Dumnezeu te iubeşte, schimbarea este posibilă

de Andy Cominskey

După ce am fost violat de o bandă, după ce am fost bătut şi după ce am suferit în câteva rânduri de boli venerice, am decis să-mi reevaluez mişcarea „de eliberare” şi să-mi dau viaţa lui Hristos.

Copilăria a devenit o amintire dragă. Părinţii mei erau iubitori, mediul nostru, plăcut, iar criza majoră părea să fie vărsatul de vânt sau la ce instrument să cânt în orchestra şcolii. Ca episcopalieni, am învăţat ritualurile şi crezurile bisericii, dar nu am învăţat multe despre mântuire. (Când spun „noi”, vreau să spun cei doi fraţi mai mari ai mei şi sora mea mai mică, între noi toţi fiind o diferenţă de doi ani.)

În ceea ce mă priveşte pe mine, era o diferenţă. Îmi amintesc de o dorinţă timpurie şi neobişnuită pentru lucruri „feminine”, precum joaca în casă, în loc de jocul de-a războiul, mânuirea mai degrabă a unei pensule decât a unei bâte de baseball. Se instala ambiguitatea de a nu fi destul de sigur de mine în rolul unei fetiţe sau al unui băieţel. Cu vârsta, situaţia a devenit mai complicată. Viaţa nu era mizerabilă, doar confuză. Exista o hipersensivitate în creştere la remarcile despre masculinitate, sau despre lipsa ei. Odată cu pubertatea a venit înţelegerea unei alte diferenţe: dorinţele mele sexuale erau îndreptate către alţi băieţi.

Era un secret greu de purtat în primii ani de liceu, îndeosebi când termenul „homo” avea conotaţia unei sorţi mai rele decât moartea. Cuvintele urâte care mi se spuneau au continuat, ca şi lupta mea interioară. Identitatea mea devenea tot mai neclară. Nu înţelegeam ce deveneam, sau de ce. Liceul nu a adus prea multă lumină asupra acestei probleme, până am întâlnit alţi câţiva care duceau aceeaşi luptă. Am început să frecventăm scena disco din Hollywood, crezându-ne foarte şic. Până să ajungem la absolvire, am fost deja gata să adoptăm stilul de viaţă homosexual.

Un prieten de-al meu şi cu mine ne-am mutat împreună în zona „ghetoului gay” din Long Beach, dar curând am găsit toată treaba epuizantă şi dezumanizantă. Barurile, plajele şi petrecerile păreau să creeze un gol mai mare, în loc să umple un gol. Sexualitatea ajungea pe primul loc în viaţa tuturor, iar eu am devenit preocupat de înfăţişarea mea, în timp ce pierdeam din vedere standardele morale pe care le învăţasem când eram copil. Spirala pe care coboram s-a accelerat. După ce am fost violat de o bandă, după ce am fost bătut şi după ce am suferit în câteva rânduri de boli venerice, am decis să-mi reevaluez mişcarea „de eliberare” şi să-mi dau viaţa lui Hristos. Apăruse o mare nevoie pe care nimic din cele ce vedeam nu o putea satisface.

Apoi cei doi fraţi mai mari ai meu au afirmat că au devenit creştini. La început am fost sceptic. Oamenii îmi aruncau întotdeauna bucăţele de dogmă şi eram ca şi vaccinat. Dar nevoia era mare, iar când un prieten bun de liceu a revenit în viaţa mea născut din nou şi plin de pace şi bucurie, nu am ezitat. În luna noiembrie a anului 1976, mi-am dat viaţa lui Hristos la un concert şi în ignoranţa mea, am jurat să trăiesc pentru Isus.

Dobândisem o cochilie greu de spart. Nu drogurile, alcoolul şi sexul erau principalul obstacol, ci perspectiva socială. Colegul meu de cameră şi prietenii mei gay credeau despre mine că eram tot mai capricios, în timp ce eu aveam propriile mele probleme în timp ce mă acomodam cu subcultura creştină. Cea mai mare parte a problemei mele era o temelie spirituală nesigură, datorată în parte mândriei şi lipsei de sensibilitate a unora dintre tovarăşii mei de credinţă. Dar casa mea era aproape, aşa că m-am mutat înapoi şi am depus un efort şi mai mare pentru a avea părtăşie şi pentru a ajunge la alţii în Numele lui Hristos. A mers, încet dar sigur.

Luptele sexuale m-au lovit, dar nu m-au înfrânt. Cred că de la început am fost conştient că dacă homosexualitatea era greşită, atunci Dumnezeu îmi va da biruinţă. Uneori, tensiunea dintre carne şi Duh părea aproape de nesuportat. Dar de fiecare dată când L-am căutat pe Dumnezeu în loc să renunţ, a urmat biruinţa. Masturbarea a fost o uşurare la început, dar apoi a devenit o povară, pentru că doar menţinea dorinţa de care vroiam să fiu eliberat. Eram departe de a fi curat, dar a devenit clar de la început că voi fi condus ori de Dumnezeu, ori de apetitul sexual. A trebuit să fac o alegere. Alegerea Lui mi-a dat tăria şi harul de a mă desprinde de ceea ce mă ţinea legat.

După doi ani în Long Beach, m-am transferat la Universitatea din California (Los Angeles), unde Dumnezeu m-a îndreptat către o casă creştină de părtăşie. Cincizeci de oameni într-o clădire mică, toţi cu un trecut denominaţional diferit, ce oportunitate de a creşte! Dumnezeu a schimbat multe dintre părerile mele greşite pe care le aveam despre heterosexuali şi m-a văzut chiar potrivit pentru a fi capelanul casei, ca şi liderul câtorva misiuni pentru cei care nu sunt membri ai unei biserici.

În timp ce depuneam mărturie în campus într-o zi, am întâlnit câţiva membri ai unei biserici locale, care mi-au spus despre întâlnirile lor de grup cu foşti homosexuali. Deşi nu m-am alăturat acelei părtăşii, o speranţă de a fi implicat într-o misiune pentru gay s-a aprins.

În timpul verii anului 1979, am participat la un proiect de misiune pentru cei care nu sunt membrii unei biserici la Hope Chapel [Capela Speranţei], o biserică penticostală din Hermosa Beach, CA, unde am avut şansa să-mi depun mărturia. De atunci, au început să se deschidă uşile pentru a sluji gay-lor.

Între timp, Domnul Se ocupa de mine. În toamna aceea am întâlnit-o pe Annette, o fată plină de căldură şi răbdătoare care mi s-a oferit, în ciuda trecutului meu. Mi-a cucerit inima şi m-a învăţat ce înseamnă dragostea responsabilă dintre două persoane, ceva necontestat de independenţa mea „evlavioasă” anterioară.

Am crescut mult împreună şi am devenit implicaţi în Vineyard Christian Fellowship, o biserică independentă similară uneia dintre congregaţiile Calvary Chapel ale lui Chuck Smith. Povara mea pentru gay s-a adâncit, şi în calitate de consilier al bisericii am avut câteva oportunităţi de a sluji gay-lor. După ce mi-am făcut cunoscută mărturia înaintea congregaţiei în vara anului 1980, am fost chemat de câteva ori să consiliez gay, ceea ce i-a îndemnat pe responsabilii bisericii să-mi sugereze să încep un grup de suport pentru foştii gay. În octombrie a luat fiinţă Desert Stream [Izvor în deşert], un studiu biblic pentru creştinii care vroiau să învingă homosexualitatea.

Creşterea lui Desert Stream a fost treptată, şi aceasta a permis să se pună o temelie solidă. În şase luni, consiliam şi ucenicizam cam cincisprezece de persoane; la sfârşitul anului, cam treizeci. Din cauza numărului de membri în creştere, am început o serie de zece săptămâni cu ceea ce am găsit a fi cele mai practice şi mai importante chestiuni de luat în considerare în tranziţia homosexuală. Alături de studiul biblic continuu şi această serie, consilierea noastră în doi a devenit tot mai solicitantă şi astfel am fost ales pastor asistent la Vineyard.

Annette şi cu mine suntem căsătoriţi de aproape şapte ani. Am crescut prin comunicare sinceră şi prin chemarea lui Hristos, care ne măreşte capacitatea de a iubi dincolo de ce putem noi. În acest proces, amândoi ne maturizăm cu privire la intenţiile Lui. Pentru mine, aceasta înseamnă să Îl las pe Dumnezeu să mă scape de concepţiile greşite pe care le-am avut despre identitatea mea sexuală, şi să mă elibereze astfel ca să stau drept şi ferm, ca un om al lui Dumnezeu. Pe această temelie, nicio îndoială sau ispită nu poate răsturna lucrarea pe care a început-o Dumnezeu.

„Binecuvântat să fie omul, care se încrede în Domnul...” „El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit.” (Ieremia 17:7; Psalmul 1:3)

Andy Comiskey este directorul misiunii Desert Stream şi autorul cărţii Pursuing Sexual Wholeness [Urmărind plinătatea sexuală]. Poate fi contactat prin Desert Stream, PO Box 17635, Anaheim Hills, Ca 92817-7635.

Tradus şi folosit cu permisiune de pe www.stonewallrevisited.com.