Alex
La început nu am vrut să-mi scriu mărturia. De ce să râdă alţii de mine şi să mă arate cu degetul? Doar atât îmi doresc de la viaţă: să am un loc de muncă, o soţie şi să trăiesc în linişte. Îmi pare rău, dar sunt o fire puţin închisă. Nu prea spun despre aceasta la nimeni, dar am fost violat când eram mic şi de atunci nu am reuşit să fiu normal. Şi acum mai am coşmaruri. Nu ştiu ce mă pot considera, un om normal sau un ciudat. Este o povară să fii violat şi este foarte greu să treci peste aşa ceva. De când s-a întâmplat nu mai pot să am încredere în nimeni, mai ales în prieteni. Nici măcar o prietenă nu sunt în stare să-mi fac, pentru că sunt atras de băieţi.
Eram un băiat cu bani şi cu mulţi prieteni cărora le plăceau banii. Pe la 10 sau 12 ani, nu mai ţin minte exact, am fugit de mai multe ori de acasă. Prima oară am ajuns în Bucureşti împreună cu prietenii mei. Ne-am plimbat prin oraş, apoi ne-am despărţit care încotro, iar mie mi s-a întâmplat cel mai rău lucru: am rămas singur, a venit noaptea, nu aveam unde să mă duc şi am dormit în scara unui bloc. Pe la 5 dimineaţa a venit un bărbat care m-a văzut şi mi-a zis că nu este bine să dorm acolo, să mă duc acasă; dar nu aveam cum pentru că eram la 350 km de casă. Mi-a propus să dorm la el câteva ore. Am fost de acord, dar odată ajuns la el, m-a violat cu sălbăticie. După ce a terminat, m-a lăsat în pace să dorm, dar cine să mai doarmă? Aveam dureri, eram derutat, nu înţelegeam ce s-a întâmplat cu mine.
M-am îmbrăcat şi am mers prin oraş până am dat de o fată de 28 de ani de la Fundaţia „Salvaţi copiii”, care m-a întrebat dacă eu caut pe cineva. I-am spus prin ce am trecut, iar ea m-a dus la un centru de plasament. Pentru că nu am vrut să rămân acolo, m-a dus la fundaţie. De acolo am plecat la spital, unde m-a consultat un medic care a constatat că am fost abuzat sexual. I-am spus fetei numărul de telefon al tatălui meu, ea l-a sunat, şi împreună cu şefa ei de la fundaţie m-a dus la Unirii să mă întâlnesc cu el. Pe atunci era în Bucureşti cu serviciul. A venit să mă ia acasă, dar nu a aflat ce mi s-a întâmplat pentru că o rugasem pe fată să nu-i spună.
În următoarea lună am plecat de multe ori de acasă, dar numai la mine în oraş. De fiecare dată m-am întors singur. Părinţii spuneau că fac orice ca să nu mai fug. Dar la o lună după Bucureşti, pentru că nu vroiam să se afle de primul viol, am fugit la Braşov. Acolo am mai fost abuzat de trei ori. A fost mai trist şi mai dur, mai rău ca la Bucureşti. În Braşov am dormit în gară şi în scările blocurilor. Într-o noapte de septembrie am mers cu un băiat mai mare decât mine într-un bloc, sub pretextul că vrea să îl ajut să spele o scară. A zis că începe de la ultimul etaj. Am ajuns sus, dar în loc să spele scara, m-a obligat să întreţinem relaţii sexuale, sub ameninţarea unui cuţit, spunând că dacă nu accept, îmi taie gâtul şi mă lasă ca pe un câine. Ca să nu mă omoare, am fost nevoit să fac ce vroia. În aceeaşi noapte am mai trecut prin două violuri, despre care nu vreau să vorbesc, fiind prea dureros pentru mine. M-am trezit dimineaţa, singur şi dezbrăcat şi atât am făcut, m-am ridicat, m-am îmbrăcat, m-am dus la poliţie şi i-am rugat să-l cheme pe tata să vină să mă ia de acolo. Când a venit tata după mine la Braşov am jurat să nu mai fug şi m-am ţinut de promisiune. Dar apoi am avut mai multe tentative de sinucidere. Devenisem depresiv. De fiecare dată am mai adăugat o cicatrice pe corp, dar am rămas întreg.
După doi ani am început să-mi fac prieteni, mai ales băieţi, dar unul singur a rămas alături de mine. Cu el am avut singura mea relaţie homosexuală; celelalte au fost violuri. Stătea în spatele casei mele. Odată, aveam 15 ani, i-am zis să doarmă la mine, iar în seara aceea i-am spus adevărul despre cele prin care am trecut. A fost de acord să păstreze tăcerea şi mi-a propus să avem o relaţie. Am fost de acord pentru că era singurul care înţelegea cum mă simţeam, iar în el credeam că îmi găsesc alinarea. Deşi au avut loc şi în timp ce eram împreună, tentativele mele de sinucidere nu au avut legătură cu el. Am stat doi ani şi jumătate cu el, după care eu am pus capăt, când el şi-a găsit o fată şi s-a căsătorit, iar eu am considerat că venise timpul să îmi refac viaţa.
De patru ani nu am mai avut o relaţie sexuală cu un băiat şi nu am mai încercat să mă sinucid. Am vrut să îmi refac viaţa încercând să-mi fac o prietenă, dar nu a mers decât două săptămâni. Nu rezist mult în preajma fetelor, dar a băieţilor da. Nu pot sta mult de vorbă cu fete, adică mă blochez, nu ştiu ce să vorbesc cu ele, dar cu băieţii pot vorbi orice, doar despre viaţa mea nu. Cum să fac să am o soţie? Am fost o noapte cu o fată în pat, mă agăţase la discotecă, ea a vrut să avem relaţii sexuale, dar nu am avut nicio reacţie şi i-am zis că nu doresc. Mă întreb dacă mai există vreun băiat care până la 23 de ani să nu fi avut o relaţie sexuală cu o fată. Totuşi există o fată în viaţa mea. Şi ea a fost abuzată de bunicul ei. Cu ea mă împac bine, este cea mai bună amică a mea.
Am început să merg la biserică, duminica trecută am fost prima oară acolo. Am fost invitat de nişte fete şi băieţi; suntem prieteni, joc volei cu ei. A fost super bine. Nu am înţeles prea multe, dar duminica viitoare voi merge din nou.
Cineva mi-a spus că sunt scump în ochii lui Dumnezeu. Aş vrea să fiu scump, dar mă simt mai degrabă ieftin, după aceste păcate, cu această povară.
Acum ştiţi toată povestea.
