Gena gay?
de Dr. Jeffrey Satinover
Iată un rezumat final, sub formă de dialog, al articolului The Gay Gene?
Homosexualitatea se moşteneşte?
În mare parte, da.
Deci este moştenită?
Nu.
Sunt confuz. Nu există o „componentă genetică” a homosexualităţii?
Ba da, dar a spune „componentă” este un mod inexact de a indica asociaţii şi legături. Aceasta nu va avea sens dacă nu înţelegi ce anume, şi cât de puţin înseamnă cu adevărat „legătură” şi „asociaţie”.
Dar cum rămâne cu toate dovezile care arată că homosexualitatea „este genetică”?
Nu există nicio dovadă, şi nicio cercetare nu pretinde că ar exista; numai presa o face şi, din nefericire, anumiţi cercetători, când fac declaraţii publicului.
Dar nu este homosexualitatea „din punct de vedere biologic în creier”?
Desigur că este. Ca orice altceva. Pun pariu că oamenii care se roagă regulat au anumite părţi din creier mai mari decât ceilalţi oameni!
Şi nu înseamnă aceasta că homosexualitatea este „înnăscută”?
Nu mai mult decât este rugăciunea. Creierul se schimbă cu folosirea sau nefolosirea sa, la fel ca muşchii, de fapt mult mai mult. Numai că de obicei nu vedem cum se întâmplă.
Dar nu se dezvoltă homosexualitatea în familie?
Ba da.
Deci o iei de la părinţi, nu-i aşa?
Iei şi viruşi de la părinţi, şi unele obiceiuri proaste. Nu tot ce este din familie este înnăscut sau genetic.
Dar aşa pare să fie. De la cei pe care îi cunosc ştiu că există un model – homosexualitatea trebuie să fie moştenită – care se dezvoltă în familie, iar mulţi dintre aceşti oameni sunt gay, nu-i aşa?
Aceasta sunt trăsăturile asociate, dar ce trăsătură sau trăsături asociate detectezi? Dacă cercetarea confirmă ceva, nu confirmă „homosexualitatea”. De aceea uneori aceste trăsături sunt evidente de la o vârstă foarte fragedă, cu mult înainte ca sexualitatea să fie modelată.
Deci ce sunt aceste trăsături?
O întrebare importantă, într-adevăr. Ştiinţa este serios obstrucţionată în efortul ei de a răspunde la această întrebare. Dacă ni s-ar permite – dacă am fi încurajaţi – să răspundem la ea, curând am avea idei mai bune despre ce este homosexualitatea şi cum s-ar putea schimba, sau şi mai bine, cum s-ar putea preveni. Am şti cine prezintă un risc mai mare de a deveni homosexual şi ce tip de mediu – în familie sau societate – încurajează acest lucru. Aşa cum afirma un activist gay proeminent, care este cercetător, toate lucrurile genetice fiind egale, este mult mai uşor să devii „gay” în New York decât în Utah. Deci cine crezi că ar profita cel mai mult de o asemenea cercetare?
Ei bine, ce trăsături credeţi că sunt, aşa cum spuneţi, „asociate” cu homosexualitatea?
Îmi dai voie să fac speculaţii? Aşa iau naştere la început ipotezele ştiinţifice. Important este nu să evităm ideile care se dovedesc a fi greşite, ci numai să nu ne agăţăm de ele.
OK, mergi înainte, speculează.
Inteligenţa, anxietatea, sensibilitatea, abilităţile artistice, simţul gustului. Ştii, toate stereotipurile.
Dar de unde vin aceste trăsături? Nu sunt moştenite?
Încă nu ştim. Unele pot să fie. Sau mai degrabă, nu ştim în ce măsură sunt moştenite, care elemente sunt directe şi care sunt doar asociate şi legate cu alte trăsături mai importante. Dar înţelegi ideea. Aşa ar trebui să se desfăşoare cercetarea. Nu este necesar ca trăsăturile care favorizează homosexualitatea să fie rele în ele însele; poate că multe dintre ele sunt daruri. Atletismul este în general un lucru bun, şi avem o părere foarte bună despre oamenii care îşi satisfac impulsurile atletice, de exemplu, despre sportivii remarcabili. Nu tot aşa şi despre cel care devine un bătăuş.
Dr. Jeffrey B. Satinover a practicat psihanaliza mai mult de 19 ani, şi psihiatria, mai mult de 10 ani. A fost membru al Consiliului de Psihiatrie şi Psihiatria Copilului la Universitatea Yale, a fost preşedinte la Fundaţia C.G. Jung şi conferenţiar în Psihologie şi Religie la Universitatea Harward. Are licenţe de la MIT, Universitatea din Texas şi de la Harward. Este autorul cărţii „Homosexuality and the Politics of Truth” [Homosexualitatea şi politica adevărului] (Baker Books, 1996).
Tradus şi folosit cu permisiune de pe www.anotherway.com.
