Dumnezeu te iubeşte, schimbarea este posibilă

de Jim Pace

Gata pentru a interveni

După ce ai fost citat greşit un timp, nu ajungi în punctul în care vrei să intervii? Homosexualitatea este una dintre acele probleme în care simt că opiniile mele personale, ca ucenic al lui Isus Hristos, sunt deseori citate greşit. Oamenii ca mine nu sunt interesaţi în a scrie scrisori în ziar sau  în a purta pancarte în timpul Zilei Drepturilor Gay. Stau în spate şi privesc, în timp ce presa scrie reportaje despre vocile puternice  care susţin fiecare latură a acestei chestiuni. Se pare că tot ceea ce obţin este neînţeles, caracterizat greşit şi vorbit de rău. Şi există un grup în creştere de oameni ca mine.

În timpul unui semestru de toamnă, biserica în care îl ajut pe pastor, New Life Campus Fellowship  sau [nlcf] din Virginia Tech, a hotărât că era timpul să ne prezentăm opinia. Când am citit despre femeia prinsă în adulter, sau despre cum S-a apropiat Isus de Zaheu, sau cum a fost văzut ca un prieten al păcătoşilor, m-am întrebat cum S-ar fi confruntat El cu această problemă. Nu vreau nici să ofer mărturia mea despre urmărirea personală a sfinţeniei şi asemănării cu Hristos, aşa cum înţeleg că îmi cer Scripturile; nici nu vreau să renunţ la îndurarea mea nou-găsită, pe care încă învăţ să o folosesc.

Ne luptăm cu cultura, simţindu-ne chemaţi să ne adaptăm mesajului lor de „acceptare”. Suntem criticaţi că avem o înţelegere îngustă şi că suntem limitaţi de propriul nostru mediu cultural. Aceasta ne duce la întrebarea: „Valorile Împărăţiei noastre au atu asupra culturii?” Şi: „Suntem gata să facem faţă batjocorii din partea multora, dând dovadă de îndrăzneală pentru a arata ce este adevărata evlavie?” Acestea sunt chestiuni foarte importante.

„De cele mai multe ori este uşor să stabilim unde se desparte cultura noastră de valorile Împărăţiei... Cu toate acestea, uneori cel mai greu este să încercăm să hotărâm care sunt valorile Împărăţiei noastre.” [William Webb, „Sclavi, femei şi homosexuali”]

Faptul de a hotărî asupra acestei chestiuni pare să se reducă ori la a nega drepturile civile, ori la a scuza păcatul.

Abordarea noastră şi provocările noastre

Pregătită pentru a interveni, biserica noastră a trimis plicuri cu invitaţii sugestive, la toate apartamentele din oraş, ca să vină la Seria noastră „Oameni care urăsc”. Avea să fie un dialog despre acuzaţiile împotriva credinţei creştine, pe care le-au făcut mulţi de-a lungul istoriei. În loc de a fi cunoscuţi prin dragoste, creştinii au fost deseori cunoscuţi cel mai bine ca fiind oamenii care urăsc. Am vrut să intervenim cu privire la opiniile noastre greşit citate, în ceea ce priveşte faptul că Dumnezeu i-ar urî pe oamenii care urmează alte religii, pe homosexuali, mediul şi femeile.

„Ura este ceva ce observăm. Imaginile ei ne atrag privirile şi poveştile despre ea ne rămân în minte. Nu ne plac persoanele care urăsc. De-a lungul istoriei, biserica a fost văzută ca un loc plin de ură, uneori pe bună dreptate, alteori nu. Unii ne-ar putea chiar numi „Oamenii urii”. Poate că noi [biserica] suntem exact aşa cum aţi crezut întotdeauna, sau poate că nu.” – Punctul de plecare pentru Serie

În preocuparea noastră, a devenit clar că mare parte din comunitatea evanghelică şi din comunitatea gay sunt destul de distincte, comunicând destul de rar. Am vrut să luăm legătura cu lideri din comunitatea gay, pentru a încerca să înţelegem mai bine perspectiva lor. Am învăţat repede, întâlnindu-mă cu un nou prieten de-al meu, Jason (nume schimbat), că putem uşor şi fără să fie necesar, să păşim pe vârfuri.

Un ton mai amabil, mai blând

Jason mi-a împărtăşit dificultatea de a fi un adolescent gay. A fost de acord cu statisticile pe care i le-am făcut cunoscute, despre abuzul fizic şi verbal cu care se confruntă ei, spunând că fiecare dintre prietenii lui a fost abuzat.

Mi-a explicat cum comunitatea gay se simte neînţeleasă de mass-media, la fel ca şi creştinii conservatori. Ei simt că oamenii îi reduc în mod nedrept la identitatea lor sexuală. Jason mi-a cerut să mă gândesc cum este să încerci să mergi la biserică pentru a afla despre Dumnezeu, şi să îl auzi pe pastor începând o tiradă despre tine şi să auzi un cor întreg de „Amin-uri” de peste tot din sală.

Acum, este clar că Evanghelia are mirosul morţii pentru cei care pier. Numai că mă întreb – Ar putea fi cuvintele noastre mai blânde, în timp ce nu renunţăm la convingerile noastre?

Cealaltă parte

I-am cerut să descrie cum el – şi poate comunitatea gay – văd comunitatea creştină. A admis că au glumele lor despre creştini, aşa cum cei din comunitatea creştină au glume despre gay. Ne vedea în general ca neinformaţi, complet tradiţionali, rămânând pe terenul moral înalt irelevant, fără un alt motiv decât că am auzit că aşa trebuie să credem. A spus că per total găsea biserica drept irelevantă, în căutarea de către el a lui Dumnezeu, şi părea puţin interesat în a-L urma.

Acum, unele dintre opiniile lui erau denaturate şi nedrepte. A făcut generalizări care puteau reflecta propria lui interpretare greşită în ceea ce ne privea. Înţelegea puţine despre noi şi avea puţină dorinţă pentru a înţelege mai mult. Ideea că puteam simţi că orientarea lui sexuală era greşită, şi cu toate acestea să nu îl privesc de sus, îi era aproape străină.

Realitatea este că această problemă nu este nouă. Comunitatea creştină se simte în mare măsură inconfortabil cu privire la comunitatea gay, şi comunitatea gay ne găseşte în mare parte irelevanţi, în căutarea de către ei a lui Dumnezeu. O realizare destul de mare.

Este Dumnezeu mulţumit cu ceea ce am făcut?

Einstein este renumit pentru a fi spus: „Nebunia înseamnă să faci acelaşi lucru pe care l-ai făcut întotdeauna şi să aştepţi un rezultat diferit”. Aşa că am încercat o abordare diferită. Conducerea noastră a petrecut timp, pregătind şi căutând pe Dumnezeu în această chestiune, pe care ne-am simţit îndemnaţi să o discutăm. Ne-am luptat cu câteva întrebări dure:

Putem arăta complexitatea acestei probleme şi câtă neînţelegere poate cauza ea, putem să arătăm domeniile înţelegerii greşite, în timp ce respectăm Scripturile, despre care credem că spun că homosexualitatea este greşită? Putem să nu fim de acord, dar în mod amabil? Este loc pentru discuţie, este loc să se construiască legături?

Sentimentul nostru că Dumnezeu ne conduce la aceasta se bazează pe faptul că dacă am face lucrurile puţin diferit, poate că ar merge.

„Mă urăşti?”

Pregătind terenul pentru eveniment, am aflat că atât conducerea comunităţii gay din campus, cât şi comunitatea, vor urmări îndeaproape ce aveam să spunem în dimineaţa întâlnirii, şi vor apărea apoi în masă seara. Vor purta tricouri cu inscripţia: „Mă urăşti?” A fost prima dată când am fost cu adevărat nervos înainte de a vorbi în public. Au venit în seara aceea şi s-au aşezat chiar în partea din faţă. Am început cu o interpretare a discursului din „Proiectul Larime”, piesa scrisă despre uciderea lui Matthew Shepard. Era o scenă în care Fred Phelps, pastorul care a avut parte de multă publicitate, striga că Dumnezeu îi urăşte pe homosexuali. Am întrebat dacă aşa vede comunitatea gay biserica, pentru a arăta că stereotipurile sunt prezente de ambele părţi.

„Mă urăşti?”

M-am ridicat şi am răspuns pentru păcatele comunităţii creştine. Cât de des i-am înţeles greşit, cât de des ne poate fi teamă de ei, şi cum râdem de ei. Apoi, la întrebarea pusă pe tricouri: „Mă urăşti?”, am răspuns: „Bineînţeles că nu”. Dar am fost sinceri că în ceea ce ne privea, ca urmaşi ai lui Hristos şi ca echipa de conducere a [nlcf], simţim că homosexualitatea este greşită, bazându-ne pe Scripturi. Ne-am aventurat să vorbim de ce totul este atât de complicat.

Perspective diferite

Cât timp am vorbit, m-am referit la problema că oamenii din sală au opinii diferite. Am vrut să arăt că părerile diferite nu trebuie să fie nocive, ci că ar putea fi un loc din care să facem tot posibilul să ne înţelegem mai bine unul pe altul.

Comentând Scripturile, am făcut cunoscute părerile bisericii noastre, şi am folosit un cadru pentru discuţie, bazat pe textul lui Web, pe care l-am citat mai devreme. În timp ce unii pot să nu fie de acord cu toate punctele de vedere pe care le-am susţinut, felul în care Web discută despre problema gay şi despre interpretarea progresivă a textelor biblice, este excelent.

Am făcut cunoscut că fiecare credincios ar trebui să ia în considerare cum ne face Dumnezeu să reflectăm natura Lui în răspunsul nostru al homosexualitate. Atenţia Lui este îndreptată foarte mult asupra inimilor noastre.

Angajamentul

La sfârşit am încheiat cu o propunere de angajament. Am recunoscut că ambele părţi au fost inutil de crude şi de ignorante una în privinţa celeilalte. M-am adresat mai întâi comunităţii creştine, cerându-le să fie de acord ca timp de zece ani să nu permită nimănui din mijlocul lor să facă o glumă, sau o generalizare înjositoare cu privire la gay. Să se dedice arătării dragostei lui Hristos comunităţii gay, protejându-i şi neîngăduind hărţuirea lor; să se ridice pentru dreptul de a fi trataţi cu bunătate, chiar dacă nu suntem de acord cu părerile lor despre stilul de viaţă gay.

Am cerut apoi comunităţii gay să răspundă în acelaşi fel. Ca şi creştin, s-a râs de mine, inteligenţa mi-a fost pusă serios la îndoială şi am fost eu însumi categorisit în mod nedrept. Această hărţuire a avut loc pentru că am ales să Îl urmez şi să Îi fiu dedicat lui Isus Hristos. Aşa că am întrebat dacă mă vor proteja. Am întrebat dacă vor pune capăt glumelor şi descrierilor rău-voitoare cu privire la creştini.

Rezultate

După aceea, mulţi membri ai comunităţii gay au rămas un timp pe loc, şi am discutat. Liderul comunităţii gay a spus că a fost şocată, pentru că nu i s-a întâmplat niciodată ca cineva să nu fie de acord cu ea şi totuşi să afirme public că o va apăra împotriva tratamentului nedrept. Ne-a spus că le va vorbi despre biserica noastră oamenilor care sunt interesaţi de spiritualitate. Am fost invitat să vorbesc despre o serie de teme legate de moralitate şi cultură, în calitate de reprezentant al credinţei creştine.

Din nefericire, un număr dintre membrii noştri au plecat din cauza abordării noastre. Am învăţat să discutăm şi mai mult cu liderii noştri, ca să explicăm de ce această chestiune trebuie să fie discutată şi ca să explicăm abordarea noastră.

Dar cei mai mulţi dintre liderii noştri au spus că sunt bucuroşi că [nlcf] se ocupă de asemenea chestiuni. Am descoperit că aceasta a electrizat credinţa multora. Mai mulţi membri ai comunităţii gay au început să frecventeze biserica noastră, sau alte biserici din zonă. Mulţi membri ai bisericii noastre care ascundeau lupta lor cu sexualitatea, au avut curajul să recunoască acea luptă şi au început să  îngăduie dragostei şi puterii lui Dumnezeu şi ajutorul bisericii oferite pentru a părăsi acel mod de viaţă.

Şi acum Jason vine la un studiu biblic. Nu este de acord cu o mare parte din el. Dar este un început.

Jim Pace este pastor la New Life Campus Fellowship, sau [nlcf], din anul 2002. Jim este un consilier, un instructor şi un strateg talentat, păstorind alături de Chris Backert. Jim şi familia lui locuiesc în Blacksburg, VA,  unde se află campusul Virginia Tech. Pentru a afla mai multe despre NLCF, îi poţi vizita pe internet la www.nlcf.net.

Tradus şi folosit cu permisiune de pe www.exodusinternational.org.

Aşteptăm comentariul tău la rubrica noastră Contact.