi fraţii mei. Tot atunci, fiind depresiv, tânjind după afecţiune, de mai multe ori am încercat să mă sinucid.
La şcoală eram marginalizat de băieţi şi mă înţelegeam foarte bine cu fetele. Cu toate acestea simţeam atracţie şi faţă de băieţi, ca şi faţă de fete. Toate acestea erau secretele mele de care nu ştia nimeni.
Anii au trecut, iar eu m-am adâncit tot mai mult în aceste obişnuinţe care de acum îmi aduceau numai remuşcări şi vinovăţie. La 13 ani am venit la şcoală în oraş, unde din cauza înfăţişării şi comportamentului meu efeminat, mi s-au făcut din nou propuneri sexuale. Dumnezeu nu a permis să fiu violat, în schimb am fost marcat psihic, iar întrebările din trecut au revenit. Am început să caut răspunsuri peste tot unde aveam acces: în mass media, în cărţi şi pe internet.
În căutarea mea am găsit răspuns la Dumnezeu. Printr-un creştin am aflat că Domnul Isus a murit pentru toate păcatele mele şi că puteam scăpa de vinovăţie. Am studiat împreună Sfânta Scriptură, L-am invitat pe Isus în viaţa mea şi El m-a eliberat de toată povara păcatelor mele. Am fost eliberat pentru o perioadă lungă de timp, de tot ceea ce însemna pornografie şi masturbare. A fost minunat Dar pentru că şi Satan există, minciuna lui că sunt homosexual a revenit. Propunerile sexuale au continuat, dar de fiecare dată Dumnezeu a fost Cel care m-a protejat şi din momentul în care am devenit creştin am folosit fiecare ocazie pentru a împărtăşi Evanghelia şi faptul că Dumnezeu îi iubeşte pe homosexuali, dar condamnă practicarea homosexualităţii.
Acum înţeleg versetul: „...toate lucrurile lucrează spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu...” (Romani 8:28), adică toate lucrurile ciudate prin care am trecut, mă ajută să-i înţeleg pe cei care se confruntă cu ele şi să le pot aduce vestea buna a eliberării. Am învăţat de la alţi bărbaţi creştini cum să fiu un bărbat adevărat, luptând neîncetat cu atracţiile homosexuale. Deşi ele nu au dispărut, acum, la 24 de ani, sunt soţ şi tată. Sunt fericit şi doresc să fiu un exemplu demn de urmat pentru copiii mei şi prin puterea lui Dumnezeu, un ajutor pentru tinerii care se confruntă cu homosexualitatea.
Autorul a ales un pseudonim.
