Maxim
Salutare, mă numesc Maxim, am 20 de ani şi sunt din Republica Moldova. Am hotărât să vă scriu deoarece sunt gay.
M-am săturat să plâng în pernă şi să mă rog, poate se schimbă ceva. Pe zi ce trece sunt din ce în ce mai trist, deoarece mă întreb ce va fi cu viaţa mea. Cum o să mă căsătoresc? Cum voi avea copiii pe care deja mi-i doresc enorm?
Despre mine nu ştie nimeni nimic, şi nici nu va afla niciodată nimeni nimic. De mult mi-am dat seama că sunt gay, dar nu puteam recunoaşte. Nu vroiam să fiu aşa şi nu vreau nici amu. Dar nu eu am ales să fiu gay. Sunt momente când îmi este tare greu, şi din ce în ce mai des. Nici nu ştiu ce va fi mai departe.
Relaţia mea cu părinţii este super. Sunt cei mai buni părinţi, am tot respectul pentru ei. Amândoi mă susţin în totalitate, mai mult decât îi susţin pe prietenii mei părinţii lor. De aceea mă simt vinovat în faţa lor că sunt aşa şi nu vreau să-i răsplătesc astfel.
Am avut o singură relaţie homosexuală, care încă durează, dar doar discutăm. Niciodată nu am să mai recurg la homosexualitate, dar recunosc că îmi vin în minte gânduri rele ... Îmi dau bine seama că este o stare greu de schimbat, dar aş vrea măcar să trăiesc mai uşor cu problema mea. M-am săturat să duc o viaţă dublă.
Îmi este ciudă câteodată pe viaţă. Sper să fac şi eu parte dintre cei care devin heterosexuali, şi voi face, orice s-ar întâmpla. Nu voi rămâne aşa. Am citit mărturiile de pe site, de aceea mai sper şi eu. M-au impresionat unele dintre ele.
Cred în Dumnezeu şi mă rog acasă, la biserici nu umblu. Mă stărui să mă rog zilnic. Îl iubesc pe Isus şi cred că a murit pentru păcatele mele. Deşi sunt gay, vreau foarte mult să trăiesc curat, cum cere El. Încerc să nu-mi pierd speranţa.
Autorul a folosit un pseudonim.
Aşteptăm comentariul tău la rubrica noastră Contact.
