Un homosexual mi s-a confesat treptat, pe parcursul mai multor scrisori. Vreme de mai bine de zece ani căutase un „tratament” împotriva orientării sale sexuale deviante, participând la servicii carismatice de vindecare şi apelând la grupuri creştine de sprijin şi la tratamente medicamentoase. A recurs şi la metode de terapie adversă, prin aplicarea de şocuri electrice în zona genitală în momentul în care se simţea stimulat erotic la vederea unor fotografii cu bărbaţi. Nimic însă nu a dat rezultate. În cele din urmă a renunţat să mai lupte, căzând pradă promiscuităţii unei vieţi homosexuale. Îmi mai scrie şi acum, din când în când. Spune că vrea să-L urmeze pe Dumnezeu, dar se simte nevrednic din cauza acestui blestem de sub care nu poate ieşi.*
A vrut cu adevărat acel homosexual să-L urmeze pe Dumnezeu? Dacă da, de ce a ales comportamentul homosexual în locul abstinenţei? Aşteptăm părerea ta în legătură cu acest subiect.
* Philip Yancey, „Dezamăgit de Dumnezeu”, Editura Kerigma, Oradea, 2007, p. 21. Folosit cu permisiune. Cartea poate fi comandată la www.kerigma.ro.
