Alin
Aş vrea să scap. De tot. Nu mai ştiu ce să fac. Mă întreb dacă aşa a vrut Dumnezeu. Nici nu am de fapt o poveste, pentru că nu am avut nicio relaţie, sau ca să zic aşa, nu am avut tangenţe cu gay. Eu doar vreau să scap. Nu mai vreau o astfel de viaţă, să fiu singur, închis faţă de toată lumea.
Am atracţii homosexuale de la 16 – 18 ani. Simţeam că îmi plac bărbaţii, îmi plăcea să văd un bărbat dezbrăcat. Eram gelos de multe ori pe prietenii care vorbeau pe persoana care îmi plăcea mie, până am ajuns să-mi dau seama care este problema, iar acum vreau să scap de depresie, să mă căsătoresc şi să am o familie. Să fii gay merge doar când eşti tânăr, după aceea, gata. Sau până ai părinţi, după ce mor ei rămâi singur.
După cum am spus, nu am avut nicio relaţie. Am intrat pe anunţuri, dar am luat doar numere de telefon. Mai trimiteam câte un SMS, dar dacă nu dădeau niciun răspuns, renunţam. Cu unii doar am vorbit la telefon. Nu ne-am întâlnit din cauza distanţei. Pe net am o singură adresă, a cuiva cu care vorbesc foarte rar, ca să ne mai plângem unul altuia. Poate că nu am cunoscut gay pentru că îmi era ruşine.
Am o fire liniştită, sunt poate un pic timid. Prieteni nu prea am. Admiratoare am multe, dar nu am curajul să ajung cu ele la pat. Fetele nu m-au atras niciodată. Am şi o prietenă căreia îi dau de înţeles că-mi este iubită, dar nu simt nimic pentru ea. De multe ori mă enervează. Ies cu ea de câteva luni, de ochii lumii şi ai părinţilor, dar nu ştiu cât va mai merge. Au fost şi altele înaintea ei.
Cu părinţii pot să spun că am o relaţie bună, dar de tatăl meu nu sunt apropiat. Adică ne înţelegem bine, dar să vorbesc aşa ceva cu el nu pot, mi-ar fi ruşine. Am o soră cu trei ani mai mică decât mine cu care mă înţeleg super, dar nu ştiu dacă ar fi bine să-i spun despre mine. Cel mai dureros este când mă întreabă colegii când îi chem la nuntă.
Cred că sunt într-o relaţie bună cu Dumnezeu, ca orice om păcătos de pe pământ. Spun în fiecare seară, înainte de culcare, „Tatăl nostru” şi ce mai am eu nevoie să-L rog. Nu prea cer iertare pentru păcate. Nu ştiu cum. Sunt tare descurajat de viaţă. Mă simt bolnav că sunt aşa.
