Dumnezeu te iubeşte, schimbarea este posibilă

de Michael Reed, aşa cum i-a povestit lui Bob Davies

Emoţia stilului de viaţă gay m-a copleşit. Pentru prima dată în viaţa mea, mă simţeam total acceptat de alţi bărbaţi.

„Ei, surioară, cu siguranţă arunci mingea aceea ca o fată!” Când m-am întors, un cor de râsete mi-a răsunat în urechi. Doi băieţi mai mari se mureau de râs, arătând la mingea de baseball care stătea în praf pe teren, cam la 20 de picioare în faţa mea. Alţi băieţi s-au alăturat ironiilor şi râsetelor lor, iar în colţul ochilor mei au apărut lacrimi.

Clopoţelul a semnalat sfârşitul pauzei. Urăsc sporturile, m-am gândit, alergând spre clasa a IV-a, clasa mea, cu o durere sâcâitoare înăuntrul meu.

Apoi atacurile au devenit mai răutăcioase. M-au înghesuit pe terenul de joc şi m-au lovit destul de tare ca să-mi curgă sânge. După aceea, am început să tremur, de câte ori se apropia cineva de mine.

Când aveam 16 ani, familia mea s-a mutat în alt oraş, iar lucrurile s-au îmbunătăţit. Orele de educaţie fizică erau opţionale şi am renunţat la ele, bucuros să evit umilinţa de a fi ales ultimul când clasa se împărţea în echipe.

Am obţinut un rol mic în piesa liceului nostru şi am început să petrec timp cu copiii de la teatru. Am descoperit că mulţi dintre ei au simţit de asemenea respingerea celor de aceeaşi vârstă, aşa că ne adunam împreună pentru sprijin reciproc.

Serile şi weekendurile ne adunam în maşina unui băiat şi ne îndreptam spre magazinele de băutură. Judy, una dintre fete, stătea la uşă până convingea un client să ne cumpere două baxuri de câte şase beri. Apoi ne îndreptam spre casa unui alt elev mai mare, care locuia singur în oraş.

Într-o noapte, unul dintre tipi a scos nişte ţigări făcute cu mâna. „Ei, luaţi o doză din asta”, ne-a îndemnat. Toată lumea a inhalat de două ori încet şi adânc, în timp ce mirosul dulce de marijuana umplea aerul. După aceea, am adăugat drogurile la distracţiile noastre obişnuite. În cele din urmă dobândeam o anumită acceptare printre cei de aceeaşi vârstă.

Dar nu le-am spus nici celor mai apropiaţi prieteni ai mei despre atracţia mea sexuală în creştere faţă de bărbaţi. Nimeni nu a ştiut despre aceasta până în 1972, primul meu an ca student la colegiu. În campus am cunoscut mai mulţi homosexuali la departamentul de teatru. Curând am devenit un obişnuit al barurilor gay din partea de jos a oraşului.

Mă bucuram în special de emoţia spectacolelor de travesti. După aceea, dansam pe muzică disco până ce se închidea barul la 2 dimineaţa, apoi ne îndreptam spre un restaurant care era deschis toată noaptea. Curând mă duceam la baruri de câte ori aveam ocazia.

Dar după câteva luni, pojghiţa uşoară a farmecului a început să se subţieze. Într-o noapte, toţi am băut mult, iar cineva mi-a strecurat câteva pastile. Curând eram prea drogat ca să pot măcar merge. Câţiva prieteni m-au cărat afară din bar şi m-au dus cu maşina la un apartament unde se desfăşura o petrecere sălbatică. În acea noapte, nu am avut putere să mă apăr când opt bărbaţi diferiţi m-au exploatat sexual.

În dimineaţa următoare m-am simţit bolnav şi ameţit. Eram la mile depărtare de şcoală, dar am ieşit şi am început să merg pe jos. În timpul lungii călătorii de întoarcere la campus, m-am gândit la umilinţa nopţii anterioare.

Atât de mult, pentru dragostea şi acceptarea altor bărbaţi, m-am gândit cu amărăciune. Erau interesaţi numai de propria lor plăcere sexuală. În sfârşit, aruncam o privire asupra părţii urâte a stilului de viaţă gay. Dar am continuat să urmăresc fantezia homosexuală, căutând bărbatul perfect care putea să mă împlinească.

Când un prieten de colegiu a început să se îmbrace ca o femeie, m-am alăturat bufoneriilor lui. După ce am devenit colegi de dormitor, alţi studenţi au început să facă remarci răutăcioase. Într-o noapte, ca represalii, am pus în scenă un spectacol de travesti sălbatic în holul în care dădea camera noastră. Autorităţile şcolii au trebuit să vină ca să pună capăt gălăgiei.

Până în primăvară însă, sănătatea mea se ruina deja pe scena drogurilor. Marijuana şi LSD-ul mă făceau doar să mă simt paranoic. La petreceri, sfârşeam într-un colţ observând, simţindu-mă distant faţă de mulţime.

Curând după acea, am părăsit colegiul. Frecventele mele isprăvi sexuale mi-au adus un diagnostic dublu: mononucleoză şi sifilis. Săptămânile de recuperare de acasă, care se scurgeau încet, mi-au oferit timp din belşug să mă gândesc. Îmi dădea cu adevărat homosexualitatea ceea ce doream de la viaţă?

Nu trebuie să trăieşti în acest fel. Gândul m-a izbit într-o dimineaţă, după ce nu dormisem toată noaptea din cauza LSD-ului. Mă simţeam mizerabil şi nervos, în timp ce îmi treceau prin minte scene din trecut. Am privit afară la splendidele culori stacojiu şi portocaliu ale soarelui care răsărea. Nu mă puteam opri să compar frumuseţea lui desăvârşită cu urâţenia vieţii mele. Exista ceva – cineva – în afara acestei lumi ce nu experimentasem încă?

După acea noapte, am terminat cu cele mai multe droguri, cu excepţia marijuanei. Am început cursuri de yoga luni în serile de luni, la centrul de recreere local. Cam pe vremea aceea, am intrat în prima mea relaţie gay pe termen lung. Este ceea ce am căutat întotdeauna, mi-am spus, gândind că nevoile mele de dragoste masculină şi afecţiune erau în sfârşit împlinite.

În timpul următoarelor luni am început o căutare spirituală sinceră, devorând cărţi despre misticism. Unii membri ai clasei noastre de yoga frecventau un refugiu de weekend cu un guru din Pennsyilvania, care venea în vizită. Mai târziu, i-am scris o cerere pentru a face parte din ashramul lui.

Dar s-a întâmplat un lucru ciudat în timp ce am început să completez formularul. Dacă îl urmezi pe acest bărbat, mă vei părăsi pe Mine. Cuvintele îmi treceau fulgerător prin minte de fiecare dată când puneam stiloul pe hârtie. Cumva ştiam că Isus era Cel care îmi vorbea, şi am hotărât să aflu mai multe despre El.

Am început să studiez bisericile. Mai întâi, Biserica Ştiinţei Religioase. Părea moartă. Apoi Biserica Ştiinţei Creştine. Tot ce am văzut a fost o clădire plină de oameni bogaţi. Apoi am frecventat mesa catolică. Preotul era un om evlavios; puteam vedea caracterul lui Isus, Fiul lui Dumnezeu în el, iar mesajele lui îmi hrăneau sufletul flămând. Am devenit convins că Isus este Fiul lui Dumnezeu, şi am început să mă rog Lui. Am citit cărţi despre doctrina catolică, iar mai târziu am mers la orele de catehism. M-am alăturat Bisericii Catolice în 1978.

Dar implicarea mea homosexuală continua. Relaţia mea „pe termen lung” a luat sfârşit după un an, dar am început să caut alţi bărbaţi. Apoi două femei creştine de la lucru s-au apropiat de mine. „Ne rugăm pentru tine”, au spus ele. Iar Dumnezeu a început să-mi mişte viaţa într-un mod mai profund.

Alţi doi bărbaţi de la lucru m-au dus la o biserică a Adunării lui Dumnezeu, unde am fost martorul puterii Duhului Sfânt. Am auzit mesajul despre Isus care a murit pentru păcatele mele, şi am început să mă retrag din barurile gay, să renunţ la fumat şi la băut. Apoi am vorbit cu un alt preot despre homosexualitatea mea, iar el a spus că era OK să fiu gay. Aşa că atunci când am văzut la biserică un tip pe care îl văzusem şi în baruri, am vorbit despre faptul de a avea o relaţie creştină. Curând eram implicaţi sexual.

Relaţia noastră a durat două săptămâni. Am devenit amândoi convinşi că ceva era greşit. Apoi, într-o noapte când eram împreună în pat, el a spus: „Nu mai putem face asta. E sodomie”. Mi-a arătat în Biblie unde este interzisă homosexualitatea, iar aceasta m-a lovit ca o cărămidă între ochi. Ne-am aşezat pe genunchi şi I-am cerut Domnului să ne ajute să scăpăm de homosexualitate.

Curând după aceea m-am mutat cu cele două femei creştine de la lucru, şi ne-am dus la fiecare întâlnire de rugăciune carismatică din oraşul meu. Umblarea mea cu Domnul a devenit mai puternică şi curând a fost testată. Lucram în schimbul de noapte la un restaurant, la două blocuri distanţă de unul din barurile gay. După ora două dimineaţa, intrau toţi foştii mei prieteni. „Ei, Mike”, spuneau ei, „de ce nu te-am mai văzut în ultimul timp?”

„A...”, mă eschivam eu, „am o mulţime de alte lucruri de făcut.” După ce am câştigat încredere, le-am spus că am devenit creştin. „Nu mă voi mai întoarce la bar.”

„Eşti creeeştin?” mă imitau ei pe ton înalt. „Ei, oameni buni, Mike e prea sfânt pentru noi acum!”. Uram bătaia lor de joc, dar Dumnezeu mi-a dat tărie să ignor insultele lor. Acum ochii mei erau deschişi pentru adevăr; îmi părea rău pentru acei oameni pe care altădată îi admirasem.

Apoi, într-o excursie de-a lungul Statelor Unite, m-am oprit la o mănăstire în New Mexico, şi am găsit o carte numită „Teologia gay”. Am citit-o imediat şi am contactat „Love in Action” [Dragoste în acţiune] ale cărei date de contact erau prezentate la sfârşitul cărţii. M-am mutat la San Rafael în iunie 1979, pentru a mă alătura programului lor cu cazare.

Mă aşteptau nenumărate încercări! La început, unele din fostele mele manierisme gay au început să revină din cauza celorlalţi tipi din casă. Am început să mă lupt cu ispita sexuală. Trebuie să plec de aici, a fost răspunsul meu. Mă întorc la vechile mele căi. Dar Dumnezeu mi-a arătat că vroia să fiu biruitor în mijlocul ispitelor, în loc să fug.

După ce am absolvit programul, am avut un timp dificil. Domnul mă ducea dincolo de încântarea relaţiei cu El bazată pe emoţii, la o relaţie bazată pe credinţă. A trebuit să învăţ să mă bazez pe Dumnezeu chiar şi când nu Îi simţeam prezenţa. Am trecut prin multă descurajare, prin sentimente de tristeţe şi disperare.

Dar cum am perseverat, Dumnezeu m-a trecut prin toate. A folosit bărbaţi mai în vârstă din biserică care s-au apropiat de mine. Mai întâi, mi-a fost foarte teamă de respingere. Dar cu trecerea timpului am realizat că acei oameni nu mă priveau ca fiind homosexual sau inferior lor. Acceptarea şi dragostea lor a început să aibă impact în viaţa mea, atunci când Dumnezeu i-a folosit ca să-mi dea vindecare şi acceptare.

De asemenea, am citit iar şi iar în Cuvântul lui Dumnezeu cât de mult mă iubeşte Dumnezeu şi că are un scop pentru viaţa mea. În timp, a avut loc o reînnoire a vieţii mele. A trebuit să fiu răbdător şi să nu mă descurajez.

În cele din urmă am primit asigurarea de la Dumnezeu că vroia să mă căsătoresc şi să am o familie. El mi-a arătat că prin căsătorie, mă va învăţa dragostea plină de sacrificiu şi va aduce o nouă profunzime a cunoaşterii de către mine a caracterului Său.

Şi astfel, în 1986 am cunoscut-o pe viitoarea mea soţie; Helen Mae şi cu mine ne-am căsătorit în anul următor. Vindecarea a continuat să curgă prin acceptarea soţiei mele şi prin schimbările pe care căsătoria mea le-a adus ca să testeze şi să-mi întărească masculinitatea.

Avem acum doi băieţi, iar faptul că mă bazez pe puterea lui Dumnezeu pentru a-mi creşte copiii a aprofundat părtăşia mea cu El. Emoţia şi dramatismul vieţii creştine sunt mult mai bune decât orice mi-aş fi putut imagina când trăiam în stilul de viaţă gay.

Astăzi mă văd pe mine însumi ca bărbat, ca o persoană puternică şi fermă. Am multă pace. Homosexualitatea nu mai este parte a vieţii mele – nici măcar nu mă gândesc la mine ca „fost gay”. Este un domeniu la care mă raportez tot mai puţin.

Viaţa mea este bazată pe Hristos Stânca. Am încredere în Domnul fiindcă relaţia mea cu El a fost testată şi pusă la încercare. Prin dragostea necondiţionată a lui Dumnezeu, nevoia mea de a aparţine a fost deplin satisfăcută.

Tradus şi folosit cu permisiune de pe www.stonewallrevisited.com.

Aşteptăm comentariul tău la rubrica noastră Contact.