Renunţarea la minciună
de Joe Dallas, aşa cum i-a povestit lui Bob Davies
Am învăţat teologia pro-gay şi am devenit expert în apărarea stilului meu de viaţă. Nimeni nu ar fi bănui că numai cu câţiva ani înainte eram un diacon căsătorit, într-o biserică evanghelică.
„Joe, să stai departe de teatrele din partea de jos a oraşului”, m-a avertizat mama când aveam 10 ani. „Sunt homosexuali acolo şi vor vrea să te dezbrace!”
Avertizarea mamei m-a făcut să mă duc la teatrele interzise. La început sexul cu necunoscuţi m-a înspăimântat, dar îmi plăcea să fiu ţinut în braţe şi atins.
Deşi familia mea mergea la o biserică prezbiteriană bună, eu nu aveam o relaţie personală cu Domnul. La începutul adolescenţei, Dumnezeu îmi părea total irelevant, şi am renunţat la biserică. La vârsta de 15 ani am descoperit un grup numit „Libertatea Sexuală Gay”, într-un ziar clandestin din Los Angeles. Puteam trece de 21 de ani, aşa că m-am alăturat grupului şi curând am început să am relaţii permanente cu bărbaţi homosexuali mai în vârstă. Am început să mă identific cu subcultura gay. Toată atenţia m-a făcut să simt că primeam toate lucrurile pe care le căutasem în timp ce creşteam.
Mi-am ascuns cu atenţie viaţa homosexuală la liceu, alăturându-mă celei mai populare fraternităţi şi ieşind regulat cu o fată atrăgătoare. În weekenduri, familia mea credea că „ieşeam cu băieţii” de la şcoală, iar prietenii mei, fanatici ai sportului, credeau că mă furişez la Hollywood ca să găsesc femei. Înşelam pe toată lumea.
Apoi am început să mă întâlnesc cu Ann, o fată creştină frumoasă. Timp de câteva luni m-a confruntat cu Evanghelia, astfel încât în final i-am spus despre homosexualitatea mea.
„Asta nu e o problemă”, mi-a zis ea. „Tot ai nevoie să fii născut din nou ca toţi ceilalţi.” În săptămânile următoare am devenit profund convins de aceasta. În cele din urmă, într-o zi, m-am dus într-un parc vizavi de şcoala mea şi am început să vorbesc cu Dumnezeu.
„Doamne, dacă eşti cu adevărat aici, sunt pregătit. Îţi voi da toate acestea Ţie... dacă mă vrei.”
Am intrat într-o relaţie personală cu Dumnezeu şi a fost o experienţă glorioasă. Curând am fost un ciudat tipic al lui Isus, cărând peste tot o Biblie mare. Revoluţia Isus cuprindea sudul Californiei, şi sute dintre noi, copiii, am fost salvaţi. A fost un timp minunat în viaţa mea!
Am început să frecventez biserica lui Ann, Calvary Chapel din Costa Mesa, California, şi am primit o învăţătură biblică excelentă de la Pastorul Chuck Smith. Nu am avut nicio problemă cu renunţarea la activităţile homosexuale. Deşi încă preferam bărbaţii din punct de vedere sexual, mi-am închipuit că aceste sentimente în timp vor dispărea.
Apoi, cam un an mai târziu, un prieten m-a invitat la un alt studiu biblic. „Trebuie să-l auzi pe tipul, ăsta, Brad (nu este numele lui adevărat)”, mi-a spus el. „E adevărată dinamită.” Prietenul meu avea dreptate. Am fost foarte impresionat de darul de învăţătură al lui Brad şi m-am întors ca să învăţ mai multe.
Curând studiul nostru biblic de casă a crescut la câteva sute de tineri şi ne-am mutat într-o biserică. Am devenit diacon în noua biserică a lui Brad, iar slujbele au continuat să crească până ce cei care veneau au sărit de 1.000. Am început emisiuni regulate la televiziune şi am ţinut servicii mari în tot statul California. M-am căsătorit cu secretara lui Brad, Carol, şi am intrat în misiune cu program întreg. Era anul 1972 şi eram mântuit de mai puţin de doi ani. Totul se întâmpla atât de repede încât de-abia ştiam ce se întâmplă.
Viaţa mea era centrată în jurul misiunii. Deşi o iubeam pe Carol şi aveam o viaţă sexuală normală, căsătoria noastră era goală. Tot ce făceam era misiune, misiune, misiune.
Deja în 1976, misiunea lui Brad devenise prea mare şi perfectă, şi am decis să ies din ea. Am început să lucrez la un serviciu secular şi am devenit foarte dezamăgit că Dumnezeu nu mi-a oferit imediat un post într-o altă misiune.
În timp ce amărăciunea mea creştea, toate vechile sentimente homosexuale au început să revină. Am început să mă îndrăgostesc de bărbaţi de la serviciu şi într-o noapte, dintr-o toană, m-am dus la o librărie pentru adulţi. Curând eram iar în vechiul stil de viaţă.
La început Carol nu avea nicio idee ce făceam, dar curând probabil că a ghicit. Am început să fumez şi să stau în oraş până târziu. Apoi am simţit că ceva nu era în ordine cu ea, când a venit acasă cu respiraţia mirosind a băutură, iar niciunul dintre noi aparent nu bea. Nu ne-am confruntat niciodată unul pe celălalt, dar în cele din urmă am scos-o în oraş la cină. „Carol”, i-am spus calm în timpul mesei, „chiar mă întreb dacă nu ai fi mai fericită de una singură.”
S-a gândit câteva minute. „Mda, cred că aş fi.”
În interiorul meu, speram cu disperare că va întreba: „Joe, ce se întâmplă? Pentru Numele lui Dumnezeu, ce se întâmplă?” dar nu a făcut-o, şi am pretins că sunt calm.
„Da”, am spus liniştit, „cred că despărţirea ar fi cea mai bună soluţie pentru amândoi.” În două săptămâni Carol a plecat, iar mai târziu am divorţat. Întreaga mea viaţă se dezintegrase în trei luni.
Peste o săptămână, pierdeam vremea într-un bar gay din Long Beach. În interiorul meu eram furios pe Dumnezeu. Am dreptul să fac ce vreau cu viaţa mea, mă gândeam fierbând de mânie. Sunt gay şi asta-i tot!
Curând am intrat într-o relaţie sexuală cu proprietarul barului. Îl idolatrizam pe Dan. Mă duceam la bar şi stăteam cât dura tura lui. După ce barul se închidea, ieşeam împreună câteva ore, apoi mă duceam acasă.
După un somn de câteva ore, ieşeam şi mă târam cu greu la slujbă. Întotdeauna am sperat că vom sfârşi prin a locui împreună, dar Dan locuia cu un alt iubit şi nu vroia să rupă acea relaţie. Nu mai este nevoie să spun, era o situaţie bolnavă.
Într-o noapte i-am spus lui Dan despre trecutul meu în misiune, iar el m-a dus să vizitez Biserica locală a Comunităţii Metropolitane din Long Beach.
Acest loc este o harababură teologică, am gândit când am auzit prima oară cum justificau comportamentul homosexual. Dar eram atât de împietrit încât în curând am crezut minciuna lor.
Când am început să mă rog şi să citesc din nou Cuvântul, am simţit prezenţa lui Dumnezeu. Doamne, am gândit, poţi să fii în viaţa mea, voi rămâne homosexual şi ne vom înţelege bine.
La sfârşitul anului 1979, eram deja în conducerea M.C.C. Eram student la teologie, cântam la pian la serviciile divine şi urmam cursuri de consiliere, teologie şi istoria bisericii.
Am învăţat teologia pro-gay şi am devenit foarte expert în formularea ei. Reprezentam deseori biserica noastră la orele de psihologie de la universitate. În acest timp am avut o succesiune de iubiţi, inclusiv o relaţie de un an cu unul din pastorii bisericii.
Credeam cu sinceritate argumentele pro-gay. Dar dacă nu mi-aş fi împietrit inima, aş fi ştiut mai bine, când am fost prima dată implicat în acea biserică. Şi chiar dacă eu cred că Dumnezeu tot era în viaţa mea în acea perioadă, părtăşia mea cu El nu era cea pe care o avusesem în trecut.
Dar ceva s-a schimbat la începutul anului 1983. Mi-am pierdut interesul faţă de biserică, am ieşit din program şi am devenit foarte promiscuu.
Apoi am auzit despre o nouă boală numită SIDA. Am realizat că Dumnezeu îmi putea permite să mă distrug. Gândul m-a întristat, dar nu am pus capăt vieţii mele sexuale active.
La începutul anului 1984, s-a întâmplat să văd un vechi prieten creştin la o emisiune creştină de televiziune. A vorbit despre cum a alunecat şi cum a revenit la Domnul, şi m-am identificat cu adevărat cu mărturia lui.
Ştiam că lipsea ceva în relaţia mea cu Dumnezeu. „Doamne”, m-am rugat, „dacă am greşit în privinţa homosexualităţii, te rog arată-mi.”
Imediat am simţi o mărturie puternică în mintea mea. Ştiam că mă înşelasem. Mă înşelasem cumplit.
În următoarele câteva zile, Dumnezeu mi-a deschis ochii ca să văd oamenii pe care îi rănisem: soţia mea, iubiţii mei, membrii fostei mele biserici. Timp de patru luni, am plâns în fiecare noapte acasă. A fost singura perioadă din viaţa mea când m-am gândit să mă omor.
Am întrerupt contactul cu prietenii mei gay, m-am mutat din Long Beach şi am început să frecventez fosta mea biserică. Câţiva din foştii mei prieteni erau încă acolo şi m-au întâmpinat cu bucurie. M-au invitat să mă alătur echipei lor de softball şi să le fiu prieten. Am început să experimentez o nouă profunzime a prieteniei cu alţi bărbaţi, pe care nu o cunoscusem niciodată înainte.
Am urmat de asemenea consiliere cu un consilier creştin calificat. El mi-a dat un ajutor excelent.
În acest timp nu m-am gândit niciodată la căsătorie, ci am presupus că voi fi celibatar pentru tot restul vieţii mele. Dar aceasta avea să se schimbe în curând.
În timp ce lunile treceau, am întâlnit o tânără doamnă atrăgătoare numită Renee, de câteva ori într-o perioadă scurtă. Am început să ne cunoaştem unul pe celălalt şi am aflat că trecuse printr-un divorţ devastator şi că îşi creştea singură fiul în vârstă de trei ani.
O admiram cu adevărat pe Renee. Avea o slujbă cu program întreg, era foarte activă în biserică, avea un băieţel bine-crescut. Uite o femeie ageră care Îl iubeşte cu adevărat pe Dumnezeu, mi-am spus eu.
Pe neaşteptate, am început să am sentimente faţă de ea: sentimente protectoare pline de căldură. Vroiam să fiu cu ea şi să o ating. Nu avusesem astfel de sentimente niciodată în viaţa mea.
Am început să ne întâlnim şi am simţit repede că relaţia noastră putea deveni foarte serioasă. După a doua întâlnire, i-am spus despre implicarea mea homosexuală din trecut. „Am ieşit din stilul de viaţă gay de numai un an”, i-am spus. „Vrei să continuăm să ne vedem? Eu vreau, dar tu hotărăşti.”
Renee nu ştia multe despre homosexualitate, dar a vrut să continue relaţia. Prietenia noastră a înflorit, deşi am trecut prin momente grele.
De exemplu, când am fost testat pentru SIDA, rezultatele mele au întârziat şi a trebuit să aştept patru luni ca să le primesc. În acel timp, am aflat că doi bărbaţi cu care fusesem implicat aveau SIDA. A fost terifiant.
Renee a rămas lângă mine. „Joe”, mi-a spus liniştindu-mă, „Dumnezeu nu te-a adus atât de departe pentru a te părăsi.” Ea era aşa o încurajare. În sfârşit rezultatele au venit negative, iar după aceea m-am testat de mai multe ori ca să fiu sigur.
Doi ani mai târziu, Renee şi cu mine ne-am căsătorit, pe 8 august 1987. De atunci, Dumnezeu a continuat procesul de vindecare în mine. În afară de căsătoria mea, un alt miracol pe care El îl face este că mă învaţă cum să iubesc alţi bărbaţi. În trecut eram îngrozit de bărbaţi; acum învăţ cum să dezvolt prietenii într-un mod potrivit. Deci mai sunt zone în viaţa mea pe care Dumnezeu le vindecă. Dar minciuna pe care am adoptat-o s-a dus. Ştiu că nu m-am născut gay şi că nu voi fi niciodată satisfăcut de relaţiile homosexuale.
Bucuria mea vine din faptul de a fi cel care m-a creat Dumnezeu să fiu cu adevărat: un bărbat heterosexual, împlinit în El.
Joe Dallas este directorul Genesis Counselling din Orange, California. El este de asemenea autorul a trei cărţi: Desires in Conflict [Dorinţe în conflict], Unforgiven Sins [Păcate neiertate] şi A Strong Delusion: Confronting the „Gay Christian” Movement [O mare iluzie: Confruntarea mişcării „creştine gay”].
Tradus şi folosit cu permisiune de pe www.stonewallrevisited.com.
Aşteptăm comentariul tău la rubrica noastră Contact.
