Dumnezeu te iubeşte, schimbarea este posibilă

Povestea zdrobirii mele sexuale şi a vindecării mele prin dragostea lui Isus Hristos conţine multe caracteristici tipice pentru bărbaţii care se luptă cu homosexualitatea. Am avut parte de abuz sexual şi de o relaţie dificilă cu un tată pasiv şi distant. Totuşi, ca în cazul oricui altcineva, viaţa mea a avut întorsături unice, datorită personalităţii mele, alegerilor mele şi planului lui Dumnezeu pentru mine.

Sunt un fost homosexual. Am fost fiul risipitor, fratele mai mare şi tatăl îndurător. Am experimentat eliberarea de ruşine precum femeia de la fântână, şi ca femeii prinse în adulter, mi s-a mai dat o şansă. Ca prostituata care a spălat picioarele lui Isus cu lacrimile ei, am găsit iertare. Asemenea lui Lazăr, Isus m-a ridicat din mormântul iadului pe pământ. Ca bărbatul cu lepră şi ca femeia care a atins haina lui Isus, am găsit vindecare. Am fost ca apostolii Petru, Toma şi Ioan, dar şi ca Iuda. Am gustat îndurarea, iertarea şi dragostea oferite de Hristos. Am comis adulter, am tânjit după atenţia bărbaţilor, iar din punct de vedere sexual am fost cu mulţi. Am fost căutat pentru sex şi am căutat pentru sex. Am jelit moartea lui Isus şi L-am pironit pe cruce.

Nu am fost întotdeauna în stare să ştiu cine sunt, sau măcar să împărtăşesc unde am fost. Ca adolescent, mă uitam în oglindă şi întrebam: „Cine eşti? De ce exişti?”. La 14 ani stăteam în pat noaptea, întrebându-mă dacă din cauză că aveam sentimente homosexuale, am fost creat ca să fiu un exemplu al mâniei lui Dumnezeu.

Dar nu m-am născut astfel. M-am născut cu o identitate, cu un destin, un plan şi un scop date mie de Creatorul Meu. Nu m-am trezit într-o dimineaţă, alegând să fiu homosexual. Relaţiile de familie nesănătoase, percepţiile greşite despre tatăl şi familia mea şi alegerile mele m-au condus pe acest drum. Sunt un bărbat răscumpărat; sunt fiul Dumnezeului Celui Viu.

Totul a început într-o zi rece de decembrie, când m-am născut într-o familie iubitoare, plină de grijă, dar disfuncţională. Eram cel mai mic şi singurul fiu dintre cei cinci copii. Părinţii mei greci erau oameni care munceau din greu şi ne iubeau cum ştiau mai bine. Mama ne ducea la biserica ortodoxă greacă. M-a sfătuit să mă încred în Isus şi să nu mă îngrijorez din cauza tuturor tradiţiilor. Tata lucra ore îndelungate ca să ne întreţină. Mă iubea, dar era foarte pasiv în relaţia lui cu surorile mele şi cu mine. Noi doi nu am fost niciodată apropiaţi. În primii mei ani de viaţă am trăit simţindu-mă părăsit şi respins de el. Lipsa de dragoste şi de atenţie din partea tatălui meu a dat naştere unui gol uriaş în sufletul meu. Mama a murit când aveam 8 ani. Tatăl meu nu s-a mobilizat niciodată ca să aibă grijă de mine. În schimb, i-a îngăduit surorii mele de 18 ani să continue lucrurile de unde le-a lăsat mama. Crescând într-o lume înconjurată de femei, tânjeam după relaţii masculine. Şi la 9 ani, experimentasem deja abuzul sexual din partea a trei indivizi diferiţi, şi abuzul verbal din partea unei învăţătoare.

După ce am împlinit 13 ani, tata m-a trimis să locuiesc cu sora mea mai mare, care era căsătorită şi locuia în alt oraş. Deşi acum înţeleg că decizia a fost luată spre binele meu, m-a făcut să mă simt şi mai neiubit de tatăl meu. Simţeam că nu mă vroia şi că îi era ruşine cu mine.

Până la vârsta de 17 ani, tata îmi spusese de două ori că nu eram genul de fiu pe care îl vroia. Tatăl meu iubea sporturile. Eu eram sensibil şi iubeam artele. Neavând pe nimeni care să îmi arate cum să joc sport sau să mă implic în el, am crescut urând sporturile. Faptul că aveam fizicul unui atlet dar nu şi abilităţi, m-a făcut să mă simt foarte nepotrivit ca bărbat. Am avut acest sentiment de nepotrivire un timp foarte îndelungat. În timp ce creşteam, m-am luptat profund cu faptul că nu mă simţeam bărbat. Ştiam că din punct de vedere fizic eram bărbat, dar din punct de vedere emoţional nu mă simţeam masculin.

După ce am trăit cu respingerea percepută din partea tatălui meu, am început să îl resping. Am jurat să nu devin niciodată ca el şi să nu-i dau voie în viaţa mea. Am început să am relaţii sexuale cu bărbaţi. I-am întâlnit mergând la librăriile pentru adulţi, un obicei pe care îl aveam de la 16 ani. În următorii cinci ani am trăit ca un tânăr drăguţ, politicos ziua, şi ca un animal de pradă care caută bărbaţi pentru sex, noaptea. În realitate căutam doar dragostea tatălui mei.

Aveam 15 ani şi eram la liceu, în anii ’70, când sora mea mijlocie, care era pe atunci la colegiu, a fost mântuită şi a intrat în mişcarea lui Isus. Simţea că era chemarea ei să-l evanghelizeze pe fratele ei mai mic. La vârsta de 19 ani, trăind pe ascuns ca homosexual noaptea, ajunsesem la o depresie profundă, cea mai gravă depresie pe care o cunoscusem vreodată. Mă simţeam prins în capcana sexualităţii, pe care începusem deja să o urăsc. Gândurile îmi erau stăpânite de teamă, gândindu-mă la ce ar face tatăl şi familia mea dacă ar afla. Am hotărât să-mi iau viaţa. Am făcut un plan ca să mă omor, dar nu am fost în stare să îl duc la capăt. Aceasta m-a făcut să mă simt ca un ratat; nu puteam nici măcar să mă omor.

Ştiind despre depresia mea, sora mea a continuat să depună mărturie faţă de mine. Mi-a spus despre lupta pentru sufletul meu dintre Hristos şi Satan. Îmi amintesc că mă gândeam că nu-l vreau pe niciunul din ei. Vroiam doar să nu mai fiu deprimat. Sora mea mi-a făcut cunoscută rugăciunea păcătosului şi mi-a spus că dacă îmi voi da inima lui Hristos, voi găsi ceea ce îmi doream atât de mult. În noaptea aceea, în timp ce făceam un duş, am strigat la Dumnezeu. L-am implorat să mă ajute; I-am cerut iertare pentru viaţa mea dezordonată. Isus a venit şi m-a salvat. Stăteam în cadă, cu apa curgând din duş precum cristalul, căzând pe mine. Baia era plină de o lumină strălucitoare. Groapa adâncă a depresiei a dispărut. Când m-am îmbrăcat şi am ieşit din baie, sora mea avea un zâmbet larg pe faţă şi lacrimi în ochi. Ştia că Domnul mă mântuise.

Am continuat să cad din punct de vedere sexual. După aceea, eram plin de ruşine şi vină, rugându-L pe Dumnezeu să mă ierte. În cele din urmă L-am implorat pe Dumnezeu să mă schimbe, pentru că eram hotărât să nu mă lupt cu sentimente homosexuale. Vroiam doar să fiu normal. Domnul a început să vorbească inimii mele şi să spună: „Dacă tu vei face ce este posibil, Eu voi face imposibilul”. Ce era posibil însemna să stau departe de librăriile pentru adulţi şi de locurile unde puteam găsi bărbaţi. A fost greu, dar Domnul a fost îndurător şi răbdător cu mine. Aveam perioade de biruinţă, dar apoi încurcam lucrurile şi cădeam. El era întotdeauna acolo ca să mă ridice şi să cureţe murdăria de pe mine, luându-mă de mână ca un Tată iubitor şi ajutându-mă să umblu în ascultare de El.

Domnul mi-a fost atât de loial în acest proces al schimbării. Domnul a lucrat în ciuda inimii mele răzvrătite, atitudinii mele încăpăţânate şi resentimentelor mele faţă de bărbaţi şi autoritate. Ani de zile mai târziu, am putut spune cu adevărat că a avut loc o vindecare semnificativă în viaţa mea.

În următorii câţiva ani am fost viu din punct de vedere fizic, dar mort din punct de vedere emoţional. În cele din urmă am început să merg la o biserică evanghelică. Nu aveam idee că Domnul lucra şi plănuia să folosească această biserică în mod semnificativ în vindecarea mea. Pastorul bisericii a început să mă ucenizeze şi să mă consilieze. Acest bărbat şi congregaţia au jucat un rol uriaş, ajutându-mă să mă fac bine. Terry mi-a arătat întotdeauna dragoste necondiţionată. A fost primul bărbat în care am învăţat să am încredere. În timp ce mă uceniza cu privire la Biblie, m-a încurajat să mă implic mai mult în viaţa bisericii. M-a convins să mă duc regulat la micul dejun săptămânal pentru rugăciune al bărbaţilor, care a adus multe schimbări pozitive în viaţa mea. Fanteziile homosexuale s-au diminuat. La începutul acestei experienţe în biserică, am fost atacat constant de Satan. Mă înţepa deseori cu trecutul meu, spunându-mi că atunci când biserica va afla despre mine, mă vor respinge. Dar Domnul a continuat să tragă de mine şi să îndepărteze pietrele din jurul inimii mele.

În 1992, la vârsta de 32 de ani, după ce am renunţat la slujbă şi mi-am vândut casa, m-am mutat în Columbia, Carolina de Sud, ca să merg la Universitatea Internaţională din Columbia. Domnul a folosit următorii patru ani nu numai ca să mă educe, ci ca să fie ca un tată pentru mine. Colegiul mi-a oferit nu numai înţelegere biblică, ci m-a şi silit să învăţ mai mult despre modul de relaţionare faţă de oameni. Pentru prima dată în viaţa mea aveam prieteni bărbaţi care erau de vârsta mea. Iar Isus mi-a deschis tot mai mult ochii cu privire la sexul opus. Am încetat să mă tem de femei şi când adevărata mea identitate de bărbat a avut voie să iasă la suprafaţă, am învăţat să mă bucur de ele şi de diferenţele stabilite de Dumnezeu între bărbat şi femeie. Era ca şi cum aş fi trecut iar prin pubertate. Aveam întâlniri cu femei şi mă bucuram de compania lor.

În timpul anilor pe care i-am petrecut la Columbia am primit în poştă o revistă de la Focus on the Family. Pe copertă, uitându-se fix la mine, un bărbat, soţia şi copiii lui – un bărbat care părăsise homosexualitatea. Am citit de trei ori articolul, plângând. M-am gândit: „Dumnezeule, este cineva ca mine”. Deci nu eram singura persoană care lăsase homosexualitatea în urmă.

În vara lui 1993, în timp ce lucram la lucrarea de licenţă cu pastorul Terry, el m-a confruntat cu mânia şi lipsa mea de iertare fată de tatăl meu. Mi-a spus că dacă nu învăţam să îmi iert tatăl, mânia şi amărăciunea mă vor distruge nu numai pe mine, ci şi viaţa la care mă chema Domnul. În următoarele trei luni m-am luptat cu emoţiile mele şi cu Dumnezeu, cu privire la iertarea tatălui meu. Din fericire, Dumnezeu a câştigat.

În timpul pauzei de Crăciun, am hotărât să-i fac cunoscut tatălui meu că l-am iertat pentru că m-a părăsit. În timp ce stăteam cu el încercând să găsesc cuvintele potrivite, m-a privit cu lacrimi în ochi. Mi-a cerut să îl iert pentru că nu s-a purtat ca un tată cu mine. Mi-a mai spus şi că era foarte mândru de mine. Deja plângeam şi îi spuneam că l-am iertat.

Dumnezeu mi-a vorbit şi mi-a spus: „Tatăl tău ţi-a cerut să îl ierţi de mult timp, dar mânia şi amărăciunea ta faţă de el te-au împiedicat să-l auzi, şi trebuie să îi ceri iertare pentru lipsa ta de respect şi dragoste”. Acel timp special a adus nu numai o mare vindecare în viaţa mea, ci m-a pregătit pentru moartea tatălui meu şi pentru rolul pe care urma să îl am în conducerea lui la Hristos. La nouă luni după împăcarea noastră, tata s-a rugat ca să-L primească pe Isus Hristos. Zece zile mai târziu, L-a întâlnit faţă în faţă.

Cu colegiul absolvit şi având o licenţă, m-am mutat înapoi în Charlotte, unde locuisem înainte de colegiu. Am aflat despre o misiune a Exodus International din zonă şi am început să lucrez cu Larry Bell.

În anul 2000, prin credinţă, am înfiinţat cu Larry o altă filială a Exodus, Clean Heart Ministries. Când privesc în urmă la viaţa mea, la multele evenimente şi circumstanţe prin care m-a condus Domnul, văd că a fost o călătorie plină de suişuri şi coborâşuri, de multe drumuri şerpuitoare şi de munţi de pe care nu puteam vedea întotdeauna drumul dinainte. Dar ţinând mâna lui Isus, El mi-a dat o nouă identitate. Trecutul şi păcatul meu nu mă definesc astăzi. Sunt un bărbat făcut după chipul lui Dumnezeu.

Jim Katsoudas este Directorul Executiv al Clean Heart Ministries şi coordonator al programului Living Waters al Clean Heart. Din 1997, lucrează cu misiuni pentru foştii gay. A condus seminare de educaţie creştină atât în S.U.A., cât şi în Ucraina. Jim şi-a făcut cunoscută mărturia în multe biserici, la emisiuni de televiziune şi radio, şi a condus seminare despre zdrobirea sexuală la conferinţele Exodus. Jim este plin de pasiune în a ajuta bărbaţii şi femeile să-şi găsească adevărata lor identitate în Isus Hristos şi libertatea de a-şi trăi viaţa în sexualitatea pe care le-a dat-o Dumnezeu. Jim este pastor cu licenţă al Evangheliei. Este licenţiat în Biblie şi misiuni ale Bisericii la Universitatea Internaţională Columbia. În prezent, Jim face un masterat în consiliere creştină la Seminarul din Gordon-Cornwell în Charlotte, Carolina de Nord. Este şi membru al bisericii prezbiteriene St. Giles.

Dacă ai vrea ca Jim să-şi facă mărturia cunoscută şi să vorbească despre lucrarea de la Clean Heart Ministries în biserica sau organizaţia ta, contactează-l la (001)704-373-2223.

Tradus şi folosit cu permisiune de pe www.cleanheart.org.

Aşteptăm comentariul tău la rubrica noastră Contact.