Dumnezeu te iubeşte, schimbarea este posibilă

 de David Feddes

„Să luptaţi pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna” (Iuda 3).    

În iunie 2002 sinodul Diocezei Anglicane din New Westminster şi-a autorizat episcopul să ţină o slujbă pentru binecuvântarea mariajelor între persoane de acelaşi sex. Acest organ de conducere al bisericii canadiene a vrut un ritual pe care să îl folosească în fiecare dintre congregaţiile sale, dându-le posibilitatea cuplurilor homosexuale să-şi pecetluiască relaţia cu autoritatea şi binecuvântarea bisericii. Majoritatea delegaţilor au sprijinit această mişcare, dar unii i s-au opus puternic. După votul pentru binecuvântarea mariajelor între persoanele de acelaşi sex, unii au ieşit de la întâlnire şi s-au declarat în afara părtăşiei cu episcopul şi cu sinodul.

Unul dintre cei care au plecat a fost teologul şi autorul Dr. James I. Parker. El a explicat mai târziu într-un articol într-o revistă: „De ce am plecat de lângă ceilalţi? Pentru că această decizie... falsifică Evanghelia lui Hristos, părăseşte autoritatea Scripturii, pune în primejdie mântuirea fiinţelor omeneşti şi trădează biserica în rolul ei desemnat de Dumnezeu de bastion şi apărătoare a adevărului divin (Christianity Today, ianuarie 2003).

Lucrurile au devenit şi mai dificile pentru anglicanii care au împărtăşit părerea lui Packer. Când s-au declarat în afara părtăşiei cu episcopul şi organul lor de guvernare, au spus că rămân loiali Bisericii Anglicane mai largi. Dar apoi Dr. Rowan Williams a fost desemnat noul arhiepiscop de Canterbury, cap al tuturor bisericilor anglicane şi episcopale din lume. Williams spune: „Nu sunt convins că un homosexual trebuie să fie celibatar”, şi el personal a ordinat un preot care avea un partener homosexual. Desemnarea lui Rowan i-a încântat pe unii, dar i-a deranjat pe mulţi alţi anglicani din toată lumea. De exemplu, mulţi africani au ajuns să-L cunoască pe Hristos prin preoţii anglicani, şi mulţi creştini şi lideri africani susţin învăţătura biblică istorică şi se opun curentelor în favoarea homosexualităţii.

Anglicanii nu sunt singurii afectaţi de problema cuplurilor gay în biserică. În unele denominaţiuni, precum Biserica Unită a lui Hristos din Statele Unite şi Biserica Unită a Canadei, mariajele persoanelor de acelaşi sex au primit binecuvântări oficiale, şi gay-ii şi lesbienele, activi din punct de vedere sexual, pot fi ordinaţi ca preoţi. Biserica Unită a Canadei a adoptat o declaraţie care spunea: „Orientările sexuale omeneşti (lesbiană, gay, bisexuală, transexuală, heterosexuală) sunt un dar de la Dumnezeu, parte a diversităţii minunate a creaţiei”.

Sprijinirea homosexualităţii este atât de puternică în unele grupuri ale bisericii, încât serviciile divine de Crăciun şi de Paşte sunt evenimente de o zi, în timp ce Gay Pride durează o lună întreagă. O congregaţie universalistă unitariană din zona Bostonului nu numai că sărbătoreşte Gay Pride, dar chiar face din Crăciun o manifestaţie pentru homosexualitate, lăudându-se că slujba ei din Ajunul Crăciunului prezintă Corul Bărbaţilo Gay din Boston.

Influenţând pentru schimbare

În timp ce un număr de grupări religioase binecuvântează mariajele homosexuale, ce se poate spune despre denominaţiunile în care standardele oficiale interzic unirea homosexuală, ca fiind contrară voii lui Dumnezeu? Ei bine, chiar în multe dintre aceste denominaţiuni, există puternice gupări pro–gay. Aceste grupări se opun poziţiilor oficiale ale bisericilor şi continuă să facă lobby pentru schimbare. Ele vor aprobarea bisericii pentru sexul gay, pentru căsătoria homosexuală şi pentru gay şi lesbiene ca pastori şi lideri. Biserica Unită Metodistă, de exemplu, interzice oficial pastorilor să binecuvinteze mariajele gay şi lesbiene, dar mulţi episcopi, pastori şi membri metodişti luptă pentru schimbare.

Biserica Prezbiteriană (S.U.A.) este într-o situaţie similară: această denominaţiune a votat strâns împotriva sprijinirii mariajelor homosexuale, dar există o mişcare pro-gay destul de mare, insistând pentru schimbare. O grupare numită „Prezbiterieni mai fericiţi” a publicat o declaraţie sfidând  poziţia bisericii şi solicitând o schimbare imediată, spunând: „Dreptatea nu poate aştepta... Politica bisericii cu privire la sexualitate dezbină familii şi face  din prieteni duşmani. Efectul ei este că îi face... pe cei care spun adevărul, nedemni de a participa pe deplin. Etica este întoarsă cu capul în jos... Credem că a venit timpul să ne ridicăm pentru cei cărora li se refuză participarea deplină în biserica noastră: lesbiene, gay, bisexuali şi transexuali prezbiterieni pe care Dumnezeu i-a chemat să slujească... nu avem altă alegere. Facem aceasta fiindcă este corect”.

Unele denominaţiuni baptiste liberale sau luterane, au de asemenea lobby-uri pro-gay destul de mari. Mişcări similare există chiar în denominaţiuni care nu este probabil să-şi schimbe poziţia oficială. Romano-catolicii au un grup în favoarea gay-lor, numit „Demnitate”. Gay-ii şi lesbienele din bisericile răsăritene şi ortodoxe au format „Axios” pentru a le promova cauza.

Propria mea denominaţiune, Biserica Reformată Creştină din America de Nord, consideră în mod oficial că comportamentul homosexual este păcătos şi că cei care se angajează în el trebuie să se căiască şi să se abţină de la contactul gay, şi nu-şi pot avea mariajele binecuvântate oficial şi să fie aleşi ca lideri ai bisericii. Dar recent o congregaţie creştină reformată din Toronto a decis că orice poziţie de conducere din congregaţia lor va fi deschisă membrilor homosexuali care se află în relaţii stabile. Liderii acelei congregaţii au simţit că trebuiau să aprobe liderii gay, indiferent ce spunea denominaţiunea. Ei au declarat: „Experienţele pe care le-am acumulat ne-au condus în punctul în care a trebuit să alegem: Eram gata să ne identificăm ca o congregaţie atotcuprinzătoare sau nu? ... Totul era, în anumite feluri, în joc”.

Când alte biserici creştine reformate din zona Toronto s-au întâlnit ca organizaţie regională, au publicat o acuzaţie aproape unanimă. Au instruit biserica din Toronto să se căiască, să anuleze decizia şi să se rededice trăirii după standarde biblice. Dacă congregaţia merge înainte cu ordinarea homosexualilor, ar putea fi exclusă din denominaţiune.

O intersecţie de drumuri

Cum ar trebui să se raporteze bisericile la cuplurile  gay şi lesbi? Biserica trebuie să iubească persoanele de orice orientare sexuală şi să le cheme la mântuirea în Isus şi la o trăire sfântă. Dar ce implică aceasta? Include iubirea homosexualilor avertizarea lor că devierea sexuală îi poate duce în iad dacă nu se căiesc şi nu-şi schimbă obiceiurile, sau înseamnă să afirmi că orice orientare sexuală este un dar minunat de la Dumnezeu? Dacă oamenii vor relaţii homosexuale şi de asemenea să fie membri în biserică, ar trebui biserica să-i excludă din comunitate  până se căiesc şi se angajează să părăsească un mod de viaţă homosexual, sau ar trebui să-i recunoască drept membri cu o poziţie bună? Ar trebui bisericile să binecuvinteze activ mariajele homosexuale? Ar trebui bisericile să ordineze homosexuali ca lideri şi ca exemple de imitat pentru ceilalţi? Multe biserici se luptă  cu aceste probleme şi apar neînţelegeri mari.

Unii conducători ai bisericii vor să păstreze pacea şi unitatea minimalizând problema sau căutând terenul comun. Dar este greu să pretinzi că această problemă nu contează, şi nu pare să fie mult teren comun. Când biserica din Toronto a vrut să ordineze gay, a spus: „totul era... în joc” dacă homosexualii practicanţi nu puteau sluji ca lideri ai bisericii. „Prezbiterieni mai fericiţi” spun că dreptatea cere ordinarea gay-lor ca lideri; oponenţii ordinării gay-lor sunt numiţi mincinoşi care întorc cu susul în jos etica. Din perspectiva opusă, J. J. Packer a afirmat că mulţi creştini (inclusiv eu) cred: bisericile care binecuvintează homosexualitatea tratează Evanghelia ca falsă, părăsesc Biblia, pun în pericol sufletele oamenilor şi trădează chemarea bisericii de a fi pentru adevărul lui Dumnezeu.

Problema cuplurilor gay în biserică indică o intersecţie de drumuri, o separare de drumuri. Cei care gândesc că orice orientare sexuală şi că orice comportament sexual este un dar minunat de la Dumnezeu, au o religie diferită de cei care văd devierea sexuală ca o urâciune pentru Dumnezeu.

Unele persoane care merg la biserică şi sunt în favoarea gay-lor încearcă să menţină elemente ale credinţei istorice, biblice, dar alţii nu se neliniştesc din această cauză. În timp ce redefinesc etica sexuală, Îl reinventează pe Dumenzeu ca să li Se potrivească lor. Walter Wink, un profesor de seminar, sprijină mariajele homosexuale deşi admite că apostolul Pavel şi alţi scriitori biblici se opun lor. Wink spune că gay-ii care nu se căiesc nu vor merge în iad – Dumnezeu mântuieşte pe toată lumea. Wink admite că Evanghelia după Matei Îl citează deseori pe Isus vorbind despre iad, dar Wink spune că Isus nu a spus de fapt asemenea lucruri – Matei doar le-a inventat pentru că avea multă mânie nerezolvată. Wink spune că Biblia ne învaţă să iubim pe toată lumea, dar nu are o etică normativă. În opinia lui, Dumnezeu acceptă orice şi pe oricine. Într-un domeniu al învăţăturii biblice după altul, el distruge Cuvântul lui Dumnezeu şi inventează o nouă religie despre care crede că este mai bună.

Sau luaţi în considerare ceea ce o biserică episcopală pro-gay din New Jersey spune pe reţeaua ei web: „Crezul din Nicea [care mărturiseşte credinţa în Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt] nu vorbeşte despre relaţia pe care cei mai mulţi oameni de aici o au cu creştinismul... Imagistica feminină este folosită în rugăciuni şi imnuri pentru a vorbi de Dumnezeu ca Mamă... Noi folosim în mod intenţionat forma tradiţională a rugăciunii Domnului, „Mama noastră, Tatăl nostru care eşti în ceruri”.

Pentru a-L cunoaşte pe Dumnezeu trebuie să acceptăm revelaţia Bibliei despre Dumnezeu. Pentru a şti cum vrea Dumnezeu să tratăm sexualitatea şi pe cine vrea Dumnezeu ca lideri în biserică, trebuie să urmăm călăuzirea Bibliei. Uneori aceasta va aduce confruntare cu oamenii care vor să schimbe învăţătura biblică. Ar fi mai mare plăcut să vorbim despre bucurie şi binecuvântările faptului de a aparţine lui Isus, dar uneori trebuie să vorbim despre ceea ce ameninţă credinţa. Cartea lui Iuda spune:

„Preaiubiţilor, pe când căutam să vă scriu despre mântuirea noastră comună, m-am văzut silit să vă scriu şi să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna. Căci s-au strecurat printre voi unii oameni, care mai demult erau hotărâţi pentru această condamnare, oameni necredincioşi, care schimbă în desfrânare harul Dumnezeului nostru şi neagă pe singurul nostru Stăpân şi Domn, Isus Hristos” (Iuda 3-4).

Iuda avertizează că asemenea oameni vor avea parte de un sfârşit groaznic, ca şi unele cetăţi antice care s-au delectat în multe păcate – inclusiv în comportamentul homosexual – şi pe care Domnul le-a distrus prin foc. „Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor, care dându-se ca şi ele la desfrânare şi poftind trupul altuia”, spune Biblia. „Ne sunt puse înainte ca un exemplu, suferind pedeapsa unui foc veşnic” (Iuda 7). Pe scurt, Biblia avertizează că dacă practicăm sau apărăm perversiunea sexuală în timp ce vorbim frumos despre harul şi dragostea lui Dumnezeu, Îl tăgăduim pe Isus şi ne punem în primejdia iadului veşnic. Nu-mi place să spun aceasta. Aş prefera mai mult să vorbesc despre alte lucruri, dar această problemă este atât de serioasă încât nu există altă posibilitate de alegere decât să luptăm „pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna” (Iuda 3).

În timp ce luptăm pentru credinţă, trebuie să continuăm să întindem mâna cu dragoste oamenilor care resping sau deformează credinţa. Dar când încercăm să comunicăm dragostea şi adevărul lui Dumenzeu, trebuie să admitem faptul că există o mişcare destul de mare, bine organizată, bine fundamentată, pentru a pune biserica pe un drum diferit, un drum autodistrugător - şi trebuie să luptăm toţi împotriva ei.

Biserica trebuie să aibă curajul şi claritatea de a spune nu, cel puţin pe trei nivele: nu actelor homosexuale, nu căsătoriei homosexuale şi ritualurilor care binecuvintează unirile între persoanele de acelaşi sex, şi nu conducerii bisericii pentru oamenii care practică sau promovează conduita homosexuală.

Nu sexului gay

La nivelul cel mai de bază, trebuie să spunem nu activităţii homosexuale şi să luptăm pentru adevărul că Dumnezeu interzice comportamentul homosexual. În Levitic 18:22, Dumnezeu spune: „Să nu te culci cu un bărbat cum se culcă cineva cu o femeie: este o urâciune”. Romani 1:26-27 vorbeşte despre „patimi scârboase” în care femeile „au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii” şi bărbaţii „s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii; bărbaţi cu bărbaţi săvârşind lucruri josnice”. 1 Corinteni 6:9 spune: „Sau nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu?” şi menţionează „homosexualii” alături de alte feluri de păcătoşi care, dacă îşi menţin răutatea, nu vot trăi în împărăţia lui Dumnezeu.

Este de asemenea important de observat că Biblia spune că mulţi asemenea oameni au fost iertaţi şi schimbaţi în Numele lui Isus de Duhul lui Dumnezeu – şi aceasta este vestea bună a Bibliei pentru toţi păcătoşii. Chiar cei care se luptă cu dorinţe puternice şi uneori eşuează, pot fi siguri de îndurarea şi de iertarea lui Dumnezeu, dacă ei continuă să se căiască şi să se întoarcă la Hristos. Dar cei care îşi apără păcatul şi neagă nevoia lor de iertare, nu au loc în împărăţia lui Dumnezeu sau în biserica Lui.

Biserica trebuie să fie blândă cu cei care sunt tineri în credinţă şi încă învaţă calea creştină. Trebuie să fie îndurătoare şi să-i sprijine pe cei care se luptă şi se împiedică. Dar biserica trebuie să-i dea afară pe oamenii care preamăresc păcatul, refuză să se căiască şi îi ispitesc pe alţii să păcătuiască împreună cu ei. Sună dur? Despre disciplină nu se aude în multe biserici – ele sunt disperate să atragă oamenii şi ar fi de neînchipuit să dea afară efectiv pe cineva. În definitiv, dacă cineva spune că crede în Isus şi vrea să se alăture părtăşiei bisericii şi să ia cina Domnului, cum poate spune cineva nu? Ei bine, Dumnezeu spune nu. Biblia spune că Dumnezeu va avea grijă să judece oamenii din afara bisericii, dar biserica trebuie să-i considere pe membrii ei responsabili şi să-i disciplineze pe păcătoşii care nu se căiesc. În 1 Corinteni 5:11-13, apostolul Pavel spune: „Să nu aveţi niciun fel de legături cu unul care, măcar că îşi zice frate, este un desfrânat, sau lacom, sau idolatru, sau batjocoritor, sau beţiv, sau hrăpăreţ... Căci ce am eu să-i judec pe cei de afară? Nu este datoria voastră să judecaţi pe cei dinăuntru? Dar pe cei de afară, îi judecă Dumnezeu. De aceea, daţi afară din mijlocul vostru pe omul acela rău”.

Nu oricine pretinde că este creştin ar trebui să fie acceptat ca atare. Dacă oamenii nu cred Evanghelia şi nu se supun învăţăturii biblice, nu trebuie să fie accepataţi ca parte a bisericii. În schimb, biserica trebuie să îi disciplineze.

Dumnezeu nu vrea ca biserica să fie nechibzuită sau aspră. Trebuie să se facă orice efort pentru a corecta cu blândeţe, răbdare şă dragoste. Chiar când cineva trebuie să fie exclus, scopul este restaurarea. Dacă persoana se căieşte mai târziu, ar trebui să fie primită înapoi cu dragoste şi bucurie. Nu are importanţă care sunt păcatele lor, odată ce oamenii se căiesc, Dumnezeu îi primeşte cu bucurie, şi aşa trebuie să facă şi biserica. (Vezi 2 Corinteni 2:5-8).

Nicio binecuvântare pentru căsătoria între gay

Activitatea homosexuală este un păcat serios, dar multe păcate sunt la fel de grave. Nu vreau să-i scot în evidenţă pe gay şi lesbiene ca fiind oarecum mai de neiertat decât oamenii care păcătuiesc în alte feluri. Dar trăim într-o vreme când homosexualitatea diferă de alte păcate cel puţin într-un mod important: cei care o practică vor aprobarea şi binecuvântarea publică. Nimeni nu are parade sau luni speciale în onoarea altor păcate, precum lăcomia, înjuratul, beţia, minciuna, crima sau adulterul. De obicei cînd oamenii păcătuiesc, nu fac reclamă pentru aceasta, dar comportamentul homosexual a devenit ceva cu care oamenii se laudă în mod deschis, în timp ce cer şi beneficii de la corporaţii, statut legal de la guverne şi binecuvântare rituală de la biserici.

Orice ar face corporaţiile şi guvernele, biserica lui Hristos nu trebuie să binecuvinteze ceea ce Biblia interzice. Este o eroare uriaşă să îngădui răbdării şi dragostei să devină aprobare. Dumnezeu este deseori răbdător cu noi păcătoşii, dar Dumnezeu nu aprobă niciodată păcatul nostru şi nu rosteşte o binecuvântare peste el. Biserica trebuie sa-i iubească pe homosexuali şi să caute să-i salveze din păcat şi să-i restaureze la părtăşia cu Dumezeu, dar nu poate lăsa ca dragostea pentru păcătos să se transforme în aprobarea păcatului.

Se poate ca bisericile şi liderii care binecuvintează mariajele homosexuale să fi început cu motive bune. Le-a păsat de gay şi lesbiene şi când au ajuns să aprecieze personalităţile şi talentele lor, au fost tentaţi să creadă că relaţiile între persoane de acelaşi sex nu sunt de fapt greşite. De aici au început să pună semnul egalităţii între relaţiile între persoane de acelaşi sex şi căsătorie, şi din moment ce biserica binecuvintează căsătoriile, de ce să nu aibă  ceremonii de căsătorie şi pentru cuplurile homosexuale? Undeva pe drum, adevărul biblic a fost înlocuit cu sentimentul, şi căsătoria între gay a ajuns să fie văzută ca un drept dat de Dumnezeu.

Este un lucru teribil când conducătorii onorează ceea ce Dumnezeu interzice, şi binecuvintează ceea ce Dumenezeu a blestemat. Dumnezeu  ar închide mai degrabă o biserică, decât ca păcatul să fie binecuvântat în Numele Lui cel sfânt (Vezi Apocalipsa 2-3).  În Maleahi 2:8, Dumnezeu este atât de supărat, încât tună şi fulgeră împotriva conducătorilor bisericii: „Voi v-aţi abătut de la cale, aţi făcut din Lege un prilej de cădere pentru mulţi”. Un pastor sau un preot care binecuvintează o unire între două persoane de acelaşi sex, nu o face pe aceasta mai plăcută lui Dumnezeu; acel conducător doar Îl ofenseză pe Dumnezeu cu atât mai mult.

Nu conducerii pro-gay a bisericii

Dacă este greşit să iei parte la acte homosexuale, cum poate o biserică să ordineze homosexuali practicanţi, ca mentori şi modele pentru poporul lui Dumnezeu? Standardele biblice nu îngăduie homosexualilor neîntorşi la Dumnezeu nici măcar să fie membri în biserică, şi standardul pentru conducere este mai ridicat decât pentru membri (Iacov 3:1). Conducătorii bisericii trebuie să vestească adevărul care este demn de crezut şi să trăiască o viaţă demnă de a fi imitată. Un stil de viaţă homosexual nu este demn de a fi imitat, astfel că cei care trăiesc în acest fel nu sunt calificaţi pentru conducere.

De asemenea nu sunt calificaţi oamenii care sunt heterosexuali, dar care învaţă că relaţiile homosexuale sunt în regulă. Dacă un pastor sau un alt conducător învaţă că homosexualitatea este plăcută lui Dumenezeu, atunci acea persoană este un învăţător fals (Vezi 2 Petru 2:1-3). Învăţătura falsă despre sexualitate nu îi pune în pericol numai pe adulţii care păcătuiesc deja, şi care vor fi încurajaţi să nu se întoarcă la Dumnezeu. Îi pune de asemenea pe copiii impresionabili şi pe tineri pe o cale care îi poate face să comită păcate îngrozitoare împotriva lui Dumnezeu  Isus a spus că dacă cineva îi face pe micuţi să păcătuiască, ar fi mai bine ca acea persoană să se înece în mare (Matei 18:6).

Denominaţiunile şi congregaţiile care sunt credincioase lui Dumnezeu şi Bibliei, trebuie să fie atente şi să lupte „pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna” (Iuda 3). Nu trebuie să fie corupte de cei care „schimbă în desfrânare harul Domnului nostru şi neagă pe singurul nostru Stăpân şi Domn, Isus Hristos” (Iuda 4). În slujirea celor care înfruntă ispita homosexuală, biserica trebuie să fie blândă dar clară. Cartea lui Iuda spune de asemenea: „Şi de unii fie-vă milă, făcând deosebire, iar pe alţii căutaţi să-i mântuiţi, smulgându-i din foc” (Iuda 22-23). După aceste instrucţiuni, Iuda încheie cu o notă de încredere şi bucurie în Domnul: „Iar a Aceluia care poate să vă păzească de orice cădere şi să vă prezinte fără vină şi plini de bucurie înaintea gloriei Sale, singurului Dumnezeu înţelept, Mântuitorului nostru, să-I fie glorie şi măreţie, putere şi stăpânire, acum şi în veci. Amin”.

Tradus şi folosit cu permisiune de pe www.backtogod.net.