Andrei
Mi-e dor de un gay. Mi-e dor să fac sex.
Îmi este greu să-I spun Domnului tot ce simt. Eu nu mă ştiu ruga. Vreau să-mi fac prieteni creştini, ca să am cu cine vorbi de starea mea.
Am citit despre pastorul care a fost homosexual. Ce super, să te întorci şi să salvezi pe alţii e ceva divin. Acum încep să înţeleg de ce se fac atâtea eforturi pentru mine. Şi am să scriu şi eu pe acest site despre mine.
Am 20 de ani şi am avut o relaţie de două săptămâni cu cel mai bun prieten al meu. A fost singura dată când am fost cu un băiat. Noaptea mă duceam la el, iar el mă lăsa. Nu am vorbit niciodată despre ce făceam. Apoi, pe drumul de întoarcere în ţară, a început să-mi spună că ştie el ce am făcut, că nici Dumnezeu nu mă mai iartă şi că iadul este pentru cei ca mine. Nu înţeleg, dacă nu vroia, de ce m-a lăsat?
M-am întors la lucru în străinătate. Acolo am fost într-o seară la biserică, la programul cu tineretul, invitat de un amic care nu cunoaşte problema mea. Dar pastorul sigur a ştiut de mine, pentru că numai de mine a vorbit acolo. Spunea de băieţi, că-mi plac băieţii, şi despre ce am făcut în ascuns. Mi-a fost frică şi am zis că nu mă mai duc. No bine, înaintea lui Dumnezeu suntem descoperiţi, El cunoaşte tot.
Nu mai pot nici să mă masturbez, pentru că mă iau dureri de cap foarte mari de simt că înnebunesc. Vreau să o fac, dar trebuie să mă opresc obligat, altfel îmi explodează capul. Dacă aş veni acasă, prietenul ar fi o ispită pentru mine, aşa că m-am hotărât să amân întoarcerea mea, măcar până îmi revin puţin. Am vorbit cu el pe mess şi m-a certat rău. Ne-am luat adio unul de la altul. Nu-l mai caut cât trăiesc. Poate nu e gay, nu ştiu. Nu mă interesează. Eu vreau să lupt pentru mine.
Nu renunţ o clipă la ce mi-am propus. Mă rog. Dar nu are cine să mă ajute. Am vorbit cu C. o dată şi de atunci m-a lăsat baltă. Eu credeam că-l interesează persoana mea, dar m-am înşelat. Nu sunt un câine să fiu trimis de ici colo. Mă descurc şi singur. Trebuia să-mi spună că nu poate să mă ajute, nu să mă ţină cu iluzii. Am crezut în el. Am avut mari speranţe că luptăm şi învingem dar acum ... Umblu la toată lumea cu problema mea să mă ajute. Sunt dezamăgit. Nu mai încerc la nimeni. De trei luni nimic, şi am zis că luptăm. Of, Doamne!
Aşteptăm comentariul tău la rubrica noastră Contact.
Teoray
Salutare!
Dacă ai pierdut câteva bătălii nu înseamnă că ai pierdut războiul. Dezamăgirile fac parte din viaţa noastră. Nu trebuie să le căutăm căci vin singure. Nu trebuie să le ocolim ci doar să le înfruntăm. Numai aşa vom putea simţi gustul victoriei.
Toţi avem de luptat, inclusiv cei care au încercat să te ajute. Toţi avem nevoie de sprijin. Aşa suntem toţi, păcatul vrea să-şi ia tributul. Pentru a-l birui ne trebuie o tactică dumnezeiască, bazată pe înţelepciunea Celui Atotputernic.
Şi tu poţi fi biruitor. Eu cred lucrul acesta.
Poate vorbim pe mess.
Andrei
Sunt în Italia la lucru acum. De două săptămâni stau la sora mea. A venit la mine fostul meu prieten; înainte să plec, m-a mai căutat o dată. M-a întrebat ce fac, cum sunt. Mi-a recomandat o conferinţă evanghelică şi am să mă duc, că sunt multe fete, să-mi găsesc şi eu o prietenă acolo.
Am citit aproape toata cartea Contra Curentului. M-am cutremurat de marturia altora, mai dureroasa ca a mea.
