Răspunsuri
Laurenţiu*
Septembrie 2007
Mă bucură acest e-mail. Mă bucură că am găsit adresa ta.
Ca toţi cei care îţi scriu, şi eu vreau să scap de această povară... homosexualitatea. Însă în cazul meu e mai diferit, e mai greu.
Sunt credincios, nu fac niciun pas fără să nu-L întreb, dar... păcătuiesc cu carul.
Şi ceea ce este mai grav, este că... iubesc. Am încercat din răsputeri, prin post, prin a lua hormoni, prin meditaţie, prin multe altele – nu merită să le enumăr – să scap de acest viciu. Mi se pare imposibil. Boală nu este, asta e clar. Consider că totuşi, poate fi considerat un sindrom, precum Down, dar poate fi vindecat?
Încep să-mi pierd speranţa, mama mea nu ştie că sunt gay, nimeni nu ştie. Am nevoie de ajutor. Mai merită să fac cel puţin un pas pentru a deveni „normal”. Sper că îl voi primi aici. Nu ştiu. Speranţa mea chiar moare ultima, iar ambiţia e prea mare pentru ca să mă accept. Dar, e imposibil?
Despre mine:
Am 19 ani, mi-am pierdut virginitatea cu un băiat acum exact un an, până acum am avut trei bărbaţi în viaţa mea, cu care am avut o relaţie de durată (în cazul gay-lor, lungă durată = cel puţin 2, 3 luni), mă numesc Laurenţiu. Am făcut „cursuri” cu martorii lui Iehova, am vorbit cu penticostali, adventişti de ziua a şaptea, evanghelişti, credincioşi, psihologi, mi s-au aplicat metode de vindecare tibetane, Prananadi, Reiki, am practicat yoga, nu am neglijat nici kabala. Sunt ortodox.
Mama e foarte credincioasă. Tatăl meu... nu locuiesc cu el de când aveam 7 ani, când eram în clasa I. Consider că el este vinovat pentru că sunt gay. Nu ne-am văzut de opt ani, iar de unsprezece nu am vorbit cu el. Mai multe detalii, pe parcurs.
Ceea ce este pe site... mda, OK, eu cred în Dumnezeu, iar în concluzie, cred în vindecare. Dacă nu era aşa, nu te mai contactam. Deci putem trece peste dovezi. Nu e nevoie să fiu convins prin dovezi palpabile că cineva s-a vindecat. Nimeni nu vrea asta. Vreau să fiu „normal”.
Aştept cu nerăbdare răspunsul tău.
Cristian*
Noiembrie 2007
Mersi mult de răspunsul prompt la mesajul meu. Ceea ce vreau eu e mai dificil şi dacă nu se poate înţeleg. M-ar interesa ca tot ce se poate spune sa fie pus în e-mail şi nu cu trimiteri. Nu accesez niciun site de orice natură ar fi el, aşa că mărturii, poze sau altele dacă se pot trimite direct fără vreo trimitere pe site-ul x sau y e OK, daca nu, e tot OK. Sper să ne putem auzi şi pe mess, ar fi puţin mai simplu.
Problema asta cu homosexualitatea e destul de grea şi faptul că se poate renunţa e ceva bun. De mult ştiu că este împotriva legii şi a lui Dumnezeu, aşa cum se spune şi în Romani, dar deşi încerc cu multa dorinţă, e greu să renunţ... Ceea ce ştiu e că nu e imposibil şi că tot ce se vrea se poate, iar Filipeni 4:13 mă ajută să îmi întăresc dorinţa şi voinţa.
Aşa că dacă tu crezi că te poţi înhăma la acest jug continuă. Dacă nu, ar fi de preferat să nu începi ce nu poţi duce la bun sfârşit, man! Mersi mult încă o dată de mesaj şi pentru tot ce faci şi vrei să faci pentru cei care pot fi mâine lângă tine, sau care pot încerca să te sprijine în ajutorarea păşirii spre lumină şi curăţie a altor suflete căzute şi care au nevoie de un imbold şi o motivaţie.
Ai grijă de tine. Numai bucurii şi împliniri în Hristos!
Marius
Noiembrie 2007
Îmi cer scuze pentru întârzierea cu care răspund. Am fost plecat în Germania şi nu am reuşit sa te anunţ înainte să plec, totul a fost foarte iminent. În fine, m-am reîntors, am văzut email-urile de la tine, home page-ul viitorului site... Am si eu câteva sugestii, sper să-ţi fie de folos şi aştept să-mi spui cum ţi se par.
Vroiam să-ţi dau o sugestie: ziceai de publicarea unei cărţi... „Coming Out of Homosexuality", cred eu că este cea mai bună. Vreau să spun ca îmi place mult cum abordează această problemă, este foarte bună şi pentru creştinii care nu au mai avut contact cu acest subiect, toată problema este tratată dintr-o perspectivă biblică şi poate ar fi şi mai uşor de tradus iniţial, decât să te apuci să strângi materiale şi să scoţi tu o carte, nu, ce părere ai?
Să ştii că m-am gândit de nenumărate ori la ideea de a avea o mărturie publica. Asta atunci când va fi cazul şi îmi va pune Dumnezeu pe inimă, pentru că sunt încă departe de ceea ce se numeşte un „ex-gay". La o mărturie, însă fără date de identificare, în care să specific doar că sunt român şi că fac parte dintr-o biserica evanghelică, eventual vârsta, da, m-am gândit de ceva vreme şi chiar vroiam să vorbesc cu tine despre asta. Vezi, Dumnezeu ne pune aceleaşi gânduri pe inimă, cu siguranţă El e de acord sa facem asta.
Apropo, am mai descoperit un băiat evanghelic, are 24 de ani, care se confrunta si el cu astfel de probleme. E un băiat smart, vreau sa-i vorbesc despre tine şi despre iniţiativa asta a ta.
OK, keep in touch, bye!
Ruben*
Februarie 2008
Să-ţi spun sincer, te-am întrebat de unde eşti şi caţi ani ai deoarece pentru mine e foarte important cui mă destăinui, înţelegi? Eu sunt creştin, sunt din familie de creştini şi am problemele astea grave, despre care nu pot discuta cu nimeni, ai mei nu ştiu chiar deloc ceea ce sunt, şi de aceea mi-ar fi plăcut să ştiu dacă şi tu eşti creştin, si aşa mai departe.
Nici prieteni nu vreau să mai am, de fapt nici până acum nu am avut. Ştiu că aşa mulţi mă consideră un om rău şi totdeauna voi suferi. Cred că niciodată nu o sa am prieteni adevăraţi.
Să ştii că am mai ieşit cu gay la suc şi in oraş deoarece simţeam să ies undeva, să ies în oraş, dar din păcate numai cu gay ieşeam, să am şi eu pe cineva apropiat cu care să ies. Asta e, duc lipsă de prieteni şi acest lucru mă face sa ies cu gay. Am suferit enorm, am vrut să mă calce o maşină să mor, oricum am o viaţă foarte nefericită. Până şi şefa mi-a spus să nu mai vorbesc ca o fată, şi am crezut că acolo pic jos. Vai, prin câte trec, numai eu ştiu şi Dumnezeu...
Andrei*
Mai 2008
Sunt gay. Este aşa de greu să spui acest adevăr părinţilor! Cum poţi să le distrugi lumea, cum poţi să le înlături fericirea? Trăiesc cu acest păcat de când mă ştiu şi este aşa de greu, de parcă aş căra lumea pe umeri. Cum aş putea să pun această povară pe umerii părinţilor pe care îi iubesc mai mult decât orice pe lume?
Cristian
Iulie 2008
În tot ce am făcut în viaţă, am sperat să am succes. Acesta a devenit realitate doar prin ajutorul lui Dumnezeu.
Cred în Dumnezeu. Am nevoie de aceasta şi îmi place să cred în El, pentru că este un reper vital şi în acelaşi timp, prima şi ultima mea speranţă. Mă rog Lui când sunt copleşit de situaţie şi tot Lui Îi mulţumesc când am o reuşită. Nu mă îndoiesc de faptul că mă va ajuta şi în lupta cu atracţiile faţă de acelaşi sex.
Paul*
Octombrie 2008
Îmi plac bărbaţii şi nu ştiu ce să fac, nu mă mai suport şi aş vrea să mor. Ce pot să fac?
* Autorul a ales un pseudonim.
