Florin
Ar fi bine să renunţ la homosexualitate, dar cum aş putea? Nu vreau să devin homosexual, dar este posibil? Nu prea îmi vine să cred, oare de ce? Nu mi se pare deloc simplu.
Totul a început pe la 10 ani, când vărul meu, mai mare cu vreo doi ani, m-a convins să întreţinem relaţii sexuale. Nu îmi amintesc cum a început, doar că mă chema mereu, iar eu nu ziceam niciodată „nu”. Eram mai mult pasiv, adică nu prea aveam treabă, îl lăsam pe el să facă ce vrea. Ne-am oprit când am început să nu mai mergem vara la bunici în vacanţă, iar după ce am crescut nu am mai întreţinut relaţii sexuale. Totul a durat vreo doi ani, în două vacanţe de vară.
Şi acum ne întâlnim pentru că stăm în acelaşi oraş, vorbim, ieşim pe la bunici sau pe la şcoală, pentru că am fost la şcoală împreună, adică suntem ca doi veri normali, ca şi când nu s-ar fi întâmplat nimic. Nu am vorbit niciodată despre ce făceam. Vărul meu are de mult prietenă. Nu ştiu de ce, dar nu simt ură faţă de el, adică nu-l învinovăţesc. Când am avut bacul ne-am ajutat mult, ca între veri. Pentru mine ce a fost cu el a fost parcă într-o altă viaţă. Nu ştiu cum este pentru el.
Pe la 13 – 14 ani a început atracţia mare pentru băieţi. Până acum am reuşit să nu am o altă relaţie cu vreun băiat, sau ceva de genul, nici măcar un sărut, nimic. M-am ascuns atât de bine încât nimeni nu ştie că sunt gay şi am prieteni printre cei mai şmecheri. Şi prietene am avut, dar când era să facem sex întotdeauna inventam ceva şi mă despărţeam de ele. M-am stăpânit foarte bine până acum, am făcut şcoală şi tot ce face un copil normal şi am reuşit să-mi ascund în mare gesturile care mă dădeau de gol. Lucrez şi am lucrat, sunt iubit de oamenii din jur, sunt sociabil, dar de câteva luni îmi doresc foarte, foarte mult să am o relaţie sexuală cu un băiat. Adică am început să caut pe cineva discret cu care să mă întâlnesc doar pentru a face sex, pentru că am această mare dorinţă, şi nu ştiu de ce tocmai acum.
Vreau să mă schimb pentru că nu mă accept, vreau să am o relaţie cu o fată şi să fiu normal. De asta poate că nici nu sunt aşa efeminat, pentru că am încercat să stau mai mult cu băieţi normali, ca să învăţ de la ei, pentru că ştiu că gay-i sunt mai mult cu fetele. Şi eu am fost până în clasa a opta, când am început să-mi dau seama că nu este bine.
Am acum o viaţă împlinită din punct de vedere profesional şi nu aş putea renunţa la ea făcând cunoscut faptul că sunt gay. Am o întrebare: De ce mi se întâmplă să îmi doresc acum atât de mult să fac sex? Adică până acum nu am vrut. Mă masturbez, simt o mare nevoie. Ştiu că nu este bine şi încerc să mă abţin, dar orice văd mă atrage. Nu mă pot controla, adică dacă mă abţin câteva zile, pe urmă recuperez. Sunt zile în care îmi impun să nu o fac şi reuşesc, dar nu foarte mult.
Acum am o relaţie cu o fată, dar este din alt oraş. Şi este O.K. pentru că nu ne întâlnim şi nu poate să-mi ceară să facem ceea ce m-ar duce la despărţirea de ea. Dar o să vină şi ziua aceea, şi ce o să fac? În ziua de azi, între tineri, este o ruşine să nu întreţii relaţii cu prietena. Dacă mă despart de prietena mea din acest motiv, o să le zică la prietenele ei şi nu o să se mai uite niciuna la mine. S-a întâmplat o dată să ajungem pe punctul de a o face, dar eu nu am avut nicio reacţie. Am avut noroc că a venit cineva, şi atunci am răsuflat uşurat. Ea mă iubeşte şi nu aş vrea să o fac să sufere. Să zicem că mă căsătoresc cu ea, şi când este să facem dragoste?
Am 22 de ani. Dacă rămân singur, probabil că ai mei o să intre la bănuieli. Nu am o relaţie proastă cu familia, mă înţeleg bine cu toţi, doar că atunci când eram mai mic, acum vreo 5 – 7 ani, tatăl meu venea acasă beat şi bănuiţi ce se întâmpla. Acum este O.K., dar nu am iubirea aceea faţă de el, doar respectul.
Eu am crescut la bunici până la vârsta grădiniţei, bunicul a murit când eram mic, iar pe tata îl uram pentru că o bătea pe mama. Acum s-au liniştit, dar nu pot să-i iubesc, nu simt nicio iubire pentru niciunul dintre ei. Am respect faţă de ei, pentru că m-au crescut şi mi-au oferit un acoperiş şi masă, dar nu am simţit dragostea lor niciodată. Indiferent ce s-ar întâmpla, aş putea supravieţui şi fără ei, pentru că oricum nu am dragostea lor. Eu sunt cel mai mic dintre fraţi, iar până la mine dragostea este risipită, şi numai pe mine m-au crescut bunicii, adică pe ei nu i-au dat. Am un frate pe care mama îl iubeşte enorm, tot timpul se laudă cu asta. Pe mine însă nu mă iubeşte.
Sunt multe, dar cu greu, cu durere şi cu tristeţe le-am acceptat, am trecut peste. Problema mea este alta: sunt gay şi nu vreau. Adică am şi eu vise, vreau copii ... Sper să pot.
Aşteptăm comentariul tău la rubrica noastră Contact.
