Dumnezeu te iubeşte, schimbarea este posibilă

de Frank Worthen

Pastorul meu m-a luat în biroul lui şi mi-a explicat: „Frank, eşti homosexual.” Având numai 13 ani, a fost nevoie să îmi explice atracţia faţă de persoane de acelaşi sex. A făcut-o. Apoi a adăugat că homosexualii sunt diferiţi de alţi oameni.

Mi se mai spusese că sunt diferit! Când mama mea m-a dus la grădiniţă, educatoarea mea i-a spus: „Băiatul dumneavoastră este diferit de ceilalţi băieţi.” Şi avea dreptate; mă detaşasem de cearta constantă din familia mea ascunzându-mă în pod şi creându-mi propria mea lume în fantezie. Ca răspuns la tiparele mele de izolare, colegii mei îmi adresau cuvinte injurioase (despre care mai târziu am aflat că însemnau „homosexual”).

Când aveam 10 ani, am început să iau lecţii de pian. Profesoara mea de pian Îl cunoştea pe Domnul într-un mod plin de putere. A fost în extaz când, trei ani mai târziu, L-am primit. M-a luat la biserica ei, unde am început să studiez orga.

Căutând un tată

Tatăl meu a murit în acel an, pastorul a manifestat interes faţă de mine, asumându-şi rolul „tatălui” în viaţa mea. Era tot ce căutasem într-un tată! Dar în inima mea, speram că se înşela asupra faptului că eram homosexual. Desigur, eram diferit; nu aveam prieteni, eram bun la sporturi, şi dedicam o mulţime de timp muzicii. Totuşi speram că era doar o întârziere în dezvoltarea interesului faţă de sexul opus.

Când am împlinit 18 ani, am întâlnit o tânără. Am ieşit împreună cam un an. Era foarte palpitant să gândesc: „Mulţumesc lui Dumnezeu, sunt normal! Iubesc această femeie şi vreau să mă căsătoresc cu ea.” Aşa că am cerut-o în căsătorie. Ea mi-a răspuns: „Sunt numai două lucruri pe care le iubesc: caii şi alte femei.”

Zdrobit, m-am întors la pastorul meu, care mi-a spus că fusesem atras de masculinitatea prietenei mele. El a raţionat: „Îţi spun de ani de zile că eşti homosexual.” Am plecat de la biserică în acea zi, luând hotărârea de a-mi accepta homosexualitatea. Din moment ce „omul lui Dumnezeu” mă convinsese că eram homosexual, speram că Dumnezeu mă va accepta.

În stilul de viaţă gay

Am intrat atunci în stilul de viaţă gay. Acceptându-mi homosexualitatea, totuşi, am crezut că găsisem locul căruia îi aparţineam. Dar stilul de viaţă homosexual masculin se bazează pe tinereţe. Şi astfel, până am împlinit 40 de ani, se cam terminase pentru mine. Singurul iubit stabil pe care l-am putut găsi nici măcar nu era cu adevărat homosexual – stătea cu mine doar pentru bani! Dar chiar şi atunci, ne înşelam unul pe celălalt. Era foarte deprimant.

Afacerea pe care o deţineam îmi cerea să călătoresc mult în jurul lumii. În timpul uneia dintre călătoriile mele, managerul celui mai mare magazin al meu a angajat un băiat „hippie”. Deşi nu-l vroiam deloc pe Michael acolo, managerul mi-a promis să-l ţină departe de ochii clienţilor, dacă îl lăsam să lucreze la magazie. Împotriva voinţei mele, am fost de acord.

Ce s-a întâmplat cu tine?

Întorcându-mă dintr-o altă călătorie, am fost uimit să-l văd pe Michael cu părul scurt, spălat cum trebuie, şi lucrând la casa din faţă. Era eficient, clienţii îl iubeau, şi el zâmbea tot timpul. În cele din urmă, după ce l-am privit o săptămână, l-am întrebat: „Ce s-a întâmplat cu tine?” El a răspuns: „L-am primit pe Domnul.” M-am întrebat dacă va rezista creştinismul lui Michael. În timpul anului următor, viaţa lui a continuat să devină tot mai luminoasă. Am început să mă întreb dacă Dumnezeu mă putea schimba în felul în care l-a schimbat pe Michael. Dar mi-am spus: „Nu. Dumnezeu nu a schimbat niciodată o persoană homosexuală.” Am oscilat între speranţă şi disperare.

Într-o zi, Domnul mi-a vorbit, zicându-mi: „Astăzi te vreau înapoi.” Ştiam, fără nicio îndoială, că aceasta era vocea lui Dumnezeu. Am alergat la magazin şi l-am localizat pe Michael, gâfâind: „Tocmai am auzit ceva din partea lui Dumnezeu, nu ştiu ce să fac.” Nu mă mai puteam controla. Michael mi-a răspuns că avea cheile de la biserica lui, şi a sugerat să mergem acolo să ne rugăm.

Un nou început

Michael m-a făcut să îngenunchez pe treptele de marmură ale altarului şi m-a condus printr-o rugăciune a păcătosului de 20 de minute! Pentru că nu ştia nimic despre activitatea homosexuală, m-a făcut să mărturisesc tot felul de lucruri pe care nu le făcusem niciodată. Dar vroiam tot ce avea Dumnezeu pentru mine, aşa că m-am gândit: „Dacă trebuie să fac aceasta ca să mă schimb, voi mărturisi orice!” Când rugăciunea s-a terminat, Duhul Domnului a devenit viu în inima mea. Am ieşit din biserică o persoană schimbată!

Când am mers la biserica lui Michael, oamenii şi-au exprimat dragostea faţă de mine. Mai târziu am aflat că petrecuseră doi ani rugându-se pentru „şeful gay al lui Michael”. Şi un an şi jumătate după aceea, oameni din biserica aceea au venit să mă vadă în fiecare zi! Această responsabilitate m-a păzit de la mă întoarce la stilul de viaţă homosexual.

Începutul misiunii „pentru foştii gay”.

La sugestia lui Michael, am înregistrat pe bandă o mărturie pentru a ajunge la oamenii care erau prinşi în cursa stilului de viată homosexual. Am hotărât să fac reclamă acestei benzi în cel mai rău ziar sexual din oraş. Anunţul spunea: „Vrei să ieşi din homosexualitate? Cere banda Fratelui Frank despre un mod centrat pe Hristos de a ieşi din homosexualitate:” În timpul primului an în care a apărut, anunţul meu a adus 60 de oameni care vroiau să iasă din homosexualitate!  Bărbaţi din propria mea biserică m-au căutat pentru a-i consilia despre cum să renunţe la homosexualitate. După un timp, am început să mă întâlnesc cu aceşti bărbaţi în zilele de sâmbătă.

În cele din urmă, Domnul m-a pus în legătură cu un pastor care avea nevoie de ajutor în consilierea homosexualilor. Deoarece era scriitor, el şi cu mine am produs o carte numită „Al treilea sex?” (una dintre primele cărţi creştine publicate vreodată despre homosexualitate): Ajungând peste tot în lumea vorbitoare de limba engleză, acea carte a generat aproximativ 200 de scrisori pe lună.

Deşi nu aveam intenţia de a renunţa la afacere mea, Domnul m-a făcut să înţeleg nevoia de a intra în misiune cu program normal. Astfel, „Dragoste în acţiune” a început cu întâlniri săptămânale ale grupurilor de sprijin .

Întâlnindu-mă cu Barbara Johnson.

După scurt timp, am primit un telefon de la Barbara Johnson, o femeie din Los Angeles, înnebunită de durere. Fiul Barbarei intrase în stilul de viaţă homosexual, dar misiunea pentru foşti gay de acolo nu oferea ajutor părinţilor. Aceasta a fost prima dată când am auzit de o altă misiune pentru foşti gay, în afară de „Dragoste în acţiune”! Intrigat, am sărit într-un avion în dimineaţa următoare şi m-am dus să-i văd.

Când m-am întâlnit cu conducătorii misiunii de acolo, ne-am întrebat dacă mai existau alte misiuni pentru gay. Nu ştiam cu adevărat cum să aflăm, dar am reuşit să localizăm un număr de misiuni pentru foşti gay, din toată lumea. Astfel, la mijlocul anului 1976, am avut prima noastră conferinţă. Au luat parte şaizeci de oameni, reprezentând douăsprezece misiuni. S-a născut Exodus!

Viaţa mea ocupată mă satisfăcea. Mă bucuram de muncă şi îmi iubeam biserica. Mă simţeam în siguranţă şi împlinit, capabil să mă obişnuiesc cu o viaţă confortabilă de celibat. După cinci ani, am simţit că eram gata pentru căsătorie, dar nu eram doritor să-mi iau angajamentul pentru timpul implicat. Deseori lucram la birou de dimineaţa până la miezul nopţii. Cum puteam să-i dau unei soţii atenţia cuvenită? Nu am văzut niciun motiv convingător pentru căsătorie.

Rugându-mă pentru o soţie.

Totuşi, cam prin al zecelea an de celibat am început să mă simt inconfortabil cu viata mea de persoană necăsătorită. Foarte singur, am început să mă rog pentru o tovarăşă de viaţă. În acest timp, echipa „Dragoste în acţiune” a ţinut un seminar în Eugene, Oregon. Am remarcat o doamnă care sponsoriza evenimentul, de partea cealaltă a încăperii, vorbind repede cu un grup de oameni. Am gândit: „Ce hiper doamnă! Nu cred că vreau să am de-a face cu ea!”. Aşa că am păstrat distanţa. Am simţit destul de sigur că nu vroiam să o cunosc niciodată!

Un an şi jumătate mai târziu, am vizitat Los Angeles cu Chris Medcalf de la misiunea Exodus din Londra. Eram în drum spre Disneyland şi ne oprisem la casa Barbarei Johnson să luăm nişte călători. Barbara mi-a spus că era obligată să ducă o vizitatoare la Disneyland, dar că nu avea timp. În primul rând, i-aş fi făcut o favoare dacă aş fi putut lua acea femeie cu noi.

Perspectiva nu mă încânta, dar nu erau multe lucruri pe care nu le-aş fi făcut pentru Barbara. Aşa că am spus: „Da.” Ne-a prezentat pe mine şi pe Chris Anitei (pe care nu aveam idee că o întâlnisem la seminarul Barbarei cu o zi în urmă, şi cu atât mai puţin că ea era femeia pe care o evitasem cu grijă în Eugene!). Anita a făcut o mulţime de glume şi a fost sufletul petrecerii. M-am bucurat pe deplin de compania ei şi m-am temut de clipa când ziua va lua sfârşit.

În ziua următoare, Chris şi cu mine ne-am întors acasă la San Rafael şi m-am cufundat în presiunile de zi cu zi ale misiunii. Amintirea acelei zile relaxante a pălit până când Barbara a sunat să-mi spună că Anita aparent mă plăcuse. Încântat, am gândit: „O femeie chiar mă „place”! Probabil că am făcut ce trebuie!” Dar calm, i-am spus Barbarei că nu-mi puteam aminti să fi avut o zi mai bună ca aceea. Am rugat-o să-i spună Anitei că şi mie îmi plăcuse foarte mult de ea.

O lună sau cam aşa ceva mai târziu, Barbara a sunat din nou. A spus că ea şi încă patru femei veneau în nord să mă viziteze. Cum lucrul meu până la ore târzii la biroul misiunii „Dragoste în acţiune” nu-mi dăduse niciodată motiv pentru a-mi mobila casa, mi-am pregătit cu frenezie apartamentul pentru ca ele să aibă o şedere confortabilă. Dar când am vorbit mai târziu cu Barbara, a devenit clar că numai Anita va putea să facă vizita. Am intrat în panică. Cum va suna aceasta?! „Directorul unei misiuni pentru foşti gay găzduieşte femeie necăsătorită în apartament nou mobilat!”

Lori Thorkelson, o doamnă din personalul misiunii mele, mi-a venit în ajutor fiind de acord să stea cu Anita în camera de oaspeţi. Ca urmare a acelei săptămâni, Lori a întemeiat o prietenie solidă cu Anita şi a fost nepreţuită în a mă ajuta să menţin relaţia mea romantică pe o cale dreaptă. (Mai târziu, când m-am dus în Europa pentru trei luni, am lăsat o grămadă de cărţi poştale pe care Lori să i le trimită Anitei la fiecare câteva zile, pentru ca Anita să ştie că mă gândesc la ea.)

Dragoste la prima vedere.

Pentru Anita, a fost dragoste la prima vedere. A devenit complet îndrăgostită de „Dragoste în acţiune.” Iubea tot personalul şi munca pe care o făceau ei. Vroia să ia parte la toate acestea. A plâns tot drumul către gară. Va lua timp până ce dragostea Anitei pentru mine va fi asemenea dragostei ei pentru „Dragoste în acţiune”!

Într-o noapte târziu, Anita m-a sunat şi mi-a spus că vroia să mă vadă. Am sugerat să se urce în maşină şi să conducă până la San Luis Obispo, la jumătatea distanţei dintre Los Angeles şi San Francisco. A fost puţin surprinsă că am fost atât de impulsiv, dar nu vroia să acţioneze sub impulsul momentului. Aşa că am fost de acord să ne întâlnim acolo în câteva zile. Această întâlnire a inaugurat o serie de lungi călătorii cu maşina până la jumătatea distanţei dintre noi (o călătorie cam de 500 de mile pentru fiecare dintre noi).

Cu acele ocazii, am avut multe discuţii semnificative despre căsătorie. Aveam deja 55 de ani, ceea ce mă făcea nesigur că voi putea consuma căsătoria noastră. Am hotărât că o viaţă împreună era mult mai bună decât relaţia noastră la mare distanţă. Ne vom avea unul pe celălalt, şi aceasta va fi destul. (Cum s-a dovedit, îngrijorările mele erau neîntemeiate.)

În noiembrie 1984 ne-am căsătorit. De atunci, am avut multe aventuri împreună, în misiune în jurul lumii. În 1990 am plecat la Manila, în Filipine, unde am întemeiat o altă misiune pentru foşti gay. După câţiva ani, ne-am întors acasă în California, lăsând „Bagong Pag-asa” în mâinile capabile ale conducerii filipinezilor.

Apoi am luat totul de la început – pornind de la zero „Misiuni Noua Speranţă”!

Căsătoria a fost mai bună decât cele mai mari aşteptări ale noastre. Şi luna de miere continuă!

Tradus şi folosit cu permisiune de pe www.exodusglobalalliance.org.

Aşteptăm comentariul tău la pagina Contact.