Dumnezeu te iubeşte, schimbarea este posibilă

de Mike Ensley

Am crescut într-un oraş mic, fiind fiul unui pastor baptist din Sud. Am fost crescut cu Evanghelia, şi familia noastră a rămas, prin harul lui Dumnezeu, neafectată de abuzul de substanţe sau de violul sexual, şi părinţii mei nu au divorţat niciodată, şi nici măcar nu s-au despărţit. Dacă cineva nu ar fi trebuit niciodată să dezvolte o orientare homosexuală, eu eram acela. Dar am făcut acest lucru.

Tatăl meu era un pastor minunat, şi oricine din congregaţia noastră ar spune că era persoana cea mai iubitoare şi mai darnică pe care au cunoscut-o. Era un pastor atât de grozav încât uneori îşi punea familia pe locul doi. Adevărul este că m-a iubit mereu, dar în inima mea credeam că iubea pe oricine altcineva mai mult decât pe mine.

Mai mult, m-am simţit întotdeauna diferit de alţi băieţi, izolat pentru că nu puteam să joc jocurile lor sau să mă port dur. Vroiam acceptarea lor, dar ei îmi adresau doar jigniri îngrozitoare. Mă învinovăţeam şi mă uram pe mine însumi. Mă retrăgeam în cărţi şi în lumea fanteziei mele interioare, unde aveam prieteni care mă iubeau.

La începutul liceului am hotărât să mă reinventez. Am ridicat greutăţi în mod obsesiv şi m-am tuns scurt. Am reuşit să schimb exteriorul, dar înăuntru tot mă durea şi eram nesigur. Într-o zi, la sală, un adolescent mai mare mi s-a arătat într-un mod sexual. Deşi a fost o experienţă înspăimântătoare şi confuză, am simţit şi o încântare ciudată pe care nu o puteam numi.

Mica mea lume a fanteziei a început să devină ciudată. Curând am înţeles cu groază că deveneam de fapt „poponar”, aşa cum ceilalţi băieţi de la şcoală îmi spuseseră întotdeauna. M-am rugat fierbinte lui Dumnezeu să-mi ia aceste sentimente, dar nu a făcut-o. Mă simţeam prea ruşinat ca să cer ajutorul cuiva, aşa că am încercat în secret să fac ca ele să dispară. În cele din urmă am devenit doar epuizat să mă simt atât de singur.

Când eram în anul I la liceu, o prietenă mi-a dezvăluit că este lesbiană. Deodată am simţit o eliberare pe care nu o cunoscusem niciodată. În sfârşit, puteam spune cuiva despre lupta mea secretă. Din nefericire, această mărturisire a deschis doar calea pentru stilul de viaţă homosexual. Prin prietena mea, am fost prezentat altor gay şi idealurilor lor. Am descoperit pornografia pentru care aveam un interes pasionat. În inima mea ştiam că nu-L ascultam pe Dumnezeu, dar simţeam că m-a părăsit şi că mă ura pentru că eram gay, aşa că ce altceva puteam face?

Viaţa homosexuală mi-a oferit prima senzaţie de intimitate şi de acceptare pe care am avut-o vreodată. Ce surpriză minunată a fost să întâlnesc bărbaţi care interesaţi de mine şi dornici să-mi arate afecţiune! Nu a trecut mult până ce am devenit activ sexual cu alţi bărbaţi.

Între timp, părinţii mei au descoperit viaţa mea secretă şi au încercat să-i pună capăt. M-au dus la terapişti creştini, dintre care cei mai mulţi erau de partea mea! Îmi amintesc de un consilier creştin care nu a vrut să mă mai vadă după prima întâlnire; a spus că m-am născut gay şi că asta era. Dar părinţii mei n-au vrut să accepte asta. În cele din urmă m-au dus la Misiunile Noua Creaţie din Fresno, ca să vorbesc cu o femeie numită Donna, care era o fostă lesbiană. Uram această idee, dar undeva în interiorul meu, era încă un băieţel care nu vroia să fie gay.

Chiar în timp ce mergeam la consiliere şi la grupuri, am intrat mai adânc în viaţa de gay. Am devenit din ce în ce mai promiscuu, şi m-am angajat în comportamente cu risc crescut, cu oameni pe care de-abia îi cunoşteam. Am devenit deziluzionat de viaţa homosexuală, înţelegând că nu-l voi găsi niciodată „pe cel ales” şi că nu vom trăi niciodată până la adânci bătrâneţi. Surprinzător, acest adevăr mi-a fost spus de multe ori de mulţi parteneri de viaţă pe termen lung, pe care îi cunoşteam. Îi cunoşteam pentru că m-au întâlnit în baruri gay, la petreceri, sau pe Internet şi m-au luat acasă la ei ca să mă culc cu ei. Am trăit în acest fel esenţialmente de la 16 la 21 de ani, mizerabil dar crezând cu adevărat că nu exista nimic altceva pentru mine.

Într-o zi, când eram în unul din acele locuri în care mă duceam „ca să-mi petrec timpul”, simţindu-mă dezgustat de mine însumi dar fără nădejde sărac, am fost deodată copleşit de prezenţa Domnului. Am auzit o voce în inima mea spunându-mi că Isus mă urmase acolo, chiar în acel loc dezgustător de păcătos, şi vroia să mă întorc cu El. Această descoperire a adevăratelor Lui sentimente faţă de mine, a început o schimbare lentă dar inevitabilă în mintea mea. Ştiam că meritam ceva mai bun, şi pentru prima dată am îndrăznit să cred că viaţa mea se putea schimba.

Obiceiurile păcătoase pe care mi le făcusem erau greu de distrus, pentru că erau mai mult decât numai obiceiuri; sexul era felul în care mă confruntam cu viaţa! A trebuit să mă confrunt cu durerea trecutului meu şi să resping minciunile pe care le crezusem despre mine însumi. A trebuit să încep să am relaţii sănătoase. Acesta este un proces dificil care continuă şi în ziua de faţă.

Este atât de greu să mă împrietenesc cu alţi bărbaţi. Uneori cel mai mic lucru poate să declanşeze vechile mele nesiguranţe şi să aducă răni adânci. Dar ştiu că aceste lucruri sunt aduse la suprafaţă pentru ca Domnul să le poată vindeca. Alteori m-am luptat cu faptul de a fi atras de prietenii mei. Dar de fiecare dată Domnul m-a ajutat să trec peste aceste răspunsuri automate, ca să cultiv o prietenie reală cu persoana reală din spatele înfăţişării.

Uneori bărbaţii nu par interesaţi să mă lase să fiu prietenul lor şi aceasta de asemenea doare. Prin toate, învăţ că numai Isus este „alesul”, cel mai bun prieten al meu, iubitul meu întotdeauna credincios, şi că El va avea grijă de toate nevoile mele, în ciuda a orice.

Totuşi, au fost dezamăgiri. Mergeam la o biserică destul de mare, când am început prima dată să ies cu adevărat din stilul meu de viaţă, şi vroiam un mentor. Când i-am spus pastorului meu de tineret cu ce mă luptam, a spus că n-o va face. Directorul misiunilor noastre pentru bărbaţi mi-a spus de asemenea că nu credea că cineva din biserică va vrea să o facă. Am fost devastat. Am părăsit acea biserică, dar în numai câteva zile am întâlnit pe cineva care m-a invitat la altă biserică, unde am întâlnit un om evlavios, căruia nu i-a fost teamă să fie mentorul şi prietenul meu, şi asta este până în ziua de faţă.

Şi toată lumea vrea să ştie: „Îţi plac fetele?” Răspunsul este: „Voi ajunge acolo când va trebui!” Mulţi nu sunt impresionaţi să audă aceasta. Nu trebuie să fii impresionat de mine, ci de dragostea, harul şi puterea lui Dumnezeu. Nu heterosexualitatea este ţinta, ci sfinţenia. Şi ajung la ea!

Mai mult decât orice, relaţia mea cu Isus mă schimbă din interior în exterior. La prima mea conferinţă Exodus, un străin mi-a spus că Dumnezeu mă iubea „ca şi cum nu ar avea deloc alţi copii”. Ceea ce nu ştia acel străin, era că adânc înăuntrul meu, simţisem întotdeauna că Dumnezeu mă iubea numai pentru că trebuia s-o facă, aceasta era treaba Lui ca Dumnezeu (aşa simţeam într-adevăr cu privire la tatăl meu, pastorul). Este doar un exemplu despre cum dragostea lui Isus a desfiinţat minciunile care mi-au rănit atât de adânc identitatea.

În timp ce umblu zilnic în intimitate mai profundă cu El, şi în intimitate adevărată cu alţi bărbaţi, experimentez biruinţă asupra acestei lupte. În curând voi sărbători patru ani de libertate. Ieşirea din Egipt nu s-a întâmplat peste noapte şi nu s-a terminat încă. Dar Dumnezeu îmi arată puterea Lui de a face imposibilul în viaţa mea. Îl vindecă pe băieţelul însingurat dinăuntru, reclădind masculinitatea mea distrusă şi oferind har unui fiu imperfect.

Astăzi sunt proaspăt consilier licenţiat la Misiunile Noua Creaţie din Fresno, făcând pentru alţii ceea ce Donna a făcut pentru mine. Ofer un loc sigur pentru tinerii care se confruntă cu lupta, ca să se deschidă şi să fie cine sunt, un loc unde pot auzi adevărul care include marea speranţă care îl însoţeşte! Simt de asemenea o chemare puternică să duc Evanghelia în comunitatea gay. În fiecare an când au parade şi festivaluri, prietenii mei şi cu mine suntem acolo, dând gustări şi spunând oamenilor vestea bună a lui Dumnezeu. Nu că „mai bine te-ai schimba”, ci că bunul Dumnezeu al schimbării iubeşte pe toată lumea, şi că face imposibilul!

În octombrie 2005, Mike a devenit membru al personalului Exodus, ca asistent la Secţia pentru Tineret şi Studenţi. Locuieşte în Orlando, California.

Tradus şi folosit cu permisiune de pe www.exodus.to.