Dumnezeu te iubeşte, schimbarea este posibilă

de Frank Worthen

Lawrence J. Hatterer, autorul „Schimbării homosexualităţii la bărbat”, a dat această definiţie: „Cineva care este motivat, în viaţa adultă, de o atracţie erotică preferenţială  clară pentru membri ai aceluiaşi sex şi care de obicei, dar nu neapărat, se angajează în relaţii sexuale clare cu ei”. Am găsit că aceasta este o definiţie care funcţionează bine, deşi o explicaţie deplină a condiţiei homosexualităţii merge mult mai adânc.

Născut?

Majoritatea homosexualilor cred că s-au născut „gay”. Această opinie le oferă deseori mângâiere, eliberându-i de responsabilitatea de a se schimba. Totuşi, nu există dovezi ştiinţifice solide că oamenii se nasc homosexuali. Majoritatea covârşitoare a oamenilor care sunt gay sunt complet normali genetic. Ei sunt pe deplin bărbaţi sau femei.

Comportament învăţat

Credem că homosexualitatea este un comportament învăţat, care este influenţat de un număr de factori: o viaţă de familie dezorganizată în primii ani de viaţă, o lipsă a dragostei necondiţionate din partea unuia dintre părinţi, un eşec în identificarea cu părintele de acelaşi sex. Mai târziu, aceste probleme pot duce la o căutare a dragostei şi acceptării, la invidie faţă de acelaşi sex sau faţă de sexul opus, o viaţă controlată de diverse temeri şi de sentimente de izolare.

Un lucru pare într-adevăr clar: homosexualitatea este produsă de o multitudine de cauze de bază. A da vina pe un singur domeniu înseamnă a gândi simplist. Temeri faţă de sexul opus, incestul sau molestarea, mame dominatoare şi taţi slabi, apăsarea demonică: toate acestea pot juca un rol în cauzarea homosexualităţii, dar niciun factor individual nu o poate cauza. Pe lângă factorii din exterior din viaţa unei persoane, propriile sale decizii personale au jucat un rol cheie în formarea şi modelarea identităţii sale homosexuale, deşi puţin admit aceasta.

Ce spune Biblia?

Biblia afirmă clar în cinci locuri că un comportament homosexual este păcat: Levitic 18:22; 20:13; Romani 1:26-27; 1 Corinteni 6:9-10; Timotei 1:9-10. Pofta şi fantezia sexuală, atât homosexuale cât şi heterosexuale, sunt păcătoase, conform Cuvântului lui Dumnezeu.

Pe de altă parte, 1 Corinteni 10:13 ne asigură că ispita nu este păcat: „Nu v-a ajuns nicio ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda”.

Este diferenţă între a simţi atracţie faţă de acte sau fantezie homosexuală şi alegerea de a ceda acelei atracţii. Este diferenţa dintre ispită şi păcat. Nu putem controla pe deplin ceea ce ne ispiteşte, dar alegerea de  a urma sau nu ceea ce ne ispiteşte este în puterea noastră. Această putere de alegere este întărită de Duhul Sfânt.

Cele patru componente ale homosexualităţii

Problema homosexualităţii implică mult mai mult decât numai un act sexual. Cei prinşi de acest păcat au intrat de obicei într-o anumită măsură în stilul de viaţă homosexual gay. Pentru a înţelege mai bine circumstanţele persoanei gay care caută ajutor, am împărţit homosexualitatea în patru componente: comportament, răspuns psihic, identitate şi stil de viaţă.

Comportamentul. Deseori, se presupune  că toţi homosexualii iau parte la acte homosexuale, dar lucrurile nu stau întotdeauna astfel. Din cauza temerilor sau convingerilor religioase puternice, unii se pot reţine de la comportamentul sexual, dar pot experimenta o luptă intensă cu atracţiile homosexuale.

O altă presupunere greşită este că toţi oamenii care iau parte la acte homosexuale sunt homosexuali. Există un număr uriaş de bărbaţi heterosexuali care iau parte la acte homosexuale, pentru o varietate de motive, precum faptul că sunt în închisoare sau oriunde altundeva unde sexul heterosexual nu este disponibil.

De asemenea, nu credem că un copil care este implicat în acte homosexuale în primii ani de viaţă, va deveni neapărat homosexual, cu excepţia cazului în care aceste acte homosexuale împlinesc nevoi care nu sunt împlinite în alte moduri, precum nevoia de dragoste, de acceptare, de siguranţă şi de semnificaţie.

În aceste cazuri, implicarea copilului în act este văzută ca o „compensaţie” pentru nevoile care nu sunt sexuale, pe care el o obţine. Este posibil ca actul şi nevoile împlinite să devină sinonime, ceea ce poate duce la dezvoltarea unei orientări homosexuale. Cu toate acestea, statisticile au arătat că cei mai mulţi copii care experimentează acte homosexuale trec peste ele, ajungând să ducă o viaţă heterosexuală normală.

Răspunsul psihic. O scurtă definiţie  a termenului este: „excitaţie sexuală (stimulare) cauzată de percepţia vizuală sau de speculaţia în fantezie”. Răspunsul psihic este un termen tehnic pentru ceea ce mulţi oameni denumesc „orientare homosexuală”.

Deşi mulţi oameni afirmă că au simţit atracţie vizuală sau sexuală faţă de acelaşi sex „de când îşi amintesc”, există o progresie în viaţa unei persoane care duce la un răspuns homosexual. Un copil poate începe cu o nevoie de a se compara cu alţii pentru a vedea dacă se ridică la înălţimea standardelor societăţii. Când simte că nu se compară favorabil cu alţii, dezvoltă admiraţie pentru acele trăsături şi caracteristici fizice pe care simte că nu le are.

Admiraţia, care este normală, se poate transforma în invidie. Invidia duce la dorinţa de a-i poseda pe alţii şi în cele din urmă, de a folosi energia altora. Undeva pe drum, această dorinţă puternică devine erotică, ducând în cele din urmă la răspunsul homosexual psihic.

Când răspunsul psihic începe să cuprindă viaţa cuiva, are loc o anumită planificare. Situaţiile sexuale sunt zugrăvite în minte. Când prima întâlnire sexuală are loc, aceasta poate fi rezultatul mai multor ani de planificare şi fantezie. Totuşi, comportamentul homosexual poate preceda răspunsul psihic, care se poate dezvolta ca un răspuns condiţionat  la întâlniri plăcute cu cei de acelaşi sex.

Identitatea. Unii oameni intră în homosexualitate prin „identitate”. Aceştia sunt oameni care este posibil să nu fi simţit atracţie sexuală pentru acelaşi sex sau nu au avut întâlniri homosexuale. Totuşi, de la o vârstă fragedă, au simţit că erau „diferiţi” de alţi oameni. Se simt anormali, ca şi cum nu se potrivesc în lumea heterosexuală. Gândesc: „Dacă nu sunt heterosexual, atunci trebuie că sunt gay” şi acceptă eticheta homosexuală cu privire la vieţile lor.

Bineînţeles, este o interpretare greşită. O persoană tulburată de timiditate, de teama de sexul opus, de lipsa de abilităţi atletice sau sociale nu trebuie să accepte eticheta „homosexual”. Cu toate acestea, oamenii ajung să se poarte conform etichetelor. Odată ce eticheta este acceptată, caracteristicile implicite ale acelei etichete încep să se dezvolte în viaţa unei persoane. Ceea ce credem despre noi este de o importanţă extremă.

Stilul de viaţă. Un homosexual poate insista că nu este răspunzător pentru identitatea lui, pentru răspunsul lui psihic sau chiar pentru prima lui întâlnire sexuală, care se poate să-i fi fost impusă. Totuşi, fiecare persoană homosexuală trebuie să îşi asume responsabilitatea pentru alegerea sa de a intra în stilul de viaţă homosexual.

Oamenii intră în acest stil de viaţă în grade diferite. Unii trăiesc în cea mai mare parte în lumea heterosexuală, căutând numai întâlniri sporadice, impersonale. Alţii se cufundă în toată „subcultura gay”, un cadru în care persoana lucrează, trăieşte şi are contacte sociale într-un mediu total homosexual.

Există tot felul de grade între aceste două extreme, dar stilul de viaţă gay, pentru mulţi oameni gay, este primul loc în care au simţit o formă de acceptare la un nivel profund. Cu toate acestea, în ciuda acceptării care este la îndemână, stilul de viaţă homosexual se dovedeşte adesea a fi un mod de viaţă dureros şi lipsit de satisfacţii, îndeosebi pentru acei gay care sunt mai în vârstă, care nu mai sunt doriţi din punct de vedere sexual.

După cum poţi vedea privind aceste patru componente, homosexualitatea este o problemă complexă, cu multe definiţii şi variaţii. Dacă cineva îţi spune: „Sunt homosexual”, ţi-a spus de fapt foarte puţin despre el. Este nevoie de o privire mai în profunzime în viaţa sa, pentru a determina gradul în care homosexualitatea a devenit parte a identităţii sale. Aceasta ilustrează şi de ce homosexualitatea poate fi o problemă dificil de învins.

Este adevărat că ieşirea din homosexualitate nu este uşoară, dar sunt mii de oameni care au lăsat homosexualitatea în urmă şi au devenit făpturi noi în Hristos (2 Corinteni 5:17). Mulţi s-au căsătorit şi au familii, în timp ce alţii au rămas celibatari, dar duc vieţi fericite, consacrate slujirii lui Dumnezeu. Dumnezeu ne dă dorinţele inimii noastre. Satan nu este mulţumit când cineva vede decepţia homosexualităţii şi descoperă calea de ieşire. Sunt multe lupte de dus, dar Cel care este în noi este mai mare decât cel care este în lume (1 Ioan 4:4).

„Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi... căci nu voi veţi lupta, ci Dumnezeu” (2 Cronici 20:15).

Tradus şi folosit cu permisiune de pe www.exodus.to.