Dumnezeu te iubeşte, schimbarea este posibilă

de Paul Diamond

Povestea unui bărbat care s-a confruntat cu homosexualitatea şi cu SIDA.

Paul a fost unul dintre primii noştri clienţi, care a contactat prima dată misiunea în 1977. Primele lui scrisori nu reflectau în niciun fel ceea ce avea să urmeze. Scriind din casa lui din Oklahoma, Paul părea entuziast datorită umblării lui cu Hristos, căsătoriei lui şi eforturilor lui de a începe o misiune pentru foştii gay. Apoi scrisorile au încetat brusc.

Câţiva ani mai târziu, Paul a apărut la uşa misiunii Love in Action [Dragoste în Acţiune]. Îşi părăsise soţia, se mutase în San Francisco şi intrase în stilul de viaţă gay. Acum dorea să-şi rededice viaţa lui Hristos.

O persoană agresivă, sinceră şi sensibilă, Paul se dedica din toată inima oricărei cauze pe care o urma. În timpul perioadei lui la Love in Action şi la Church of the Open Door [Biserica Uşii Deschise] (San Rafael, CA), Paul a intrat în misiune şi a făcut o impresie profundă asupra tuturor celor care îl cunoşteau.

Dar când dorinţa de a se întoarce la vechiul lui stil de viaţă îl biruia, dispărea. De două sau de trei ori s-a întors la Domnul pentru o scurtă perioadă.

În 1984, Paul l-a vizitat pe directorul nostru, Frank Worthen, într-un moment în care se gândea să se întoarcă la Domnul. Frank a vorbit cu Paul până noaptea târziu, avertizându-l cu privire la „noua” boală care îi lovea pe bărbaţii homosexuali.

Paul s-a dus acasă, promiţând să ţină cont de ce i-a spus Frank. În ziua următoare, l-a sunat pe Frank ca să-i comunice decizia lui: avea să rămână în stilul lui homosexual de viaţă.

Cu aproximativ două lui înainte de moartea lui pe data de 15 iulie 1985, Paul s-a întors pentru ultima dată la Domnul. Deşi din punct de vedere fizic era slăbit din cauza luptei de şase luni cu sarcomul Kaposi şi cu alte infecţii, Dumnezeu l-a folosit pe Paul într-un mod uimitor. Chiar înainte să fie spitalizat pentru ultima oară, Paul a scris un mic articol despre SIDA şi l-a adus la biroul LIA. În timp ce era în spital, cineva din personalul nostru a tipărit ce a scris el despre SIDA şi a făcut copii.

Soţia directorului nostru, Anita, le-a adus lui Paul, iar el s-a bucurat să le împartă de pe patul lui de spital. Ceea ce urmează este o copie a articolului lui Paul despre SIDA...

‘Căci mânia Lui ţine numai o clipă, dar îndurarea Lui ţine toată viaţa: seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia’ (Psalmul 30:5).

„SIDA a devenit criza de sănătate numărul unu din lume, iar datele medicale arată că epidemia devine mult mai gravă înainte ca situaţia să se îmbunătăţească.

Revista LIFE a avut un articol despre SIDA în numărul lor din iulie 1985, în care scria: ‘SIDA este o epidemie care poate schimba modul în care trăieşte America’.

De ce a devenit SIDA o asemenea problemă? Ar trebui să învăţăm ceva din toate acestea? Să privim sincer SIDA din punct de vedere creştin.

Epidemia SIDA este rezultatul păcatului homosexual şi heterosexual. Nu putem să ignorăm faptul că Dumnezeu a îngăduit ca anumite nenorociri să cadă asupra creaţiei Lui de-a lungul istoriei. Există exemple în Biblie în care Dumnezeu a păşit în afacerile omeneşti şi a spus: ‘Până aici! Petrecerea s-a încheiat.’ (Parafraza îmi aparţine.) Uneori mergem prea departe, chiar şi pentru Dumnezeu, crezând că suntem infailibili în orice alegem să facem.

Dacă suntem sinceri cu noi înşine, vom vedea că nu suntem infailibili. Facem greşeli şi avem nevoie de Persoana lui Isus Hristos pentru a ne vindeca viaţa.

Am făcut o greşeală teribilă cu patru ani în urmă. Am hotărât să părăsesc Biserica şi să mă arunc din nou în stilul de viaţă gay. M-am întors la şcoală şi am obţinut o diplomă de asistent medical, şi am simţit că deveneam cu adevărat bogat şi aveam succes.

Chiar înainte de a absolvi şcoala medicală, SIDA a început să se arate în spitale. A fost multă isterie în profesia medicală. Tot ce ştiam sigur era că mulţi oameni tineri, cei mai mulţi bărbaţi homosexuali, mureau de o moarte îngrozitoare, în floarea vârstei.

La doi ani după ce am început să lucrez ca asistent, am fost diagnosticat cu SIDA. La început, nu mi-a trecut niciodată prin cap că Dumnezeu ar putea îngădui să mi se întâmple aşa ceva ca să mă aducă aproape de El.

După o luptă de şapte luni cu fiecare proces agresiv al bolii, am realizat cât de mult îmi lipsea Hristos în viaţă. L-am întrebat pe Dumnezeu dacă mă primeşte înapoi şi am primit un ‘Da’ răsunător. ‘Smeriţi-vă dar sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe. Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi’ (1 Petru 5:6-7). Acest verset îmi arată că şi dacă am SIDA, lui Dumnezeu tot Îi pasă de mine.

Dacă ai SIDA sau o stare preliminară declanşării SIDA şi eşti un creştin care se poticneşte, Dumnezeu te vrea înapoi în turmă. El ne caută cu stăruinţă şi nu putem scăpa de dragostea Lui.

Odată ce Îl acceptăm pe Hristos ca Domnul şi Mântuitorul nostru personal, suntem morţi faţă de păcat şi vii numai pentru noua viaţă în Hristos. Nu există nimic şi nimeni care ne-ar putea satisface cu adevărat, pentru că ştim deja Adevărul. ‘Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi’ (2 Corinteni 5:17). Cere-I lui Dumnezeu călăuzire. Sunt convins că îi iubeşte foarte mult pe copiii Lui cu SIDA.

Vindecarea spirituală este mult mai importantă decât vindecarea fizică. ‘De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi’ (2 Corinteni 4:16).

Trebuie să vrem să-I îngăduim lui Dumnezeu să aibă suveranitate deplină în vieţile noastre. Uneori Domnul ne cere să aşteptăm după El. Şi dacă aşa stau lucrurile, atunci tot ce putem face este să aşteptăm.

Nu vom avea nimic de câştigat întrebându-L de ce trebuie să aşteptăm. Nu există nimic în Biblie care să ne spună că Dumnezeu trebuie să ne explice ceva nouă. El are dreptul suveran de a ne cere să aşteptăm pentru că este Dumnezeul nostru, iar gândurile Lui sunt mult presus de gândurile noastre.

Când ne confruntăm cu o boală care ne ameninţă viaţa, una din capcanele duşmanului nostru, Satan, este să încerce să ne convingă să căutăm o vindecare fizică.

Desigur, cred că este voia lui Dumnezeu ca unele persoane cu SIDA care se întorc la Hristos să experimenteze vindecarea fizică. Dar ştiu de asemenea sigur că toţi vom cunoaşte vindecarea spirituală interioară pe care numai Hristos o poate oferi. Este vital să înţelegem acest adevăr spiritual devreme în umblarea noastră cu El. Sunt atât de multe situaţii în care Dumnezeu ne cere să aşteptăm ca gloria lui să fie revelată. Aceasta nu înseamnă că oprim creşterea noastră spirituală – în niciun caz!

Acesta este timpul când creşterea noastră ar trebui să facă mai mult ca oricând parte din vieţile noastre. Acesta este punctul în care Dumnezeu ne va arăta curajul pe care l-a creat înăuntrul nostru prin Duhul Sfânt. Este timpul în care credinţa noastră şi duhurile noastre sunt întărite.

‘Te voi învăţa, şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi’ (Psalmul 32:8).

Amintiţi-vă, Îl putem iubi pe Hristos numai prin ascultare de El. ‘Dacă mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele’ (Ioan 14:15).

Ne închinăm unui Dumnezeu care Se aşteaptă să respectăm un standard în vieţile noastre. Este un Dumnezeu iubitor, îndurător şi Îşi va disciplina copiii. ‘Fiule, nu dispreţui mustrarea Domnului, şi nu te mâhni de pedepsele Lui. Căci Domnul mustră pe cine iubeşte, ca un părinte pe copilul pe care-l iubeşte!’ (Proverbe 3:11-12). Chiar cu SIDA în vieţile noastre, Dumnezeu tot vrea să facă lucruri minunate în noi şi prin noi. ‘Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările. Nu te socoti singur înţelept; teme-te de Domnul, şi abate-te de la rău! Aceasta va aduce sănătate trupului tău şi răcorire oaselor tale’ (Proverbe 3:5-8).

Promisiunile lui Dumnezeu şi dragostea Lui desăvârşită pentru noi valorează mai mult decât poate oferi vreodată lumea. ‘Căci toate aceste lucruri se petrec în folosul vostru, pentru ca harul mare, căpătat prin mulţi, să facă să sporească mulţumirile spre slava lui Dumnezeu’ (2 Corinteni 4:15).

Hristos a înviat; pacea să fie cu voi.”

Tradus şi folosit cu permisiune de pe www.stonewallrevisited.com.