Dumnezeu te iubeşte, schimbarea este posibilă

de A. B.

Am crescut într-o familie şi într-o comunitate creştină; însă, încă din copilărie, am simţit o atracţie pentru persoanele de acelaşi sex cu mine. Deşi un timp am căutat să mă opun acestei tendinţe, cu mai mult sau mai puţin succes, destul de curând am dat curs pornirilor mele homosexuale. În mine era prea puternică dorinţa de a avea o relaţie cu un bărbat. Am încercat să mă opun cu toate puterile acestui impuls, însă nu aveam nicio şansă. Era o luptă pe care trebuia de fapt s-o pierd.

M-am deschis apoi tot mai mult şi cu timpul am ajuns să practic stilul de viaţă al homosexualilor fără nicio reţinere.

Căutam locurile în care se întâlneau astfel de oameni şi am devenit un homosexual convins, care s-a integrat foarte bine în acest mediu.

Am ajuns astfel să cunosc nu numai grupurile din Zurich, ci şi pe cele din Londra, Lyon, Geneva...

Cu timpul, pentru mine nu mai contau decât sexul, banii, bunăstarea materială şi admiraţia din partea celorlalţi. De aceea am şi continuat. Am ajuns să pozez pentru diferite magazine şi reviste pornografice şi am încercat să fac şi carieră în acest domeniu. În timpul liber colindam prin toată Europa – de la Londra la Atena, de la Munchen la Madrid – numai pentru a practica homosexualitatea; eram într-o căutare permanentă de noi legături şi aventuri. Am cunoscut mulţi homosexuali, nu numai în baruri, ci şi în viaţa particulară.

Imaginea care mi se dezvăluia nu corespundea deloc cu descrierile acestui mod de viaţă, aşa cum pot fi citite pe larg de câtva timp în mass-media. Adevărul este cu totul altul. Când am început să frecventez mediul respectiv, am descoperit destul de curând cât de mult domnesc acolo certurile, nemulţumirea, singurătatea şi criminalitatea. Îndrăznesc să afirm că, în fond, toţi acei bărbaţi erau într-o permanentă goană după noi aventuri şi noi experienţe amoroase. Dacă cineva era efectiv îndrăgostit, atunci partenerul lui nu era, sau dacă erau amândoi îndrăgostiţi unul de celălalt, iubirea lor nu dura, în majoritatea cazurilor, mai mult de doi ani. Posibilitatea de a-ţi înşela partenerul ameninţa în permanenţă cuplurile; aceasta ducea la o mare suferinţă sufletească. Deşi homosexualitatea era practicată fără nicio reticenţă, majoritatea erau singuri.

Am constatat atât la alţii, cât şi pe propria mea piele, că tânjirea după a trăi cât mai multe experienţe te împinge tot mai departe.

Ceea ce te satisfăcea ieri, mâine nu-ţi va mai face plăcere. Căutarea de noi practici şi senzaţii e permanentă. Am devenit astfel tot mai pervers.

În final, am început să folosesc droguri speciale pentru a-mi ameţi conştiinţa şi a-mi oferi noi senzaţii. După câţiva ani nu mai puteam găsi nimic nou. Încercasem totul şi totul ajunsese să se repete şi-şi pierduse fascinaţia. Cu toate acestea, am continuat să trăiesc astfel. Nu mai reuşeam deloc să găsesc un mod de a fi satisfăcut. Practicam  autodistrugerea „în rate”. În final a trebuit să dau socoteală: îmi ruinasem sănătatea şi eram seropozitiv. După 20 de ani de homosexualitate trăită în mod excesiv eram terminat, la fel ca mulţi alţi prieteni de-ai mei.

Un lucru e sigur: fără intervenţia lui Dumnezeu n-aş mai fi în viaţă. Însă Dumnezeu vrea să ajute pe toţi oamenii, pentru ca ei să cunoască adevărul şi să aibă viaţa veşnică. De aceea El îi iubeşte şi pe homosexuali, ceea ce nu înseamnă că aprobă modul lor de viaţă. Până şi natura însăşi ne învaţă că practicile homosexuale nu pot fi corecte. Experienţa mea de atâţia ani m-a dus la aceeaşi concluzie. Dumnezeu vrea însă să ajute şi eu am experimentat cum, prin credinţa în Isus Hristos, se poate începe o viaţă nouă, eliberată.

Dumnezeu m-a avertizat în mijlocul celor mai perverse fapte. Tocmai mie, unui om atât de decăzut, mi-a dovedit nemărginita Sa îndurare. Mi-am dat seama că viaţa pe care o duceam mă va distruge, dacă nu m-aş opri imediat. Am înţeles avertismentul şi am început să renunţ şi să mă distanţez de toate obiceiurile distrugătoare şi de tot ce avea vreo legătură cu viaţa mea homosexuală. Între aceste lucruri erau şi anumite obiecte pentru practici oculte.

Am mărturisit în rugăciune întreaga mea vinovăţie înaintea lui Isus. Am cerut iertare, aşa cum îmi era promisă în Biblie. Apoi am întrerupt toate legăturile care ţineau de vechiul meu mod de viaţă. Dumnezeu m-a ajutat mult în nenumărate împrejurări şi viaţa mea s-a schimbat radical.

De cinci ani nu mai trebuie să cedez ispitelor homosexualităţii. Prin harul lui Dumnezeu am o soţie şi un copil sănătoşi. E o adevărată minune! Eu însumi mai trag însă consecinţele fizice ale fostului mod de viaţă. Între timp m-am îmbolnăvit de SIDA. Însă viaţa mea a primit o direcţie cu totul nouă şi am putut afla pace cu Dumnezeu, Cel care îmi permite să-L strig „Ava”, adică Tată.

Când apare încercarea de ispitire, nu mai caut să mă apăr cu propriile puteri, ca în trecut. Îmi îndrept gândurile spre Isus, până când tentaţia dispare. Să veghezi, să te rogi şi să lupţi; să nu dai frâu liber gândurilor şi sentimentelor: toate acestea sunt posibile fiindcă acum cunosc dragostea şi puterea lui Dumnezeu, care pornesc de la crucea Domnului Isus Hristos. Eu mă refugiez la El şi evit, în mod absolut natural, să mă expun inutil influenţelor negative care pot pune iarăşi stăpânire asupra gândurilor mele.

În Numele lui Isus şi cu ajutorul Său, lupta a devenit uşoară pentru mine, fiindcă nu mai sunt eu, ci Hristos luptă pentru mine. Îi sunt nespus de recunoscător pentru eliberarea pe care a înfăptuit-o în viaţa mea. El ne dăruieşte linişte şi pace într-un mod în care nu ni le poate da niciun om. Am fost un sclav al păcatului, dar în Hristos am găsit libertatea, astfel încât nu mai trebuie să slujesc nelegiuirii.

Dumnezeu îl iubeşte pe homosexual. Acesta este un lucru pe care l-am experimentat personal. Însă El nu vrea să rămânem în această stare. El vrea să ofere libertatea şi chiar o face. Integrarea homosexualilor în societate nu este în niciun caz o expresie a iubirii aproapelui. Camuflarea ei, compromisurile sociale făcute acestui tărâm, împiedică aflarea unei căi reale de scăpare. Puterea eliberatoare, care este prezentă prin credinţa în Isus Hristos, şi în Biblie, este dată astfel la o parte.

Am cunoscut mediul homosexualilor din interior şi am încercat toate posibilităţile şi ofertele lui. Astăzi sunt ferm convins că homosexualitatea nu poate oferi o satisfacţie durabilă şi că, în final, suferinţa devine copleşitoare. Pacea pe care în fond toţi o caută, eu am aflat-o abia când L-am cunoscut pe Hristos Isus.

Ethos 1/99, p. 4 - 5. Folosit cu permisiune. Revista poate fi comandată la www.revistaethos.ro.

Aşteptăm comentariul tău la rubrica noastră Contact.

Eugen

Vreau să înţeleg un lucru. La început „Eram seropozitiv”, apoi „De cinci ani nu mai trebuie să cedez ispitelor homosexualităţii. Prin harul lui Dumnezeu am o soţie şi un copil sănătoşi.” La sfârşitul acelui mod de viaţă erai seropozitiv, apoi ţi-ai întemeiat o familie? Dacă am înţeles bine, familia e sănătoasă. Explică-mi, te rog. Dacă povestea ta e adevărată, e o mărturie mult mai importantă decât îţi imaginezi, pe care ar trebui să o trâmbiţezi peste tot, să rişti chiar pentru ea, nu să rămână prăfuită într-un forum vizitat de persoane care deja au auzit Cuvântul lui Dumnezeu. Isus a vorbit foarte mult păcătoşilor, zicând că bolnavii au nevoie de doctor.

Ştiai că în Italia un cântăreţ a câştigat premiul doi la Sanremo, cu un cântec care se cheamă „Luca era gay”, şi care vorbea despre un fost gay cu o poveste asemănătoare cu a ta? Şi el şi-a făcut o familie mai apoi. Cântăreţul a fost violent atacat de o campanie mediatică furioasă a homosexualilor împotriva lui. Demonstrarea că e posibilă şi o schimbare în sens contrar nu convine, bineînţeles.

O creştină în metastază, care a mărturisit erorile vieţii şi a primit iertarea lui Iisus, spunea: „Dacă mărturia mea poate purta măcar un suflet la Dumnezeu, atunci sunt onorată să sufăr.” Cel puţin până acum Dumnezeu nu m-a încercat atât de mult încât să am o mărturie puternică, o mărturie-dinamită, care să prăbuşească un edificiu făcut pe erori sau minciună şi să deschidă inimile oamenilor către Iisus. DAR TU AI. Şi e aproape un precedent. Şi ar trebui spusă, mai ales în cercul gay-lor. Care s-ar putea să se enerveze, însă acum ai un mare aliat. Eu am fumat mult, şi dacă sfătuiesc un fumător să se lase, o fac cu gentileţe, pentru că ştiu că nu e uşor. Ştii că poţi face puţin singur, însă mult cu ajutorul lui Dumnezeu. Nu uita te rog de întrebare şi Dumnezeu să fie cu tine!

Contra Curentului

Când un cuplu este infectat, trebuie să întreţină relaţii sexuale numai cu prezervativ, pentru a evita reinfectarea. Pentru a avea copii se foloseşte inseminarea artificială, iar când bărbatul este infectat, iar femeia este neinfectată, ca în cazul la care te referi, se spală sperma.

Eugen

Mulţumesc pentru răspuns, nu ştiam cum se procedează într-un asemenea caz. Un link m-a purtat pe site, am citit materialul, nu mi-am dat seama că e dintr-o revistă. Am fost superficial şi m-am grăbit cu comentariul. O dovadă că materialul a fost captivant, însă greşeala a fost a mea. Mă întrebam dacă ar putea ajunge comentariul la persoana în cauză. Oricum, mulţumesc pentru răspuns.