Dumnezeu te iubeşte, schimbarea este posibilă

de Jack Morlan

Am renunţat la căsnicia mea şi m-am avântat în stilul de viaţă gay. În sfârşit eram liber!... Sau nu? La câteva luni după ce mi-am părăsit soţia, când am mers acasă în vizită, tatăl meu m-a înfruntat.

„Fiule, vreau să ştiu care este problema”, a spus el. „Ce s-a întâmplat cu căsătoria ta?”

„Tată, mai bine ai sta jos”, i-am spus, „pentru că nu vei înţelege. Nici eu nu înţeleg.” Am făcut o pauză şi l-am privit. „Tată, sunt homosexual.”

S-a făcut alb şi apoi a început să plângă. „Ce am făcut mama ta şi cu mine ca să se întâmple asta?” a spus el plângând cu sughiţuri.

„Tată, nu a fost ceva ce aţi făcut voi. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu mine.”

Am vorbit mult timp. „Ştiu că va trece un timp până vei accepta asta”, i-am spus în cele din urmă, „şi ştiu şi că nu vei mai vrea să vin acasă. Accept aceasta şi mă voi ocupa eu însumi de problema mea.”

Apoi mama a venit acasă, iar eu am plecat. I-am privit din uşă, în timp ce tata plângea şi mama doar îl ţinea în braţe. Încă nu ştia ce se întâmplase. Am plâns tot drumul spre acasă. Ştiind că nu-mi voi mai vedea părinţii niciodată.

Familia mea a crescut în anii ’50 la o fermă în sudul Iowa. Viaţa mea a fost liniştită până la vârsta de 7 ani, când un văr şi nişte băieţi din vecinătate au început să joace un „joc secret” cu mine. Am devenit victima unui abuz sexual.

La început aceste activităţi aveau loc numai ocazional, dar când aveam 9 ani, aveau loc de două sau trei ori pe săptămână.

Abuzul a continuat în anii adolescenţei. Am devenit foarte singuratic, confuz şi rănit. Se părea că singurul mod în care puteam dezvolta o relaţie cu un bărbat era să îi permit să mă abuzeze sexual.

Destul de trist, simţeam că nu le puteam spune părinţilor. Vărul meu şi băieţii din vecinătate frecventau toţi aceeaşi biserică şi şcoală ca şi mine. Deşi familia mea auzise de Isus Hristos, niciunul dintre noi nu avea o relaţie personală cu El.

Am auzit prima oară cuvântul „homosexual” la colegiu şi am realizat că se referea la mine. Căutarea de ajutor la consilieri nu mi-a fost de folos. „Acceptă acest lucru”, mi-au spus ei. „Te-ai născut aşa şi nu poţi face nimic ca să te schimbi.”

Dar nu vroiam să accept. Poate că dacă aş fi căsătorit lucrurile s-ar schimba, m-am gândit eu, şi aşa am găsit o tânără drăguţă. Căsătoria noastră a fost un dezastru.

După patru ani, am realizat că nu mai puteam să-mi neg homosexualitatea sau să distrug viaţa soţiei mele. Am divorţat şi am părăsit şcoala. Am fugit literalmente şi nimeni nu ştia unde eram.

Au trecut câteva luni, şi apoi am primit un telefon. Era tatăl meu. Îmi dăduse de urmă şi vroia să vin acasă. Vroia de asemenea să ştie ce se întâmpla în viaţa mea. În cele din urmă m-am dus acasă în weekendul Recunoştinţei. Toată familia mea era acolo. Mai târziu în acea zi, când mama şi surorile mele s-au dus la plimbare, tata m-a înfruntat. I-am spus despre homosexualitatea mea şi apoi am plecat.

Nu-mi voi mai vedea părinţii niciodată, m-am gândit eu. Curând eram afundat în stilul de viaţă gay. Îmi voi face o viaţă total diferită. Banii şi puterea au devenit zeii mei şi am făcut totul ca să-i am.

Am mers la şcoala de cosmetologie, lucrând cu program complet în timpul zilei şi mergând la cursuri seara. Eram hotărât să fiu cineva. Apoi, spre surpriza mea, am primit o scrisoare de la ai mei.

„Fiule, nu înţeleg ce a dus la situaţia în care te afli”, scria tatăl meu, „dar vreau să ştii că te iubesc pentru că eşti sânge din sângele meu. Eşti sânge din sângele meu şi al mamei tale şi vrem să te ajutăm. Vino oricând să vorbeşti cu noi. Te iubim.”

Cuvintele tatălui meu m-au atins profund. Astăzi ştiu că dragostea necondiţionată a părinţilor mei este cea care m-a ajutat să mă confrunt cu acea perioadă dificilă din viaţa mea şi m-a oprit de la o renunţare totală la Dumnezeu.

Mama şi tata au început să caute o relaţie mai profundă cu Isus Hristos. Au schimbat biserica şi au găsit un grup dedicat de credincioşi care să se roage pentru mine. Au continuat să se poarte cu dragoste cu mine şi cu partenerul meu homosexual, Thom. În ciuda atitudinii mele răutăcioase şi a manipulării mele constante, au continuat să-mi arate dragoste.

Nu vroiam cu adevărat ajutorul părinţilor mei. Până atunci, câştigasem putere în cercurile sociale gay. Eram partener într-un salon de coafură. Eram chiar „cineva” în societatea oamenilor „normali”! Credeam că reuşisem, când de fapt Satan mă legase atât de tare.

Credeam că puterea şi banii erau cele mai importante lucruri din lume şi ca să le am, manipulam alţi oameni în orice mod posibil. Odată ce obţineam ce vroiam de la cineva, renunţam la el ca la un gunoi.

Din perspectiva mea, lucrurile mergeau bine. Aveam un iubit şi eram partener asociat într-o afacere bună. De zece ani trăiam astfel, angrenat în proprietăţi imobiliare, finanţe şi asigurări. Apoi au apărut nişte schimbări. Colegul meu de cameră a devenit nemulţumit de relaţia noastră, şi am ştiut când a fost pregătit să se mute. Într-o zi am zburat la Phoenix ca să aduc maşina unui client la Des Moines, ştiind că atunci când voi ajunge acasă va avea loc o confruntare cu Thom. Am făcut planuri tot drumul către casă, hotărât să nu-l las să plece.

În timp ce conduceam spre casă, am observat panouri pe care scria: „Isus mântuieşte” şi „Isus este răspunsul”. Apoi, deşi plănuisem să opresc la câteva baruri în drum spre casă, nu am putut găsi un loc liber. Fără să ştiu, Domnul începea să răspundă la rugăciunile părinţilor mei. După ce am ajuns acasă, Thom m-a anunţat că pleacă. „Mă duc acasă să le spun alor mei adevărul despre noi”, a spus el. „Ne vor spune că avem nevoie de Isus.”

„Ei, bine, poate că avem!” am replicat eu, apoi am adăugat: „Dar dacă am să accept acest lucru, am să o fac în felul meu.” În interior, eram disperat. Mă voi ruga lui Isus, m-am gândit eu, dacă aceasta îl va ţine pe Thom cu mine aici! M-am aşezat şi am început să mă rog: „Doamne, dacă eşti cine spui că eşti, şi eşti atât de puternic cum spun oamenii că eşti, atunci vreau să faci ceva în viaţa mea în seara aceasta. Vreau să cobori aici şi să mă eliberezi de robia în care mă aflu.”

„Nu vreau să laşi nimic în mine”, am adăugat, „pentru că dacă o vei face, voi da greş.” Mi-am amintit din copilăria mea în biserică să cer: „Doamne, vino în viaţa mea şi schimbă-mă acum.” Deodată, am simţit ca şi cum o tonă de cărămizi m-au lovit şi m-au dat jos de pe scaun. În timp ce stăteam pe podea, o senzaţie de căldură a apărut în vârful degetelor şi a urcat în tot corpul meu până în vârful capului.

În minte, puteam vedea lanţurile rupându-se. Dumnezeu rupea lanţurile pe care Satan le înfăşurase în jurul meu! După aceea m-am simţit atât de fericit şi de uşurat. În cele din urmă m-am întors la colegul meu de cameră şi i-am spus că mă duceam sus să mă întind. „Cred că şi tu ai nevoie de acest Isus”, i-am zis. După ce am stat câtva timp întins, am auzit un strigăt îngrozitor jos. „Ce s-a întâmplat?” am strigat, alergând jos. „L-am primit şi eu pe Isus”, a spus Thom, „şi am fost eliberat!”

„Mulţumesc, Doamne!”, am spus zâmbind. Eram amândoi atât de emoţionaţi. Puteam simţi deja o dragoste nouă, diferită, între noi, o dragoste de frate prin Isus.

Am telefonat părinţilor mei. Tata a plâns când a auzit ce s-a întâmplat. „Acesta este telefonul pe care îl aşteptam!” a spus. El şi mama s-au rugat imediat pentru noi la telefon.

În ziua următoare m-am dus la lucru la salon, hotărât să nu spun nimic. Prima mea clientă a intrat şi s-a uitat la mine. „Ce s-a întâmplat cu tine?”

„Nimic”, am răspuns.

„Nu, este ceva diferit la tine. Nu eşti acelaşi Jack pe care l-am văzut săptămâna trecută. Este o strălucire în jurul tău şi este pace pe faţa ta.”

„Da?” am întrebat, privind în oglindă. N-am putut să văd nimic diferit.

Clienta mea a continuat să mă sâcâie până ce în cele din urmă i-am spus că L-am primit pe Isus în inima mea. Toată ziua s-a întâmplat acelaşi lucru. „Este ceva diferit la tine”, îmi tot spuneau clienţii.

În sfârşit a venit ultima clientă din ziua aceea, o doamnă care îmi vestea Evanghelia de zece ani. „Cathy, am ceva să-ţi spun”, am zis imediat ce s-a aşezat pe scaun. Apoi am făcut o pauză, studiindu-i faţa. „Dar pari atât de tristă. Spune-mi mai întâi ce s-a întâmplat.”

„Nu”, a zis ea, „spune mai întâi vestea ta!”. Aşa că i-am spus că L-am primit pe Isus, iar ea a început să plângă.

„Jack, nu mai suportam să vin aici”, mi-a spus ea. „Aveam de gând să-ţi spun că nimeni din familia mea nu va mai veni aici. Simţeam că Dumnezeu nu îmi auzea rugăciunile pentru tine. Acum ştiu că Dumnezeu răspunde la rugăciune.” Ce întâlnire plină de bucurie am avut în acea zi! Acea bucurie nu m-a părăsit nici în ziua de astăzi; Cathy şi familia ei îmi sunt mai apropiaţi ca oricând înainte.

Umblarea mea cu Isus a început în 1980, iar Dumnezeu m-a condus pas cu pas. Mai întâi, m-a scos din afacerea mea de parteneriat şi a făcut să am propriul meu salon. Ştiam că venitul meu nu putea să acopere cheltuielile, dar în prima lună Domnul mi-a dublat câştigurile. Ştiam că atât timp cât acceptam ca El să aibă control în viaţa mea, va continua să mă binecuvânteze.

Apoi Dumnezeu a adus în viaţa mea o creştină frumoasă. La început, am crezut că avea prea multă voinţă şi că era prea agresivă pentru mine. Dar Domnul ştia de ce parteneră aveam nevoie pentru a trece de barierele emoţionale pe care le ridicasem timp de douăzeci de ani. Paula şi cu mine ne-am căsătorit în 1981. În ultimii opt ani de căsătorie, tăria şi hotărârea Paulei mi-au adus de atâtea ori vindecare, dându-ne o temelie stabilă pe care să ne clădim vieţile.

Ne-am luptat amândoi cu lucruri profunde din trecutul nostru, dar Dumnezeu a fost întotdeauna cu noi ca să ne dea înţelepciune şi putere. Astăzi căsnicia noastră este puternică, plină de dragoste şi discernământ dumnezeiesc.

Dumnezeu ne-a dat doi fii minunaţi pe care să-i creştem spre gloria Lui. Ne uităm la aceşti doi copii minune şi Îl lăudăm pentru nevinovăţia lor proaspătă, pentru frumuseţea şi bucuria lor explozivă.

Chiar dacă am fost un băiat de fermă dintr-un oraş mic, abuzat sexual şi împins către mişcarea homosexuală, acum pot să mă ridic şi să spun că există un Dumnezeu viu care ne eliberează cu adevărat. Aceasta a făcut El pentru mine.

Jack Morlan este fondator şi director al Freedom Ministries în Des Moines, Iowa. El şi soţia lui, Paula, au doi fii, Jason şi Zachary.

Tradus şi folosit cu permisiune de pe www.stonewallrevisited.com.

Aşteptăm comentariul tău la rubrica noastră Contact.