Pluralismul şi toleranţa reală
În articolul 2 al cartei UE sunt descrise „Valorile Uniunii”: „Valorile pe care se bazează Uniunea sunt păstrarea demnităţii umane, libertatea, democraţia, egalitatea, dreptul constituţional şi apărarea drepturilor omului; aceste valori sunt identice pentru toate statele membre, într-o societate care se evidenţiază prin pluralism, toleranţă, dreptate, solidaritate şi lipsa discriminării”. Este uşor de observat că în acest preambul, la fel ca şi în descrierea valorilor şi a scopurilor lipseşte orice referire la Dumnezeu si la rădăcinile creştine ale Apusului. În locul lui Dumnezeu, în preambul este subliniat „rolul central al omului”. Din acest motiv putem afirma fără teama de a greşi că aici se găsesc „valorile” unui umanism ateist, referindu-ne în primul rând la ideea de pluralism şi de toleranţă.
Pluralismul şi toleranţa reală1 exclud însă tocmai valorile morale imuabile, cum ar fi de exemplu cele transmise generaţiei noastre prin cele zece porunci. Pluralism şi toleranţă - acestea înseamnă în mod practic acceptarea resemnată a diferitelor păreri şi sisteme de valori, chiar dacă sunt în opoziţie flagrantă cu voia şi cu poruncile lui Dumnezeu. Acest fundament complet lipsit de Dumnezeu al noii Europe unite se prezintă în mod special bogat în consecinţe în articolul 21 al cartei UE, care vorbeşte despre „lipsa discriminării”. Iată ce găsim scris:
„Discriminarea, în special din cauza sexului, a rasei, a culorii pielii, a originii etnice sau sociale, a caracteristicilor genetice, a limbii, a religiei sau a concepţiei despre lume, a concepţiilor politice sau de alt gen, a apartenenţei de o minoritate naţională, a venitului, a naşterii, a unui handicap, a vârstei sau a înclinaţiei sexuale sunt interzise cu desăvârşire.”
Prin „discriminare” se înţelege desconsiderarea unui om din motivele enumerate mai sus. Întrebarea decisivă este următoarea: unde începe „într-adevăr” discriminarea? De la o jignire rău intenţionată (care trebuie de fapt rezolvată şi pedepsită) sau deja de la o critică obiectivă, poruncită de Biblie? Astăzi unui creştin îi este interzis să mai spună: „Cine urmează o religie fără Hristos nu poate ajunge la Dumnezeu Tatăl, conform adevărului enunţat de Ioan 14:6” sau „Cine practică homosexualitatea păcătuieşte”!
Aici apare un conflict între „legea nediscriminării” şi libertatea de opinie, credinţă şi religie, stabilite prin lege, conflict care le va da încă mult de lucru juriştilor.
Referitor la această dispută în jurul valorilor morale şi a legilor stabilite de Uniunea Europeană, juristul creştin Thomas Zimmermann scrie:
Trebuie să ne aşteptăm ca în anii următori să se promulge alte legi sau completări la legile existente, în care „discriminarea" femeilor, a homosexualilor etc. să fie pusă sub incidenţa legii sau să fie pedepsită în alt mod. Consecinţa ar putea fi ca judecarea valorilor care sunt împotriva avortului, poziţiilor feministe sau a homosexualităţii să fie declarate pasibile de pedeapsă sau de despăgubire financiară, conform acestor legi. Nu vor putea fi excluse atunci nici consecinţele neînţelegerilor de la locul de muncă, în special pentru persoanele care activează în interesul serviciului public.
O linie directivă a Uniunii Europene din 29.06.2000 prevede printre altele ca nimănui să nu-i poată fi refuzată încheierea unui contract din cauza rasei sau a originii etnice. Ministrul de justiţie al Alianţei a vrut ca aceste criterii să se extindă şi la „orientarea sexuală". Astfel, un proprietar de imobil nu va mai putea să refuze închirierea unei locuinţe unui cuplu de homosexuali. Nu se prevede nici o tendinţă de protecţie a bisericilor si a alianţelor, astfel încât acestea vor fi obligate, dacă va fi cazul, să angajeze un colaborator ateu sau musulman! În urma unor proteste puternice din cercurile financiare, această linie directivă nu a fost încă pusă în aplicare, dar ne putem oricând aştepta la aceasta.
În vara anului 2002 în Suedia a intrat în vigoare (cu o mare majoritate de voturi) o lege conform căreia declaraţiile critice la adresa homosexualităţii şi a homosexualilor vor fi pedepsite cu privarea de libertate de până la patru ani. Această pedeapsă este valabilă şi dacă persoana care face afirmaţia se bazează pe Biblie! Pe viitor pasajele respective din Sfânta Scriptură mai pot fi citate, însă nu este permis să fie interpretate ca şi Cuvânt al lui Dumnezeu, obligatoriu! Putem presupune că asemenea legi nu se vor limita doar la Suedia, ci vor găsi majoritatea necesară şi în celelalte state ale UE, pentru a fi aplicate la scară largă.2
1 Toleranţa reală înseamnă dizolvarea valorile fixe şi a normelor. Ea se află în opoziţie cu voia şi revelaţia lui Dumnezeu. Toleranţa personală înseamnă însă a-l respecta pe omul rătăcit, chiar dacă nu-i putem aproba opiniile.
„Strigătul de la miezul nopţii”, Nr. 11/2005, p. 8 – 9. Folosit cu permisiune. Revista poate fi comandată la smn@inext.ro.
