Mântuire, nu ranchiună
Toţi am auzit astfel de relatări şi am văzut imagini de la diferite evenimente speciale ale homosexualilor. Cu toţii am fost dezgustaţi, şi chiar avem motive pentru a reacţiona astfel. Dar nu avem timp pentru a vorbi de propria neprihănire, pentru a arăta cu degetul, sau pentru scrieri care nu ar avea niciun impact. Ceea ce vreau sa subliniez este că toţi suntem responsabili de ceea ce mulţi dintre oameni percep ca fiind un experiment social înfricoşător care se desfăşoară chiar sub ochii noştri. Trebuie să răspundem acestei crize, dar cel mai important este cum procedăm.
Scopul acestei cărţi [Adevărul despre căsătoria între persoane de acelaşi sex] este de a ajuta şi de a echipa poporul lui Dumnezeu în vederea apărării căsătoriei, argumentând de ce conceptul de căsătorie nu ar trebui să-şi depăşească limitele, astfel încât să cuprindă şi căsătoriile între persoane de acelaşi sex. Dar trebuie să subliniez aici faptul că această carte are în vedere în primul rând mântuirea, şi nu ranchiuna. În această confruntare trebuie să coborâm tomul vocii, şi să vorbim cu respect şi demnitate. Indiferent cât de mult ne opunem intereselor homosexualilor, suntem chemaţi, înainte de toate, să fim creştini care au privilegiul de a-L reprezenta pe Hristos tuturor comunităţilor din această lume, indiferent de clasa socială, culoare, naţionalitate, sau „orientare sexuală”.
În al doilea rând, această carte este scrisă cu aceeaşi compasiune pentru comunitatea de homosexuali, pe care ar trebui să o avem faţă de toţi cei care trăiesc în această lume plină de necazuri. Nu trebuie să vorbim niciodată despre homosexualitate ca şi cum ar fi singurul păcat care merită flăcările veşnice. Da, Biblia condamnă homosexualitatea, dar condamnă şi o mulţime de alte păcate care iau amploare în cele mai bune dintre bisericile noastre. Dacă întreaga noastră acţiune se rezumă la a ţipa la homosexualii de pe cealaltă parte a prăpastiei, fiţi siguri că singurul răspuns pe care-l vom primi va fi ecoul vocilor noastre.
Cu toţii am cunoscut familii care aveau copii homosexuali, fie că era vorba de fii sau fiice. Îmi aduc aminte de un bărbat care s-a grăbit să condamne homosexualitatea, iar mai apoi a descoperit, spre consternarea lui, că propriul fiu era homosexual. În loc să se pocăiască de starea lui de neprihănire proprie, acest tată, care considera că este o calitate deosebită a nu renunţa la propriile idei, şi-a dezmoştenit fiul, spunându-i că nu mai este binevenit acasă. Bineînţeles că tatăl avea dreptate nefiind de acord cu stilul de viaţă al fiului său, dar a reacţionat greşit faţă de cel care era trup din trupul lui. Nu ar trebui să ne surprindă că fiul său şi-a promovat „homosexualitatea”, devenind astfel unul dintre liderii mişcării homosexuale.
Nu îmi fac iluzii că grupările radicale de homosexuali vor asculta de ceea ce le vom spune. Din anumite motive, unele care poate ni se datorează nouă, ei nu mai au nici cea mai mică consideraţie pentru ceea ce le spune biserica. Dar, de asemenea, cred că sunt mii de alţi homosexuali care încă mai ascultă, aşteptând din partea bisericii un cuvânt de înţelegere, direcţionare şi speranţă.
În al treilea rând, această carte este scrisă în primul rând pentru biserică, adică pentru aceia dintre noi, care datorită loialităţii noastre faţă de Isus Hristos, ne opunem căsătoriilor între persoane de acelaşi sex, dar care ne frământăm cum să ne exprimăm cel mai bine această opoziţie. Primul lucru pe care trebuie să-l facă această carte este să ne ajute să înţelegem care este baza convingerilor noastre şi ce ar trebui să facem cu ceea ce credem. Nu este suficient să condamnăm întunericul, dacă falimentăm în a oferi o rază de speranţă culturii noastre care se dezintegrează.
Erwin W. Lutzer, „Adevărul despre căsătoria între persoane de acelaşi sex”, Editura Casa Cărţii, Oradea, 2007, p. 18 – 19. Cartea poate fi comandată la www.ecasacartii.ro.
