Homosexualitatea şi adevărul: O viaţă determinată înainte de naştere?
de Alan Medinger
Esenţialmente, societatea are două imagini despre homosexualitate. Imaginea tradiţională susţine că homosexualitatea este o aberaţie, orientarea este o boală şi comportamentul este patologic. Imaginea opusă este că homosexualitatea este o variantă normală în condiţia umană, este determinată înainte de naştere iar comportamentul homosexual este normal pentru cei cu această orientare. Comunitatea gay a avut un succes remarcabil în a câştiga acceptare pentru acest al doilea punct de vedere. Acest mod de a vedea lucrurile, totuşi, se bazează pe un număr de premise discutabile, care dacă sunt false, ne duc înapoi la părerile tradiţionale.
„Homosexualitatea este determinată prenatal, genetic sau în alt mod.” Acesta este pentru mulţi un fapt despre homosexualitate care există şi care trebuie acceptat, chiar dacă nu le place. Aproape fără excepţie, aceasta este încredinţarea acelora din biserici care susţin acceptarea homosexualităţii. Sunt născuţi astfel; nu se pot schimba; şi astfel lucrul plin de dragoste pe care trebuie să-l facem este să-i ajutăm să-şi accepte homosexualitatea.
Comunitatea gay are un interes extraordinar în a face societatea să accepte acest mod de a privi lucrurile. Întreaga mişcare a drepturilor gay este într-adevăr o mişcare a „acceptării gay”. Ca masă de oameni supusă deseori bătăii de joc, ridiculizării, urii şi respingerii, ei vor cu disperare să fie acceptaţi ca „normali”.
A-i face pe oameni să creadă că o anumită proporţie din omenire se naşte homosexuală ar legitima homosexualitatea cum nimic altceva nu ar putea-o face. „A te naşte gay este exact ca şi cum te-ai naşte stângaci sau cu părul roşu. Este o variaţie normală în specia umană.” Cine nu ar prefera să fie văzut în acest mod decât să fie etichetat ca „deviant” sau „pervert”?
Ce dovadă există că homosexualitatea este predeterminată biologic, genetic, hormonal sau în alt mod?
Mai întâi ar trebui să spunem că dovezile ar trebui să fie de partea celor care susţin poziţia că homosexualitatea este înnăscută. Dar în această privinţă, susţinătorii normalităţii homosexualităţii eşuează în mod jalnic.
Aproape întotdeauna spun generalităţi, folosind expresii precum „mulţi cred” sau „cercetarea actuală a dovedit”. Dar când sunt întrebaţi cine sunt cei mulţi sau unde este cercetarea, rămân fără cuvinte.
Episcopul Episcopal al Diocezei din Newark (S.U.A.), care a atras atenţia naţională prin afirmaţiile lui puternic pro-gay, afirmând în mod absolut că homosexualitatea este înnăscută, oferă ca sursă a sa nimic mai mult decât convorbiri particulare cu oameni care fac „muncă de pionierat în domeniul ştiinţific”.
De fapt nu s-a publicat nimic şi nimic nu a câştigat acceptare pe cale largă în comunitatea ştiinţifică şi în cea medicală care să indice că homosexualitatea este determinată prenatal în primul rând genetic sau în alt mod.
Este o afirmaţie dură, dar suntem atât de siguri de ea încât o susţinem şi suntem de acord să ne adresaţi orice provocări pertinente cu privire la ea.
Ce spun experţii, cei specializaţi în domeniile sexualităţii umane sau homosexualităţii? Acestea sunt opiniile pe care trebuie să le căutăm despre această chestiune, nu pe cele care au o agendă religioasă de promovat sau un stil de viaţă de protejat.
Una dintre cele mai recunoscute autorităţi în ce priveşte acest subiect este John W. Money, doctor în filozofie, profesor la Şcoala de Medicină Johns Hopkins şi director al Institutului de Cercetare Psihohormonală. Într-un articol în „Perspective în sexualitatea umană” el spune:
Oricare ar putea fi aportul care nu este învăţat din partea surselor de constituţie, identitatea psihosexuală a copilului nu este scrisă, fără să fie învăţată, în codul genetic, sistemul hormonal sau sistemul nervos la naştere.1
Un psihiatru care a scris şi a vorbit pe larg despre subiectul homosexualităţii, Dr. Charles W. Socarides de la Colegiul de Medicină Albert Einstein din New York a afirmat:
Homosexualitatea, alegerea unui partener de acelaşi sex pentru satisfacţia orgasmică, nu este înnăscută. Nu există nicio legătură între instinctul sexual şi alegerea obiectului sexual. O astfel de alegere a obiectului este un comportament învăţat, dobândit; nu există nicio înclinaţie genetică înnăscută pentru alegerea unui partener, fie de acelaşi sex, fie de sex opus.2
Un alt expert care a scris pe larg despre acest subiect este George A. Rekers, doctor în filozofie, profesor de neuropsihiatrie şi ştiinţă comportamentală la Universitatea Şcolii de Medicină din Carolina de Sud. După părerea lui:
În timpul prezent, putem încerca să concluzionăm că principala sursă pentru devierea comportamentului de gen şi sexual se găseşte în învăţarea socială şi în variabilele de dezvoltare psihologice... deşi ar trebui să recunoaştem că rămâne posibilitatea teoretică pentru ca anormalităţile psihologice să poată contribui cu un factor potenţial de vulnerabilitate în mod indirect.3
În sfârşit, avem opiniile lui Masters şi Johnson, cele mai cunoscute autorităţi în domeniul comportamentului sexual uman. Într-una din cărţile lor ei au scris:
Astăzi s-a renunţat în general la teoria genetică a homosexualităţii.4
În ciuda interesului pentru posibile mecanisme hormonale în originea homosexualităţii, astăzi niciun om de ştiinţă serios nu sugerează că se aplică o simplă relaţie de tip cauză-efect.5
Argumentele „educaţie versus natură” sunt întotdeauna dificile, omul fiind o creatură atât de complexă. Fie că discutăm despre alcoolism, despre comportament criminal sau despre homosexualitate, poate fi imposibil de dovedit cauza oricărei forme de comportament sau oricărei identităţi, folosind metode ştiinţifice sau regulile stricte ale logicii. Dar părerea generală zdrobitoare a experţilor în domeniu este că homosexualitatea este în primul rând un comportament învăţat şi că dacă există un element genetic, aproape sigur are o contribuţie minoră.
Dacă homosexualitatea este într-adevăr un comportament învăţat, atunci există o mare posibilitate să poată fi dezvăţat. De fapt, există tot mai multe dovezi că un număr substanţial de oameni experimentează o schimbare adevărată!
Note
1 John W. Money, „Sexual Dimorphism and Homosexual Gender Identity", în Perspectives in Human Sexuality, ed. Nathaniel W. Wagner (New York: Behavioural Publications, 1974), p.67;
2 Charles W. Socarides, „Homosexuality: Basic Concepts and Psychodynamics", în the International Journal of Psychiatry, 1972;
3 George A. Rekers, „The Formation of Homosexual Orientation", an Address to the North American Social Science Network Conference, Washington, D.C., February 26, 1987;
4 William H. Masters, Virginia E. Brown, şi Robert C. Kolodny, Human Sexuality, (Boston, Little, Brown and Company, 1984), p.319
5 Ibid., p.320.
Tradus şi folosit cu permisiune de pe www.exodusglobalalliance.org.
