Este homosexualitatea sănătoasă?
Arată ştiinţa că homosexualitatea este sănătoasă?
Opinia că homosexualitatea nu este o boală mintală ci este un stil de viaţă sănătos este oferită deseori ca bază pentru schimbarea declaraţiei creştine tradiţionale cu privire la homosexualitate. Dar arată ştiinţa cu adevărat că homosexualitatea este sănătoasă? Acest articol va lua în considerare descoperirile ştiinţei.
Nu există un standard absolut pentru a judeca ce este normal sau anormal. Dar există nişte criterii comune empirice care sunt folosite în mod obişnuit pentru a decide dacă un comportament este sănătos:
* Sănătatea emoţională;
* Sănătatea psihologică;
* Sănătatea fizică.
Un studiu major de Bell şi Weinberg a descoperit că 78% dintre relaţiile homosexuale masculine (relaţii în care se intră cu intenţia dedicării) durau mai puţin de trei ani. Numai 12% durau cinci ani sau mai mult. Studiu de Alan P. Bell and Martin S. Weinberg, „Homosexualities: A Study of Diversity Among Men and Women”, (New York, Simon and Shuster, 1978) p.314.
Desigur, aceasta arată un model de relaţii distruse care trebuie să fie dureros pentru mulţi.
73% dintre psihiatrii Asociaţiei Americane Psihiatrice care au răspuns unui sondaj condus de Harold I. Lief, au spus că ei credeau că bărbaţii homosexuali sunt mai puţin fericiţi decât ceilalţi. 70% au spus că ei credeau că problemele homosexualilor se datorau mai mult conflictelor personale decât stigmatizării sociale. Studiu de Harold I. Lief, Sexual Survey Number 4: Current Thinking on Homosexuality, Medical Aspects of Human Sexuality 2 (1977), p.110 - 111 (Citat în Growing Up Straight de George A. Reker).
David McWhiter şi Andrew Mattison au condus un studiu neîntâmplător pe 156 de cupluri homosexuale masculine stabile. Au găsit că niciunul dintre cele peste 100 de cupluri care fuseseră împreună mai mult de 5 ani nu fusese monogam sau exclusiv din punct de vedere sexual. Autorii, ei înşişi un cuplu homosexual, au argumentat că pentru multe cupluri masculine monogamia sexuală este un stadiu trecător al homofobiei şi că mulţi homosexuali separă fidelitatea emoţională şi exclusivitatea sexuală. Ceea ce contează pentru cuplurile masculine este fidelitatea emoţională, nu fizică. D. McWhirter şi A Mattison, „The Male Couple: How Relationships Develop”, (Englewood Cliffs, Prentice-Hall).
Multe studii au arătat că în căminele homosexuale este de 2 – 4 ori mai probabil pentru copii să devină ei înşişi homosexuali, în comparaţie cu populaţia generală. Timothy J. Daily, „Family Research Council: Insight: Homosexual Parenting: Placing Children at Risk”. Vezi www.frc.org/get/is01j3.cfm.
Într-un sondaj naţional de îngrijire a sănătăţii, 75% din aproape 2.000 de respondente lesbiene au raportat că au urmat consiliere psihologică de un anumit fel, multe pentru tratamentul depresiei pe termen lung sau al tristeţii. J. Bradford şi alţii, „National Lesbian Health Care Survey: Implications for Mental Health Care", Journal of Consulting and Clinical Psychology 62 (1994): 239, citat în Health Implications Associated with Homosexuality, p. 81.
Este de 6 ori mai probabil ca bărbaţii homosexuali să fi încercat să se sinucidă faţă de bărbaţii heterosexuali. Studiu de Bell şi Weinberg, „Homosexualities…”, Tabelul 21.12.
Studiile indică faptul că între 25 şi 33% dintre bărbaţii şi femeile homosexuale sunt alcoolici. Studiu de Robert J. Kus, „Alcoholics Anonymous and Gay American Men”, Journal of Homosexuality, Volumul 14, No.2 (1987), p.254.
Bell şi Weinberg au prezentat dovada dorinţei sexuale nestăpânite printre bărbaţii homosexuali. 83% dintre bărbaţii homosexuali care au fost intervievaţi au estimat că au făcut sex cu 50 sau mai mulţi parteneri în timpul vieţii lor, 43% au estimat că au făcut sex cu 500 sau mai mulţi parteneri, 28% cu 1.000 sau mai mulţi parteneri. Bell şi Weinberg, p 308.
Acelaşi studiu a descoperit că bărbaţii homosexuali au separat în mare măsură sexualitatea de relaţie. Studiul a arătat că 79% dintre respondenţi au spus că peste jumătate dintre partenerii lor sexuali erau necunoscuţi. 70% au spus că peste jumătate dintre partenerii lor au fost oameni cu care au făcut sex doar o dată. Bell şi Weinberg p.308-309. Trebuie să facem observaţia că acest sondaj a fost făcut în zona San Francisco, în pragul celebrării de către comunitatea gay a eliberării sale de „valorile puritane ale clasei mijlocii” şi înainte de izbucnirea epidemiei de SIDA.
În studiul lor despre profilul sexual al 2.583 de homosexuali mai în vârstă, publicat în Journal of the Resarch, Paul Van de Ven şi alţii au găsit că „distribuţia numărului total de parteneri sexuali [ai homosexualilor] a fost între 101 şi 500”. Mai mult, între 10,2% şi 15,7% au avut între 501 şi 1.000 de parteneri. Între 10,2% şi 15,7% au raportat că făcuseră sex cu mai mult de 1.000 de parteneri sexuali în viaţa lor. Paul Van de Ven şi alţii, „A Comparative Demographic and Sexual Profile of Older Homosexually Active Men", Journal of Sex Research 34 (1997): 354.
Un sondaj făcut de revista homosexuală Genre a găsit că 24% dintre respondenţi au spus că au avut mai mult de 100 de parteneri sexuali în timpul vieţii lor. Revista a consemnat că mai mulţi respondenţi au sugerat includerea unei categorii pentru cei care au avut mai mult de 1.000 de parteneri sexuali. „Sex Survey Results," Genre (October 1996), citat în „Survey Finds 40 percent of Gay Men Have Had More Than 40 Sex Partners", Lambda Report, January 1998, p. 20.
Cu siguranţă acestea sunt indicii ori ale unei nemulţumiri profunde, ori al unui hedonism teribil de distructiv.
90% dintre lesbienele care au fost intervievate au fost victime ale mai multor acte de agresiune verbală din partea partenerelor lor în timpul anului anterior studiului şi 31% au raportat că au experimentat abuz fizic (Lettie L. Lockhart şi alţii, „Letting out the Secret: Violence in Lesbian Relationships", Journal of Interpersonal Violence 9 (1994): 469–492. ) şi în altă referinţă vedem că „incidenţa violenţei domestice printre bărbaţii gay este aproape dublă la populaţia heterosexuală”. Gwat Yong Lie şi Sabrina Gentlewarrier, „Intimate Violence in Lesbian Relationships: Discussion of Survey Findings and Practice Implications", Journal of Social Service Research 15 (1991): 41–59.
Institutul Medical pentru Sănătate Sexuală a raportat: „Ar trebui să se observe că cele mai multe studii despre violenţa domestică nu fac diferenţa între statutul de partener căsătorit şi necăsătorit. Studiile care fac aceste distincţii au găsit că relaţiile de căsătorie tind că aibă cea mai redusă violenţă pentru partenerul intim când sunt comparate cu coabitarea sau relaţiile în care partenerii se întâlnesc fără a locui împreună”. „Health Implications Associated With Homosexuality (Austin: The Medical Institute for Sexual Health, 1999), p. 79.
Lesbienele sunt de trei ori mai expuse abuzului de alcool şi suferinţei din cauza comportamentelor compulsive. Joanne Hall, „Lesbians Recovering from Alcoholic Problems: An Ethnographic Study of Health Care Expectations", Nursing Research 43 (1994): 238–244 .
Un studiu al gemenilor homosexuali a găsit că este mai probabil ca ei să fi încercat să se sinucidă decât gemenii heterosexuali. R. Herrell şi alţii, „A Co-twin Study in Adult Men," Archives of General Psychiatry 56 (1999): 867–874.
Speranţa de viaţă pentru bărbaţii gay şi bisexuali este cu 8 – 20 de ani mai mică decât pentru bărbaţi în general. Robert S. Hogg şi alţii, „Modeling the Impact of HIV Disease on Mortality in Gay and Bisexual Men", International Journal of Epidemiology 26 (1997): 657.
„Un procent disproporţionat – 29% - dintre copiii adulţi ai părinţilor homosexuali au fost supuşi în mod specific molestării sexuale de către acel părinte homosexual, în comparaţie cu numai 0,6% dintre copiii adulţi ai părinţilor heterosexuali care au raportat că au avut relaţii sexuale cu acel părinte... Faptul de a avea un părinte (părinţi) homosexual (homosexuali) pare să mărească riscul incestului cu un părinte cu un factor de aproximativ 50.” P. Cameron şi K. Cameron, „Homosexual Parents", Adolescence 31 (1996): 772.
Studiile ştiinţifice arată că există o corelaţie între homosexualitate şi nefericirea personală. Există o dovadă clară că mulţi duc un stil de viaţă nesănătos. Dar nu toţi homosexualii suferă. Nu toţi homosexualii experimentează nefericirea personală, nici nu se poate concluziona că o asemenea nefericire este o parte inevitabilă a experienţei homosexuale, chiar dacă este foarte comună. Mai mult, există o încercare de a tulbura apele prin ascunderea acestui fel de date. Comunitatea sănătăţii mintale, în loc să reflecte părerea majoritară pare să se fi dedicat revizuirii răspunsului public predominant pentru a normaliza un comportament care este respins de către public.
Este încurajator să împărtăşim o înţelegere comună cu cei mai mulţi oameni din societate despre ceea ce înseamnă un comportament bun sau rău, modele de trai sănătoase şi nesănătoase. Totuşi, ne îndreptăm către o vreme când tot mai mulţi oameni nu sunt de acord cu privire la ce înseamnă o persoană sănătoasă. Un număr crescând de oameni şi instituţii din jurul nostru au înţelegeri foarte diferite despre comportamentul bun & rău şi despre traiul sănătos & nesănătos.
Trebuie de asemenea să recunoaştem că bun şi rău nu sunt întotdeauna acelaşi lucru cu sănătos şi nesănătos. Anormalitatea psihologică şi imoralitatea sunt două lucruri diferite, deşi uneori se suprapun. Uneori nu există deloc legătură între ele. Multe stări care sunt păcate nu sunt patologice (idolatria, mândria, vrăjitoria, pofta, păcatul trupesc). Multe stări care sunt patologice nu sunt în ele însele păcate (anxietatea, depresia, psihoza).
Creştinii trebuie să recunoască că nici consensul societăţii, nici judecata dacă un comportament este sănătos, nu trebuie să se potrivească părerii lui Dumnezeu sau judecăţii morale a lui Dumnezeu. Creştinii Noului Testament au avut în mod clar o înţelegere diferită de cea a societăţii lor cu privire la ceea ce înseamnă un caracter bun, o persoană bună şi o viaţă bună. Moralitatea nu este de obicei decisă prin vot democratic. După standardele contemporane, o viaţă consumată de lăcomie, materialism, senzualism, egoism, divorţ şi mândrie este judecată sănătoasă dar Dumnezeu evaluează o astfel de viaţă şi o găseşte nesatisfăcătoare.
Tradus şi folosit cu permisiune de pe www.exodusglobalalliance.org.
Aşteptăm comentariul tău la rubrica noastră Contact.
