de Alan P. Medinger
în timpul celei de a douăzecea aniversări a Regeneration [Regenerare] vom vedea unde se află misiuni ca Regeneration în ceea ce priveşte mediul social, intelectual şi religios de astăzi şi vom privi înainte la ceea ce prevedem pentru viitor. Acesta este primul articol din serie.
În 1988 şi 1989 Ştirile Regeneration au prezentat o serie de articole numită „Homosexualitatea şi adevărul” în care am încercat să contrabalansăm înţelegerile greşite despre homosexualitate care erau deja obişnuite atunci. Pentru că interpretam datele într-un mod în care puţini alţii o făceau, articolele noastre au fost distribuite şi copiate pe cale largă. Scopul articolelor a fost să lanseze o provocare celor trei convingeri fundamentale pe care era bazată acceptarea în creştere a publicului a homosexualităţii. Acestea trei erau:
* Homosexualitatea este înnăscută;
* Homosexualitatea este de neschimbat;
* Homosexualitatea este benignă (nedăunătoare).
Gay-i şi aliaţii lor au făcut o treabă extrem de eficientă convingând publicul larg că aceste afirmaţii sunt adevărate şi aceasta a avut un impact puternic şi larg răspândit – chiar în afara domeniului politic.
Tinerii au fost mai apţi să accepte convingerea că erau homosexuali când simţeau atracţii faţă de acelaşi sex sau se luptau cu confuzia cu privire la identitatea lor sexuală, oamenii erau mai puţin dornici să caute schimbarea şi misiuni ca Regeneration erau aruncate la marginea culturii contemporane.
Aceste trei afirmaţii sunt încă fundamentale pentru agenda gay, dar convingerea cu privire la ele începe să se erodeze. Poate fi prea devreme să spunem sigur că situaţia se poate schimba, dar astăzi cele mai multe semne sunt pozitive. Să privim astăzi la fiecare afirmaţie.
Homosexualitatea este înnăscută
Un timp se părea că în fiecare an sau cam aşa ceva apărea un alt studiu care făcea mass media să proclame că a fost găsită o cauză genetică pentru homosexualitate. Am avut studiul hipotalamusului al lui Simon LeVay, studiul gemenilor al lui Bailey şi Pillard şi cromozomul gay al lui Hamer, printre altele. Ei bine, s-a întâmplat ceva. În ultimii şase ani în mass media populară nu s-a vorbit despre astfel de studii, care să confirme rezultatele studiilor anterioare sau să ofere noi dovezi. De fapt, într-un studiu care a ajuns la mass media, un grup canadian a încercat să reproducă lucrarea lui Dean Harmer şi a venit cu rezultate care au contrazis rezultatele lui.
Recent, The Boston Globe (7 februarie 1999), într-un articol intitulat „Gena gay care păleşte”, a relatat cum ştiinţa dă înapoi în ce priveşte susţinerea faptului că ar exista o cauză genetică pentru homosexualitate. Scriitorul, Matthew Brelis, citează lucrarea Dr. Richard Pillard (despre studiul gemenilor) ca „arătând că sexualitatea este mult influenţată de mediu şi că rolul geneticii este, în cele din urmă, limitat”. Mai mult, scriitorul îl citează pe Harmer ca spunând, cu privire la o cauză genetică: „În mod clar, ceva mai mult decât genele lucrează aici”. Deşi Harmer spune că el crede încă într-o genă gay pentru bărbaţi, cu câtva timp în urmă a anunţat că lesbianismul este cauzat de mediu.
Articolul din The Boston Globe o citează pe Ruth Hubbard, autoarea lucrării „Discreditarea mitului genei” şi membră a bordului Consiliului pentru Genetica Responsabilă, afirmând că a căuta o genă gay nu merită efortul. „Lăsaţi-mă să spun clar”, zice ea, „nu cred că există vreo genă care guvernează un comportament uman complex. Există componente genetice în tot ce facem şi este o prostie să spui că genele nu sunt implicate, dar nu cred că sunt decisive.”
Homosexualitatea este de neschimbat
Mai mulţi factori lucrează împotriva mitului că homosexualii nu se pot schimba. Mai mult, faptul că homosexualitatea nu se poate schimba se bazează în mare măsură pe opinia că starea este înnăscută. Deşi logica nu cere să se facă legătura – ar putea depinde de mediu, dar să fie tot de neschimbat – omul în general o face şi pare să creadă: „Ei bine, dacă se nasc astfel, desigur că nu se pot schimba”. Cum convingerea că există o cauză genetică a homosexualităţii este în declin, cu siguranţă încrederea în posibilitatea schimbării va creşte.
În mod clar, acei membri ai profesiunilor psihologică şi psihiatrică care declară în mod curent efectiv că: „Este bine-cunoscut printre profesionişti faptul că homosexualii nu se pot schimba”, vor trebui în cele din urmă să o arate sau să tacă. De fapt, niciun studiu nu a dovedit vreodată că homosexualii nu se pot schimba. Mai mult, este teoretic imposibil să se vină vreodată cu o asemenea dovadă atât timp cât mii dintre noi afirmăm că ne-am schimbat.
De fapt, există dovada contrară în rezultatele studiilor actuale care s-au făcut. Fiecare studiu al terapiilor şi programelor care sunt desemnate pentru a ajuta oamenii să învingă homosexualitatea a indicat că s-a obţinut un nivel semnificativ al schimbării.
Homosexualitatea este benignă (nedăunătoare)
Cel puţin în ceea ce îi priveşte pe bărbaţi, orice persoană informată care neagă că homosexualitatea este distructivă ori minte, ori alege în mod conştient să rămână ignorant. După aproape orice criteriu care ar indica faptul că un comportament este patologic – alcoolismul, dependenţa de droguri, promiscuitatea sexuală, sinuciderea, boala şi moartea prematură – statisticile arată riscurile teribile inerente în trăirea unei vieţi homosexuale. Chiar într-o vreme ca a noastră în care mass media şi instituţiile politice şi intelectuale caută să înăbuşe exprimarea anumitor adevăruri, această minciună nu mai poate continua mult timp.
Adăugaţi la toate acestea faptul că milioane de oameni au auzit acum de programele pentru schimbarea homosexualităţii, ca rezultat al anunţurilor naţionale de anul trecut făcute de grupuri creştine conservatoare, şi putem vedea începutul unei schimbări uriaşe în felul în care publicul priveşte homosexualitatea. Dacă opinia generală este că homosexualii se pot schimba şi că stilul de viaţă oferă dovezi puternice că schimbarea este un curs bun de urmat, multe vieţi vor fi salvate şi oportunităţile noastre de a sluji ar putea creşte ca niciodată înainte.
Tradus şi folosit cu permisiune de pe www.exodusglobalalliance.org.
