Dumnezeu te iubeşte, schimbarea este posibilă

Nu credeţi că e aproape timpul să spunem cu o credinţă nouă: „Dumnezeule, dă-mi Tu o inimă curată. Dumnezeule, pune Tu în mine un duh statornic. Dumnezeule, dă-mi Tu un duh de bunăvoinţă care să mă susţină. Nu mă lăsa să fluctuez, Doamne, ţine-mă tare!”.

Dumnezeu poate să facă aceasta şi în cazul celor mai vicioase trăsături de caracter sau a celor mai bine înrădăcinate gânduri. În creştinism, unele păcate au fost caracterizate ca fiind aproape imposibile pentru Dumnezeu să le schimbe. Până şi unii dintre lucrători mi-au spus: „Jim, spune-mi acum sincer – ai văzut vreodată un homosexual schimbându-se cu adevărat?”.

„Ce vreţi să spuneţi? Bineînţeles că am văzut!” le răspund eu. „Ei sunt peste tot în biserica noastră, slujind în tot felul de lucrări astăzi.”

Un pastor a fost destul de franc încât să-mi spună: „Adevărul e că nu vreau ca astfel de oameni să intre în biserica mea. O dată ce au făcut parte din acel stil de viaţă, impuritatea se întipăreşte pur şi simplu în ei. Nu-mi pasă cine îmi spune că ei au fost mântuiţi – eu îi ţin în vizor”.

Cu o astfel de necredinţă şi prejudecată, e mică şansa să fim martori al harului măreţ al lui Dumnezeu în acţiune.

Într-o duminică seara, nu cu mult timp în urmă, un bărbat foarte cizelat şi inteligent, pe nume Steve, a împărtăşit cu biserica noastră ce a făcut Dumnezeu în viaţa lui. Deşi născut într-un cartier sărac din sud-estul capitalei Washington, el a excelat în şcoală şi a obţinut o bursă la o şcoală de pregătire pentru academie. În timp ce locuia acolo, el a mărturisit unui consilier într-o zi că simte o atracţie vagă faţă de alţi băieţi şi că nu ştia ce să creadă despre aceasta. Consilierul i-a răspuns că totul este foarte natural şi că nu ar trebui să se îngrijoreze de nimic. Steve nu a fost convins, dar nu a mai spus nimic de atunci încolo.

Notele bune ale lui Steve i-au adus apoi o bursă pentru prestigioasa Universitate din Ivy League, Dartmouth, New Hampshire. Prima lui experienţă ca homosexual a venit în primul lui an acolo, nu din partea vreunui tip foarte efeminat, ci din partea unui atlet bine-cunoscut şi candidat la echipa ce reprezenta Statele Unite la jocurile olimpice.

„A doua zi dimineaţa m-am simţit atât de gol, atât de pustiit”, îşi aminteşte Steve. „A fost o încercare de a găsi dragostea, însă ea nu m-a satisfăcut.”

În timp ce se îndrepta în acea zi spre slujba cu jumătate de normă pe care o avea în campus, gândindu-se că a sărit cu siguranţă de pe fix, o voce i-a spus pe neaşteptate: Ieşi din această situaţie!

Steve nu a ţinut seama de avertisment şi fără vreo ancoră spirituală în viaţa lui, el s-a lăsat pradă impulsurilor homosexuale, o dată şi încă o dată. Până la absolvirea cu onoruri de la Dartmouth, el devenise expert în stilul de viaţă păzit cu stricteţe – dar încă nu era sigur dacă îşi dorea acest lucru pentru tot restul vieţii.

Bărbatul tânăr şi suplu, cu ochi sfredelitori şi zâmbet electrizant a dovedit talent în arta dansului şi în iunie 1978 s-a mutat în New York City pentru a accepta încă o bursă, de data aceasta la Centrul de Dans American, de renume mondial, Alvin Ailey. (Cu timpul el a intrat în prestigioasa Companie de Dans, Martha Graham, poziţie pe care a păstrat-o timp de zece ani.)

Între timp, un verişor l-a provocat cel puţin să citească Biblia şi Steve s-a apucat sistematic să parcurgă toată cartea, începând cu Geneza. I-a luat un an şi jumătate să ajungă la Apocalipsa. În toată această perioadă, el locuia în apartament cu încă patru studenţi la dans – toţi băieţi, şi o camaraderie strânsă s-a dezvoltat în grup.

„Toţi erau dansatori care promiteau şi m-au primit cu căldură în cercul lor”, spune Steve. „Ori de câte ori discutam noaptea târziu şi spuneam ceva despre vreun anumit pasaj din Biblie care se opunea homosexualităţii, ei răspundeau: „Nu-ţi bate capul – tu citeşti porţiunile care nu trebuie citite. Citeşte Psalmii, Proverbele. Dumnezeu este un Dumnezeu al dragostei şi orice are de-a face cu dragostea e acceptabil”.

„Mi s-a părut logic. Treptat m-am convins pe mine însumi că sentimentele mele pentru alţi bărbaţi trebuie să fi fost din partea lui Dumnezeu.”

O dragoste diferită

Steve a trecut dintr-o legătură amoroasă în alta până când, într-un final, relaţia lui cu un artist foarte talentat s-a solidificat. Cei doi au ales un apartament în care să locuiască împreună – la un bloc distanţă de Brooklyn Tabernacle. Steve nu putea să nu observe în fiecare duminică, mulţimi de oameni pe trotuar care intrau şi ieşeau de la întâlnirile noastre, şi şi-a spus că i-ar place să facă o vizită. Dar a venit abia în octombrie 1980.

„Am simţit dragostea lui Dumnezeu din primul moment în care am intrat pe uşă”, spune el oarecum mirat. „Prezenţa lui Dumnezeu era acolo plină de putere. Instinctiv mi-am dorit să fiu acolo. Când am plecat eram atât de plin de bucurie!”

Steve a continuat să vină. Nimeni nu l-a tras deoparte să-i ţină o predică despre homosexualitate. De fapt, nu cred că vreunul dintre noi ştia ce făcea el în particular. El continua doar să vină la biserică, absorbind Cuvântul şi prezenţa lui Dumnezeu şi începând să se simtă din ce în ce mai conştient de păcatul său. Deşi dorea să fie în biserică, el ieşea imediat din clădire la sfârşitul întâlnirilor, evitând contactul cu alţi credincioşi.

Cam în acelaşi timp, în oraş a fost programată o mare paradă numită Gay Pride, iar prietenul lui Steve l-a îndemnat să meargă. El ştia că nu dorea să mărşăluiască pe străzi, însă a luat parte la mitingul însoţitor aproape de faleză, din „Sat”, aşa cum numim noi acea parte a Manhattanului.

„Am privit mulţimea de bărbaţi care se ţineau de mână şi ascultau discursuri rostite cu fervoare”, îşi aminteşte Steve – „şi niciodată în toată viaţa mea nu m-am simţit atât de singur. Ceva în mintea mea a întrebat: „Unde voi fi peste zece ani? Aici în stradă ‘sărbătorind’ homosexualitatea? Cu siguranţă nu! Dumnezeu cioplea cu perseverenţă setul meu de credinţe.”

Nu mult după aceea, Steve s-a pus într-o situaţie necugetată într-o noapte şi s-a expus unei boli transmisă pe cale sexuală. Aceasta a însemnat o vizită la Gay Man’s Health Crisis (Centrul pentru sănătate al homosexualilor) pentru un test. Încă o dată i s-a făcut rău numai când şi-a aruncat privirea în sala de aşteptare. Eu nu aparţin aici. Acesta nu mai e locul meu.

Curând Steve a revenit la întâlnirea noastră de rugăciune de marţi seara, strigând către Dumnezeu într-un colţ din faţa balustradei de la altar. El îşi aminteşte rugându-se: „O, Dumnezeule, ştiu că mă iubeşti. Şi sunt gata să mărturisesc că acesta e păcat în viţa mea. Dar trebuie să-mi arăţi calea de ieşire din această situaţie. Nu am puterea necesară în mine însumi”.

Lupta cu emoţiile a continuat; pentru Steve nu a existat ieşire de urgenţă din stilul de viaţă homosexual. A intrat într-o depresie şi a pierdut mult din greutate. Dar se încăpăţâna să creadă că Dumnezeu îl va schimba în interiorul lui. Prin credinţă el s-a ţinut tare de promisiunea libertăţii în Hristos. El a luat dificila decizie de a pune capăt oricăror activităţi de homosexual.

Apoi, într-o zi înnorată, pe la sfârşitul lui 1982, el trecea, în drum spre serviciu, prin faţa renumitului magazin Bloomingdale de pe strada East 59, când, fără nicio explicaţie aparentă, a simţit o eliberare din lanţurile lui. „Dintr-o dată am ştiut că Isus mă eliberase!” spune el.

Relaţia cu partenerul lui s-a destrămat şi bărbatul s-a mutat în altă parte. Steve s-a alăturat grupului de rugăciune al bărbaţilor, unde a găsit încurajare spirituală şi viaţa lui a început să se inunde de Duhul Sfânt. Mai târziu el s-a implicat într-o organizaţie din Manhattan care lucra cu homosexualii şi lesbienele. Pentru el, versete precum cel din Ieremia 32:27 au prins viaţă: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul întregii omeniri. Este ceva prea greu pentru Mine?”

Cu talentul lui de orator, Steve a devenit curând purtătorul de cuvânt al organizaţiei, fiind invitat în campusurile universităţilor şi la programele de televiziune creştine. A fost invitat până şi la Sally Jessie Raphael Show pentru înregistrarea unui segment intitulat „Sunt homosexual – m-am născut aşa?”. Cum era de aşteptat, el s-a dovedit a fi singurul creştin fost homosexual din emisiune şi din momentul în care a început să vorbească despre puterea lui Isus care îl eliberase, un adevărat haos s-a stârnit pe platformă. Audienţa a început să huiduiască în timp ce ceilalţi invitaţi şi-au dat frâu liber furiei împotriva lui Steve.

„M-am simţit deprimat din cauza situaţiei, tot drumul spre casă. M-am gândit la toate lucrurile pe care ar fi trebuit să le spun şi nu le-am spus. Eram într-o stare destul de jalnică.

Însă a doua zi dimineaţa, m-a trezit telefonul devreme. Un tip din California de Nord m-a întrebat: ‘Tu eşti cel de la televizor de aseară?’

‘Ăăă, da, eu sunt.’ (Cum de mi-a găsit numărul de telefon?)

‘Chiar poate Isus să facă acest lucru pentru cineva?’ a întrebat tânărul cu o voce care începea să sune spart.

“Da, El poate cu adevărat!’ am răspuns eu. Am continuat, aducându-i la cunoştinţă Evanghelia. Poate că, la urma urmelor, cuvintele mele de ieri nu au fost chiar degeaba!”

Cine şi-ar fi imaginat?

Câţiva ani mai târziu, Steve a întâlnit în biserica noastră o tânără creştină şi frumoasă pe nume Desiree. Şi ea avea dorinţa de a lucra printre cei cu HIV şi SIDA. Cu timpul ei s-au îndrăgostit şi au început să vorbească despre căsătorie.

Steve a fost pus în faţa unei dileme inconfortabile. „Ştiam că fiecare partener pe care l-am avut în anii care au trecut era acum mort sau cel puţin infestat cu HIV. Dansul profesional era decimat de SIDA. Dacă relaţia cu Desiree ar fi să continue, ştiam că va trebui să îmi fac un nou set de analize.

Cele două săptămâni de aşteptare a rezultatelor au fost pură agonie pentru mine. A venit ziua când am mers la clinică să aud ce anume au descoperit. Verdictul a fost – negativ! Ce manifestare a harului lui Dumnezeu că nu am fost infectat în toţi aceşti ani! Am părăsit clădirea plângând de bucurie.”

Steve si Desiree s-a căsătorit pe 3 iunie 1989. Desiree ştia tot ce era de ştiut despre Steve – dar nu a dat nicidecum înapoi. Ea a părăsit o poziţie de succes ca agent în vânzări şi s-a întors la şcoală pentru a-şi lua masterul în sănătate publică. Curând ei au început o nouă organizaţie în biserica noastră, un grup de sprijin în propria lor casă pentru cei cu HIV şi SIDA. Mulţi au fost conduşi la Domnul şi învăţaţi că a trăi pentru Hristos înseamnă cu mult mai mult decât strânsul din dinţi. Înseamnă umblarea prin credinţă, cu bucurie, potrivit planului lui Dumnezeu care este infinit mai bun.

Conducerea grupului a însemnat, de asemenea şi acceptarea pierderii. Într-un singur an, cincisprezece membri au murit de SIDA.

Foarte de curând, Steve şi Desiree s-au mutat la câteva ore depărtare de oraş pentru ca el să poată accepta poziţia de profesor asistent la o universitate foarte cunoscută de pe Coasta de Est. Două fetiţe drăgălaşe li s-au născut pentru a împodobi căminul lor ca o nouă evidenţă a dragostei minunate a lui Dumnezeu. Mâna lui Dumnezeu este peste acest cuplu şi peste copiii lor într-un mod special.

În mintea mea nu este nicio îndoială că acest bărbat minunat a fost schimbat de puterea lui Dumnezeu. El mi-a spus odată că în timp ce participa la Convenţia Posturilor de Radio Naţionale Creştine, în Washington D.C., un predicator creştin s-a apropiat de el în sala de expoziţie şi l-a întrebat despre lucrarea pe care o face. Apoi i-a pus o întrebare asemănătoare celei pe care am menţionat-o mai devreme şi care mi-a fost pusă mie: „Şi vrei să-mi spui că ai fost eliberat de homosexualitate?”

„Da, slavă Domnului!” a răspuns Steve cu un zâmbet luminos. „Ceea ce Dumnezeu a făcut în viaţa mea e nemaipomenit.”

Bărbatul l-a privit drept în faţă şi a aruncat bomba: „Nu te cred!” după care s-a întors pe călcâie şi a plecat lăsându-l pe Steve fără cuvinte.

Mă bucur că nu am fost acolo în acel moment; o parte din „Brooklyn” care mai e încă în mine ar fi putut ieşi la iveală. Însă o replică mai bună pentru acel bărbat demn de milă ar fi fost ceea ce apostolul Pavel a scris în Romani 3:3-4: „Şi ce are a face dacă unii n-au crezut? Necredinţa lor va nimici ea credincioşia lui Dumnezeu? Nicidecum! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi...”

Harul lui Dumnezeu merge mult mai în profunzime decât ne putem noi imagina vreodată. Viaţa lui Steve e o dovadă că numai Dumnezeu ne poate da ceea ce avem nevoie: o inimă curată, un duh statornic şi binevoitor. Nu are importanţă cât de adânc şi întunecos e secretul, nu contează de câte ori te-a înfrânt un anumit păcat, Dumnezeu poate aduce schimbare în viaţa ta. Însă trebuie ca Duhul Lui cel Sfânt să fie la lucru înăuntrul nostru şi nu încercările noastre slabe de a „face mai bine data viitoare”. Dumnezeu nu-ţi cere decât să-ţi aduci toată mizeria înaintea Lui, ca El să poată începe transformarea spirituală de care ai nevoie.

Nu încerca să fii tare prin propriile tale puteri, pentru că această atitudine este exact contrariul a ceea ce ai nevoie. Dumnezeu a fost dintotdeauna atras de slăbiciune. „Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit; Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită” (Psalmul 51:17). Acest verset este din acelaşi psalm cu care a început acest capitol şi dacă i te vei alătura lui David în această rugăciune neobişnuită a credinţei, vei descoperi că lucrarea din profunzime a lui Dumnezeu va deveni reală şi în tine.

Jim Cymbala, „Credinţă proaspătă”, Editura Casa Cărţii, Oradea, 2002, p. 187 – 195. Folosit cu permisiune. Cartea poate fi comandată la www.ecasacartii.ro.