Dumnezeu te iubeşte, schimbarea este posibilă

de Alan P. Medinger

Societatea are două imagini despre homosexualitate. Imaginea tradiţională susţine că homosexualitatea este o aberaţie, orientarea este o boală şi comportamentul este patologic. Imaginea opusă este că homosexualitatea este o variantă normală în condiţia umană, este determinată înainte de naştere, iar comportamentul homosexual este normal pentru cei cu această orientare. Acest mod de a vedea lucrurile, totuşi, se bazează pe un număr de premise discutabile, care dacă sunt false ne duc înapoi la părerile tradiţionale. În articolul care urmează vom continua să examinăm premisele folosite de cei care acceptă homosexualitatea ca „normală”.

„Homosexualitatea este doar o variaţie normală în condiţia umană. Apare în orice cultură, în orice epocă şi deşi majoritatea sunt heterosexuali, exact aşa cum unii oameni sunt stângaci, o minoritate sunt homosexuali în orientarea lor.”

Este aceasta adevărat, sau este homosexualitatea o tulburare, un semn că ceva a mers rău în dezvoltarea unui individ? Este homosexualitatea ceva inevitabil pentru un anumit procent din populaţia lumii şi trebuie prin urmare să fie pur şi simplu acceptat, sau este o distorsiune sau o disfuncţionalitate căreia ar trebui să i se opună rezistenţă şi dacă este posibil, să fie vindecată?

Ca şi cu întrebarea dacă homosexualitatea este determinată prenatal, dovada ar trebui să fie de partea celor care susţin că este normală şi naturală. Spun aceasta fiindcă singura dovadă pe care o avem – dovada biologică – arată clar că este o tulburare, deoarece homosexualitatea prezintă tendinţa de a folosi părţi ale corpului pentru un alt scop decât acela pentru care au fost destinate. Penisul şi vaginul sunt cu siguranţă create pentru actul sexual dintre bărbat şi femeie. Formele lor complementare, localizarea terminaţiilor de nervi foarte sensibili arată, fără îndoială, scopul divin (sau evoluţinist, dacă vreţi)

Oriunde vă situaţi cu privire la aspectele sexualităţii legate de plăcere, sexualitatea bărbatului şi  femeii este asociată inextricabil cu reproducerea, şi doi bărbaţi sau două femei nu se pot reproduce. Prin urmare, homosexualitatea este o stare care, în mod fundamental, este contrară naturii. Din punct de vedere biologic, pur şi simplu nu este naturală sau normală.

Susţinătorii acceptării homosexualităţii, totuşi, au depus un mare efort pentru a convinge lumea că homosexualitatea este de fapt atât naturală cât şi normală, că este doar diferită şi că numai pentru că este orientarea unei minorităţi o clasificăm drept tulburare sau perversiune. Au avut destul de mult succes în acest efort.

Când vorbim despre ceea ce este normal, vorbim despre  ceea ce este în acord cu norma, despre ceea ce este comun, când vorbim despre ceea ce este natural, vorbim despre ceea ce este în acord cu natura. Cele mai multe argumente care susţin că homosexualitatea este normală şi naturală, prin urmare, au ca scop crearea unei impresii că homosexualitatea este extrem de răspândită, că apare peste tot în natură. Mai mult, sexualitatea umană este văzută ca un lucru extrem de fluid în care tot felul de variaţii sunt pur şi simplu pe cale să se întâmple.

Dacă asculţi grupurile de susţinere gay, vei auzi iar şi iar folosite aceste argumente. Nu este spaţiu aici pentru a respinge pe deplin această întreagă abordare, ci numai pentru cele cinci cele mai comune afirmaţii care caută să stabilească normalitatea homosexualităţii. Vă cer să luaţi în considerare ceea ce se spune cu adevărat şi dovada care este cu adevărat dusă. Vom examina două dintre aceste afirmaţii luna aceasta şi trei luna viitoare.

1. 10% din lume este gay. Am auzit exprimat acest lucru cu o siguranţă uimitoare. Aşa cum spunea un activist gay: „Nu uita, un copil din zece care se naşte în lume, în toate ţările, în toate timpurile, este homosexual”. Statistica de 10% a fost folosită atât de mult încât deseori se presupune pur şi simplu că este adevărată în articolele din ziar şi din reviste şi de către o mare parte a publicului.

De unde vine cifra de 10%? Atât cât putem spune este o interpretare greşită a primului Raport Kinsey (Comportamentul sexual la bărbat) în care se afirma că „10% dintre bărbaţi sunt mai mult sau mai puţin exclusiv homosexuali pentru cel puţin trei ani între 16 şi 55 de ani”. Există câteva probleme aici. Dincolo de multele preocupări legitime cu privire la metodele statistice ale lui Kinsey şi la faptul că studiul a acoperit numai bărbaţii din S.U.A., Kinsey, pe aceeaşi pagină, afirmă că „4% dintre bărbaţii albi sunt exclusiv homosexuali de-a lungul vieţii, după adolescenţă”.

Cei care au citat prima dată cifra de 10% de la Kinsey au încercat în mod evident să inducă în eroare. Mai târziu, alţii au folosit cifra în mod nevinovat. De fapt, nu ştim ce procent al nostru sau în orice altă cultură este orientat homosexual. Înainte de Kinsey estimările, venind în primul rând din Anglia, Germania şi S.U.A., erau între 2 şi 5%. Mai târziu, estimări mai obiective în Statele Unite lansează un maximum de incidenţă de 5% printre bărbaţi şi mai puţin printre femei.

Dar nu contează dacă este 5% sau 10%. Cifrele tind să fie exagerate de mulţi homofili deoarece ei cred că în cifre se află caracterul legitim. Dar nu este aşa. Un număr semnificativ de oameni sunt înclinaţi spre criminalitate, dar aceasta nu înseamnă că există cumva o distorsiune în orientarea lor.

2. Homosexualitatea apare în toate culturile şi a fost acceptată în multe. Această afirmaţie este în general însoţită de afirmaţia sau de aluzia că a noastră cultură iudeo-creştină se întâmplă să fie dură cu homosexualii. Evident, nu putem trece în revistă cultura aici, dar îngăduiţi-mi să vă sugerez să priviţi cu atenţie câteva exemple despre homosexualitate din alte culturi. Invariabil, ele implică fie pederastia (sex între bărbaţi şi băieţi) sau, în cazuri rare, o perioadă limitată de comportament homosexual aprobat în timpul adolescenţei. Desigur, comportamentul homosexual ar fi putut să apară în toate culturile în diferite grade, dar aceasta nu spune nimic despre faptul că ar fi normal sau natural. De fapt, cele mai multe culturi, inclusiv cea greacă, până în ultimii săi ani, au clasificat homosexualitatea ca pe o crimă care merita cele mai severe pedepse.

Există dovezi că un comportament homosexual apare mult mai rar în unele culturi decât în Occident. Evident, culturi diferite vor arăta grade diferite de discreţie cu privire la comportamentul sexual, şi nu au existat studii ale homosexualităţii acceptate pe cale largă în ţările neoccidentale, astfel încât este aproape imposibil de obţinut o dovadă clară. Totuşi, avem la dispoziţie dovezi anecdotice. Teologul şi psihiatrul Ruth Tiffany Branhouse citează un incident în care un american a menţionat homosexualitatea unui grup de medici de la Spitalul Canton din Republica Populară a Chinei şi numai un membru al personalului medical a înţeles ce era homosexualitatea. Am întrebat doi misionari în Africa despre homosexualitatea pe acel continent şi amândoi au relatat că li se spusese că a fost necunoscută până la sosirea occidentalilor. Anecdotele nu oferă siguranţă, dar în absenţa unor numere clare, întrebaţi-i voi înşivă aceasta pe oamenii din Asia şi Africa.

Note

1. Alfred C. Kinsey, Wardell B. Pormeroy şi Clyde E. Martin, Sexual Behavior in the Human Male (Philadelphia, W. B. Saunders Company, 1948), p. 651;

2. Ruth Tiffany Branhouse, Homosexuality: a Symbolic Confusion (New York, The Seabury Press, 1979), p. 157.

Tradus şi folosit cu permisiune de pe www.exodusglobalalliance.org.