Ce spune Biblia despre homosexualitate? (2)
Homosexualitate vine de la cuvântul grecesc „homos” (acelaşi) şi cel latin „sexus” (sex), însemnând deci înclinaţie către acelaşi sex. Homosexualului i se par normale dorinţele şi închipuirile sale erotice faţă de oameni de acelaşi sex. Orientarea instinctuală către acelaşi sex nu este, conform Bibliei, un dar minunat de la Dumnezeu, ci parte a blestemului pe care l-am atras asupra noastră prin respingerea lui Dumnezeu, căderea noastră şi urmarea diverşilor idoli fabricaţi de noi înşine. O viaţă fără Dumnezeu înseamnă mereu o viaţă în păcat, în sclavie. Aceasta se găseşte sub un blestem.
„Fiindcă, după ce L-au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au glorificat ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci au ajuns deşerţi în gândurile lor şi inima lor fără pricepere a fost întunecată... De aceea Dumnezeu i-a lăsat pradă unor patimi josnice; pentru că femeile lor au schimbat întrebuinţarea lor naturală în cea împotriva naturii; şi în acelaşi fel bărbaţii, părăsind întrebuinţarea naturală a femeii, s-au aprins în pofta lor unii pentru alţii, bărbaţi cu bărbaţi făcând lucruri de ruşine şi primind în ei înşişi răsplata cuvenită abaterii lor” (Romani 1:21; 26-27).
Practicile homosexuale sunt la fel ca furtul, minciuna, ura, uciderea sau alte păcate exploatatoare. Pavel nu flagelează homosexualitatea separat în acest fragment. Mult mai mult, el arată consecinţa atunci când noi, oamenii, nu-I dăm slavă şi mulţumire lui Dumnezeu ci, în orbire şi aroganţă, din cauza faptului că noi ştim mai bine, nu ne întrebăm despre Dumnezeu şi voia Lui cu privire la noi, ci fabricăm zei proprii. Rezultatul este un mod de a simţi abject, o gândire şi acţionare sucită şi deformată.
Citim deja in Vechiul Testament că Dumnezeu desemnează relaţiile homosexuale drept o urâciune (Levitic 18:1-30; 1 Împăraţi 14:24; 1 Împăraţi 15:12; 1 Împăraţi 22:46). În Cuvântul lui Dumnezeu nimic nu este bagatelizat sau scuzat într-un mod ieftin. Dumnezeu face însă clar distincţia între om şi faptă. În timp ce numeşte fapta clar şi o condamnă, totuşi iubeşte omul şi vrea să îl ierte şi să îl schimbe.
Ştiu că este foarte greu pentru un homosexual să scape de înclinaţia sa. Totuşi, cu Hristos poate să lucreze la el însuşi şi să păşească pe drumuri noi.
Un om căzut în patima alcoolului care a venit prin credinţă la Isus Hristos nu îşi va pierde, de obicei, predilecţia pentru alcool pe deplin şi imediat. Atunci când simte pofta pentru alcool trebuie să se lupte şi să se împotrivească. Astfel cel în cauză va trăi această ispită din ce în ce mai slab şi se va întări. Cine la prima nevoie de alcool apucă sticla imediat cu scuza că aşa este predispoziţia sa şi că la asta nu s-a schimbat nimic, nu va fi liber cu adevărat.
Şi un bărbat căsătorit care este adesea ispitit să intre în relaţii cu alte femei, nu poate să cedeze pur şi simplu instinctului său cu scuza: aşa sunt eu, asta este predispoziţia mea. La fel trebuie să înveţe şi homosexualul că nu are niciun drept să îşi urmeze instinctele şi înclinaţiile.
Cât de mulţi bărbaţi şi femei se luptă disperaţi în ascuns să scape de înclinaţiile lor homosexuale. Cât de mulţi dintre aceştia îşi doresc să găsească eliberarea! Nu ar trebui să îi întâmpinăm pe aceşti oameni distant şi respingător şi să îi privăm astfel de slujba unei companii pline de dragoste şi vindecare. Schimbarea veritabilă se va petrece doar acolo unde oamenii sunt pregătiţi să se orienteze total după etalonul lui Dumnezeu. Aceasta este răspunderea personală a homosexualului, dar în acelaşi timp şi şansa sa minunată.
Bruno Schwengeler, Ethos 2/2007, p. 42. Folosit cu permisiune. Revista poate fi comandată la ethos_ro@hotmail.com.
