Dumnezeu te iubeşte, schimbarea este posibilă

Părerea conform căreia homosexualitatea este ceva înnăscut şi imuabil este foarte larg răspândită astăzi. Cercetătorii organizaţiei americane NARTH* sunt însă convinşi, pe baza experienţelor şi succeselor lor de terapie că este vorba despre un comportament deprins care îşi are rădăcinile deja în fragedă pruncie.

Pentru a explica de ce s-au simţit mereu „altfel”, teoreticienii homosexuali afirmă de obicei că „aşa s-au născut” şi astfel sunt destinaţi homosexualităţii. Totuşi, speranţa de a găsi o genă care să stabilească orientarea sexuală este pe cale de dispariţie printre activiştii homosexuali şi oamenii de ştiinţă.

Aproape fără excepţie cercetătorii sunt de acord că alţi factori au un rol pentru predispoziţia homosexuală. Dintre aceştia fac parte relaţiile familiale în copilărie, experienţele cu cei de aceeaşi vârstă şi alte experienţe de socializare precum, mai târziu, anumite trăiri şi obişnuinţe (spre exemplu molestarea sexuală în copilărie sau pornografia homosexuală). Teoria iniţială – care nu a fost niciodată contestată din punct de vedere ştiinţific – spune că băiatul nu reuşeşte să treacă cu succes prin faza desprinderii de mamă din copilăria timpurie şi să îşi dezvolte o identitate sexuală masculină stabilă cu imaginea tatălui. El romantizează această „altă”, pentru el de neatins, masculinitate care se găseşte undeva „acolo afară” în figura unui alt bărbat. De aceea homosexualitatea este o formă a imaturităţii psihosexuale.

Psihiatrul şi activistul homosexual, dr. Richard Isay, este de părere că: „Oricare dintre sutele de bărbaţi adulţi homosexuali pe care i-am văzut în ultimii treizeci de ani în cabinetul meu spune că în copilărie a avut anumite trăsături şi interese ‘feminine’, care i-au dat un sentiment că este ‘altfel’. Majoritatea pacienţilor mei bărbaţi homosexuali au avut în copilărie un interes scăzut faţă de activităţile ‘dure’, erau atipici de emoţionali, plângeau cu uşurinţă şi preferau să se joace cu fetele decât cu alţi băieţi.

Mulţi se îmbrăcau ocazional cu hainele surorii sau mamei lor. Majoritatea au dezvoltat o legătură strânsă cu mama lor cu care aveau atât de multe trăsături în comun. Câţiva îşi doreau uneori să se fi născut ca fete, nu ca băieţi”.

Mulţi băieţi au interese artistice şi sociale – le place arta şi opera, sunt sociabili, nu agresivi -, dar au o identitate masculină normală şi sunt heterosexuali. Atunci de ce unii băieţi devin totuşi homosexuali? Un terapeut care este convins că homosexualitatea este reversibilă spune că relaţiile familiale sunt factorul decisiv: „Cred că homosexualitatea masculină este o tulburarea de dezvoltare care în mod tipic porneşte de la probleme în relaţiile de familie. Pentru că nu reuşeşte să se identifice cu tatăl, băiatul nu ajunge să interiorizeze pe deplin identitatea sexuală masculină şi se dezvoltă homosexual”.

Ce pot face părinţii?

Părinţii pot sprijini decisiv probabilitatea unei dezvoltări heterosexuale ajutându-l pe băiat să se identifice cu tatăl său şi să aibă o relaţie sentimentală cu acesta. În continuare trebuie să se bucure de prietenii bune cu băieţi de aceeaşi vârstă şi să înveţe astfel să îşi aprecieze propria masculinitate şi pe cea a celorlalţi. În continuare câteva sfaturi despre cum se poate realiza aceasta:

Reţinerea mamei

Mama trebuie să îi lase băiatului ei loc să se desprindă de ea atât emoţional cât şi psihic. Nu trebuie să îşi asume rolul celui mai bun prieten şi om de încredere al băiatului şi nici să îi transmită impresia că îl preferă soţului ei. Cei mai buni prieteni ai băiatului în curs de dezvoltare trebuie să fie – atât cât este posibil – alţi băieţi.

Mama trebuie să accepte temperamentul normal masculin şi comportamentul zburdalnic; nu trebuie să trateze depreciativ trăsăturile masculine sau să trezească impresia că ar fi preferat să aibă o fată.

Bărbaţii din viaţa băiatului

O „relaţie tată – fiu de durată, plină de dragoste” este „cel mai important factor preventiv în ceea ce priveşte homosexualitatea”.

O legătură sănătoasă tată – fiu îi transmite băiatului calităţile masculine ale încrederii în sine, independenţei, capacităţii de a se impune şi a sentimentului că „sunt cineva”. Tatăl şi fraţii mai mari trebuie să se apropie aprobator de băiat. Chiar dacă băiatul şi tatăl său, respectiv fraţii săi nu sunt compatibili din punct de vedere al caracterului, băiatul trebuie să aibă impresia că experienţele şi interesele sale proprii, foarte personale, sunt înţelese şi acceptate.

În caz că este înzestrat din punct de vedere estetico-artistic, trebuie să i se arate că muzica, arta şi piesele de teatru pot să fie şi ocupaţii de-ale băieţilor. Părinţii ar trebui să îl ajute să evite capcana mortală a izolării de cei de aceeaşi vârstă căutând activ alţi băieţi care să împărtăşească interesele lui.

E grozav să fii băiat

Părinţii ar trebui mereu să îi transmită băiatului un sentiment al mândriei masculinităţii sale, să îi arate cât de bine le pare că este băiat şi să cârmească cu grijă comportamentul cocoloşit. Trebuie să fie clar că îl preţuiesc pe fiul lor ca persoană masculină.

Contacte cu scena homosexuală

Este posibil ca în adolescenţă părinţii băiatului să găsească la acesta romane de dragoste homosexuală şi pornografie sau corespondenţă erotică. Adultul în devenire a început să îşi depăşească stresul izolării emoţionale de bărbaţi prin contacte sexuale.

Părinţii al căror fiu arată interese homosexuale ar trebui să vorbească cu el despre asta fără acuze sau învinovăţiri. Dacă această discuţie este amânată, adolescentul nesigur din punct de vedere sexual va aluneca mai adânc într-o identitate homosexuală. Părinţii ar trebui să îi explice că o atracţie faţă de persoanele de acelaşi sex indică nevoi emoţionale nesatisfăcute şi nu este dorită de Dumnezeu. Este important să se recunoască justificarea nevoii de afecţiune masculină, dragoste şi aprobare, dar să se acţioneze împotriva contactelor sexuale şi a etichetării de sine pripite drept „homosexual” care doar îngustează drumul viitor.

Pornografia homosexuală

Tineretul găseşte astăzi pe internet camere de chat, servicii de sex la telefon, poveşti şi poze pornografice. Accesul are loc adesea prin linkuri web oferite de organizaţii pro-homosexuale.

Descoperirea pornografiei homosexuale poate să aibă o influenţă deosebit de negativă cu efect de obişnuinţă asupra tânărului nesigur din punct de vedere sexual. Un consilier explică astfel acest lucru: „Atunci când ajung să fie înrădăcinate, în special fanteziile sexuale, nu mai pot fi şterse... Obiceiurile dublate de distracţii ce ţin de instincte devin adesea mai puternice decât voinţa. Ca urmare, tendinţele sexuale devin rapid obişnuinţe, apoi necesităţi şi până la urmă ceva ce foarte greu mai poate fi diferenţiat de o patimă.”

Auto-etichetarea înainte de vreme

Într-un studiu în Minnesota (SUA) în care au fost chestionaţi 34.706 elevi, 25.9% dintre cei de doisprezece ani au mărturisit că nu sunt siguri dacă sunt homosexuali sau heterosexuali.

Nesiguranţa cu privire la identitatea sexuală este foarte frecventă la adolescenţă. De aceea, conform consilierului Joe Dallas, „adolescentul nu ar trebui manipulat cu afirmaţii pripite despre identitatea sa sexuală”.

Astăzi oamenii se grăbesc foarte mult să îl convingă pe adolescentul nesigur sexual că este homosexual. Învăţătorii şi educatorii se găsesc sub presiunea grupurilor de a-i familiariza pe adolescenţi prin linkuri web şi liste de cărţi recomandate ca lectură cu o pornografie extrem de perversă. Elevii sunt încurajaţi să vorbească deschis despre „alternative” sexuale, ba uneori chiar să le experimenteze.

„Dar aceasta este adevărata identitate a fiului meu”

Activiştii homosexuali susţin că modurile de comportament ale băieţilor amintite la început sunt de natură copilăroasă şi de aceea nu trebuiesc schimbate. Această pasivitate este însă fatală. Părinţii care acceptă pur şi simplu ca băieţii lor să se îmbrace ca o fată, fac automat două lucruri: aprobă tăgăduirea sexului băiatului şi acceptă că este posibil să devină homosexual.

La fel cum părinţii încearcă să schimbe comportamentul unui copil prea temător, arţăgos, necooperant sau prea impulsiv, este la fel de logic şi raţional dacă îl ajută pe băiatul lor să crească astfel încât să se simtă sigur şi bine în identitatea sa masculină.

*NARTH vine de la „National Association for Research anf Therapy of Homosexuality” (Asociaţia Naţională de Cercetare şi Terapie a Homosexualităţii), o organizaţie dedicată cercetării şi terapiei homosexualităţii, 16633 Ventura Blvd., Suite 1340, Encino, California 91436, USA, www.narth.com.

Sursa: NARTH; articol publicat în întregime de uniunea „Noua cale”. Pe pagina de internet www.derneueweg.ch mai pot fi comandate şi alte contribuţii la această temă, precum şi despre predispoziţia lesbiană. „Noua cale” organizează la cerere şi seri sau evenimente pe tema homosexualităţii în biserica, grupa de tineret sau în cercul dumneavoastră de acasă.

 Ethos, 2/2007, p. 39 – 41. Folosit cu permisiune. Revista poate fi comandată la ethos_ro@hotmail.com.