Dumnezeu te iubeşte, schimbarea este posibilă

Homosexualitatea nu este singura problemă cu care se confruntă tinerii de astăzi. Şi datorită mişcării gay, se lansează o provocare chiar conceptului de bărbat şi femeie.

O privire asupra provocării

În cartea lor despre „activismul de gen”, Beyond the Binary [Dincolo de binar], cei de la reţeaua GSA definesc identitatea de gen drept „sentimentul interior profund al unei persoane de a fi bărbat, femeie, altceva, sau ceva între”. În cartea sa The New Gay Teenager [Noul adolescent gay], Rich Savin-Williams vorbeşte pe larg despre „fluiditatea” genului la tineretul american. Să luăm de exemplu acest pasaj:

„Controversele curente cu privire la etichetele de identitate includ faptul dacă transsexualitatea reflectă o identitate sexuală sau de gen, dacă… [termeni precum] „homo” sunt legitimi. Fiindcă identităţile personale ale tuturor sunt negociate în timpul adolescenţei, identitatea sexuală poate fi deosebit de susceptibilă la transformare în această perioadă.”

Savin-Williams vorbeşte despre diferiţii termeni pe care adolescenţii îi folosesc pentru a-şi exprima identitatea de gen, etichete care includ ambi-sexual, polisexual, lesbiană şi lista poate continua. Comunitatea gay realizează repede că nici măcar umbrela LGBTQ nu este destul de largă pentru a cuprinde confuzia prin care trece această nouă generaţie. Hollywoodul a produs numeroase filme care promovează o imagine pozitivă a transsexualităţii şi activiştii continuă să facă presiuni asupra şcolilor pentru a implementa metode şi programe care reflectă acest concept al genului „fluid”.

Adolescenţa este destul de nebună, plină de dorinţă, nesiguranţă, jenă şi necunoscut. Când graniţele dispar şi discernământul iese pe fereastră, tot mai mulţi tineri sunt destinaţi să piardă ani de zile din viaţa lor în robia confuziei de gen.

Dând în vileag confuzia

Biblia este clară cu privire la faptul că dorinţa lui Dumnezeu pentru un sistem de gen binar a fost o reprezentare intenţionată a propriei Sale naturi (Geneza 1:27). Paşii înainte ai acestei mişcări descoperă conspiratorul întunecat din spatele scenei al cărui prim scop, ştim, este să distorsioneze imaginea lui Dumnezeu pe pământ şi să pretindă sufletele copiilor Săi. Dar nu trebuie să-i confundăm pe oamenii înşelaţi cu Înşelătorul însuşi. Precum Hristos, misiunea noastră este să iubim oamenii zdrobiţi şi să vestim eliberarea care se găseşte în adevăr.

Ce cauzează criza identităţii de gen?

Rădăcinile transgenderismului au multe paralele cu homosexualitatea, dar nu sunt complet la fel. Amândouă au răspunsuri defensive pe care oamenii le dezvoltă – destul de inconştient – pentru a se proteja de durere şi respingere. Diferă percepţia unei persoane despre ceea ce este adevărat şi despre convingerile pe care le dezvoltă despre sine, despre alţii şi despre lumea din jur.

Ca în homosexualitate, mulţi dintre cei care se luptă cu genul lor au experienţe traumatizante în trecutul lor care includ abuzul sexual sau fizic, respingerea din partea membrilor de familie de acelaşi sex şi a tovarăşilor de aceeaşi vârstă, etc. Ceea ce face lupta lor diferită este că în loc de (sau pe lângă) dorinţa şi fanteziile lor despre cei de acelaşi sex, renunţă şi la propriul lor gen. Ei simt că nu vor fi în siguranţă, iubiţi sau acceptaţi dacă rămân aşa cum sunt. Tânjesc să ascundă ruşinea şi durerea lor în înfăţişarea sexului opus. Luaţi în considerare acest extras din mărturia lui Joseph Cluse, un bărbat pe care Dumnezeu l-a răscumpărat din transsexualitate.

Mama m-a născut cu trei luni prea devreme. M-a ţinut numai puţin, înainte ca ei să mă ducă repede la incubatorul spitalului pentru a fi izolat într-o cameră „germ free” în următoarele şase luni. Oamenii nu ştiau atunci despre semnificaţia legăturii dintre mamă şi copil pentru dezvoltarea copilului în primele ore şi zile. Sunt convins că despărţirea şi izolarea pe care le-am experimentat la naştere au pregătit calea pentru direcţia pe care avea să o ia viaţa mea în anii următori.

Când am absolvit liceul am hotărât să fug de orice uram în trecutul meu şi în mine însumi. M-am mutat la New Orleans şi am început să trăiesc şi să muncesc ca femeie pe scena cluburilor de noapte. Luam droguri tot timpul, ca să rămân pe cât de indiferent posibil şi curând am adăugat hormoni feminini. Fortăreaţa lui Satan în viaţa mea era de aşa natură, încât nu vedeam un alt curs pentru viaţa mea decât o operaţie pentru schimbare completă de sex. Credeam că Dumnezeu făcuse o greşeală că îmi dăduse atributele fizice ale unui bărbat, şi eram hotărât să „îndrept” lucrurile.

Joseph a trăit ca femeie mai mult de 25 de ani, până la a se transforma sexual chirurgical. Dar acceptarea confuziei lui sexuale nu i-a vindecat durerea aşa cum a crezut. Cu trecerea anilor, s-a prăbuşit în droguri şi alcoolism.

Drumul lung al vindecării

A păşi alături de cineva care se luptă ci identitatea sa sexuală poate fi solicitant şi va fi un test al răbdării. Precum cu homosexualitatea, nu există rezolvări rapide. Un lucru bun de ţinut minte este că dacă  a durat ani de zile ca să se ajungă acolo, va dura ani de zile ca să se rezolve.

Chiar după ce a strigat la Dumnezeu şi L-a primit pe Isus Hristos ca Mântuitorul său personal, Joseph a mai trăit şase ani ca femeie – o femeie căsătorită, de fapt. Frângerea lui Joseph mergea până în profunzimea fiinţei lui şi lucrarea interioară a Duhului în el a început foarte încet, foarte blând. Rodul său nu s-a văzut clar până mult mai târziu.

În 1997 m-am mutat la Kentucky ca să iau parte la un program de misiune numit CrossOver, ca să uşurez vindecarea mea. Deşi încă trăiam ca JoAnna, eram sincer şi deschis despre trecutul şi adevăratul meu sex. Punctul culminant al acelei perioade puternice cu Dumnezeu a fost că în luna ianuarie a anului 1999 mi-am reluat adevărata identitate şi am început să trăiesc ca Joseph Cluse.

Să trăiesc ca bărbat pentru prima dată în 25 de ani a fost extrem de înspăimântător şi de dificil. A fost greu pentru oamenii care mă cunoscuseră ca JoAnna să mă accepte ca Joseph. A fost greu chiar şi pentru prietenii mei creştini să înţeleagă frângerea pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu, o biruiam.

Prin experienţa mea cu conferinţele CrossOver şi Exodus, am ajuns să văd legătura comună dintre toţi oamenii, în robia lor faţă de un păcat sau altul. Această înţelegere a deschis pentru mine o nouă lume a înţelegerii şi empatiei pentru semenii mei bărbaţi. Doresc să împărtăşesc adevărul pe care l-am învăţat în călătoria mea, pentru ca alţii să poată găsi speranţă în ceea ce ştiu că este adevărat – cu Dumnezeu nimic nu este imposibil.

Tradus şi folosit cu permisiune de pe www.exodus.to.

Găseşti mărturia lui Joseph la http://contracurentului.com/node/99.