Dumnezeu te iubeşte, schimbarea este posibilă

de John Paulk

Părinţii mei au divorţat când aveam 5 ani. Tatăl meu ne-a luat pe sora mea şi pe mine în parc, a îngenuncheat lângă noi şi ne-a spus la revedere. Tot restul copilăriei mele am trăit cu o nesiguranţă continuă că oamenii pe care îi iubeam vor pleca din viaţa mea.

În jurul băieţilor mă simţeam îngrozitor de nesigur şi diferit. Şi pentru că nu eram bun la sporturi şi eram efeminat, îmi spuneau cuvinte jignitoare ca homo sau fătălău.

Am început să consum alcool când aveam 14 ani. Am băut ca să-mi amorţesc durerea dinăuntrul meu şi ca să scap de sentimentele de ură de sine şi de nepotrivire. Apoi, când aveam 15 ani, o fată de la şcoală mi-a spus despre Isus Hristos, în timp ce vorbeam la telefon într-o zi. Am crezut tot ce a spus despre Biblie şi după ce am închis telefonul, am îngenuncheat şi I-am cerut lui Isus să vină în viaţa mea. După aceea L-am căutat cu ardoare, dar din cauză că nimeni din familia mea nu era creştin, după cinci luni am căzut de la credinţă.

Când eram în ultimul an la liceu, un prieten m-a dus pentru prima dată la un bar gay. Mi s-a deschis o lume cu totul nouă. Atenţia pe care o primeam de la bărbaţi era copleşitoare. Curând m-am îndrăgostit de un tip numit Curt. Relaţia noastră sexuală părea atât de firească. Am alunecat în stilul de viaţă gay şi am renunţat la visul meu din copilărie de a avea o soţie şi familie. Dar relaţia mea cu Curt a început să se deterioreze şi după un an ne-am despărţit. Încă o dată am pierdut pe cineva despre care credeam că va sta cu mine pentru totdeauna. Despărţirea noastră a fost atât de grea pentru mine încât am renunţat la colegiu şi m-am mutat iar acasă cu mama.

Am început să beau mai mult şi am devenit atât de nenorocit încât am încercat să-mi iau viaţa. Apoi, datorită imaginii de sine proaste şi a lipsei de bani, am început să lucrez ca prostituat. Eram lăsat într-o cameră de hotel şi îmi vindeam trupul pentru 80$ pe oră. Până la sfârşitul acelei veri, eram deja distrus emoţional. Îmi amintesc că plângeam până adormeam când veneam acasă, după ce acceptasem să fiu folosit sexual toată noaptea.

Un alt eveniment semnificativ a avut loc în acea vară. La un bar gay am văzut un prieten îmbrăcat ca femeie. Înfăţişarea lui feminină părea atât de reală. Am fost fascinat şi într-o noapte m-a machiat şi mi-a pus o perucă. Am fost uimit să văd o „femeie” frumoasă privindu-mă.

În următorii trei ani am făcut totul pentru a fi cea mai grozavă femeie. Eram mândru că eram travestit şi am adoptat chiar şi numele „Candi”. Curând am devenit popular ca imitator al femeilor, nu numai pe plan local ci şi în statele vecine. Dar înăuntrul meu tot mă uram. Într-o noapte, pe podeaua de dans, I-am spus lui Dumnezeu: „Ştiu că mă poţi ajuta – într-o zi mă voi întoarce la Tine”.

În octombrie 1985, psihologul meu m-a confruntat cu privire la consumul meu ridicat de alcool. Am început să merg la întâlnirile Alcoolicilor Anonimi. După şase luni în care nu am mai băut, capul a început să mi se limpezească. Într-o zi am pus toate rochiile, pantofii cu toc înalt, perucile, bijuteriile şi cosmeticele într-o cutie de carton, pe care am aruncat-o la pubelă. „Candi, nu mai am nevoie de tine. Îţi spun la revedere”, am zis. Prietenii mei travestiţi au încercat să mă convingă că mă voi întoarce.

La foarte puţin timp după aceea, un pastor de colegiu de la o biserică din apropiere m-a întrebat dacă îmi poate vorbi. A venit în apartamentul meu şi mi-a spus despre Isus Hristos. L-am oprit după douăzeci de minute şi i-am zis: „Ştiu totul despre Evanghelie. Am fost creştin când aveam 15 ani. Dar m-am născut gay, aşa că las-o baltă!”.

„Nu, nu te-ai născut”, mi-a răspuns el. Apoi a citit din Geneza 1:27, 31: „Dumnezeu a făcut pe om... parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut... Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune”. Prin aceasta adevărul a ieşit la lumină. Am fost convins că homosexualitatea nu era ceva cu care m-am născut sau ceva în care trebuia să rămân. În acea săptămână mi-am scos Biblia şi am început din nou să o citesc. După ce m-am luptat câteva zile cu privire la decizia pe care o aveam de luat, am îngenuncheat lângă pat. „Doamne, nu ştiu cum să ies din homosexualitate, dar Te voi urma. Indiferent cât de greu va fi, nu Te voi mai părăsi.” Era 10 februarie 1987. În sfârşit găsisem pe cineva care nu avea să mă părăsească niciodată.

Ceva înăuntrul meu era diferit acum. La o întâlnire gay a Alcoolicilor Anonimi, s-a discutat despre subiectul dacă homosexualii merg în cer. „Nu contează dacă eşti gay sau hetero”, le-am spus eu. „Dacă noi credem în Isus Hristos vom merge în cer.” Prietenii mei au fost şocaţi. Nu mă mai auziseră niciodată spunând aşa ceva. De cei mai mulţi dintre ei nu am mai auzit niciodată.

În anul următor, m-am luptat destul. Scăpasem de toate accesoriile şi pornografia homosexuală, dar îmi era îngrozitor de teamă de respingerea din partea bărbaţilor hetero, chiar şi la biserica mea. În acea perioadă am găsit numele unei misiuni creştine care îi slujea pe homosexuali. Am contactat misiunea şi în cele din urmă m-am mutat în oraşul în care se afla acea misiune. Când am plecat, mama mea mi-a spus. „John, ai încercat din greu să-ţi schimbi viaţa în ultimul an. Sunt atât de mândră de tine”. „Nu-L am decât de Hristos pe care să mă bazez”, i-am zis. „El a făcut schimbarea, nu eu.”

Cu sprijinul acelei misiuni, am descoperit că aveam un concept distorsionat despre Dumnezeu. Mi-a fost greu să accept realitatea iubirii şi acceptării Lui depline. Conceptul de a fi iubit aşa cum eram era complet de neînţeles pentru mine. Dar Dumnezeu a vrut să îmi schimbe identitatea ca bărbat. A făcut-o, şi în timp nu m-am mai îndoit de acceptarea Lui. Am fost de asemenea capabil să-mi iert părinţii pentru că m-au neglijat emoţional şi pentru felul în care am simţit că m-au respins.

Procesul ieşirii mele din homosexualitate a fost încet, dar real. Prieteniile mele masculine s-au dezvoltat până m-am simţit sigur în masculinitatea mea şi am ştiut care este locul meu între bărbaţi. Şi la un moment dat, chiar dacă Hristos îmi umpluse deja golul din inimă, mi-a dat şi dorinţa de a avea încă pe cineva acolo. M-am îndrăgostit de o femeie frumoasă, evlavioasă, care ieşise şi ea din mediul homosexual. Ne-am căsătorit în 1992. Am plâns când am rostit jurămintele de căsătorie, ştiind că Hristos îmi împlinea visul. Puterea transformatoare a lui Dumnezeu a fost atât de evidentă în timpul nunţii noastre, încât mama mea şi tatăl meu vitreg s-au rugat să-L primească pe Isus Hristos în acea noapte. În trecut, nu am putut să spun niciodată: „Sunt bărbat”. Dar acum sunt o persoană diferită, o „făptură nouă în Hristos”. Pot fi iubit tocmai pentru că sunt al Lui.

În trecut m-am ascuns în spatele multor măşti pentru a mă proteja ca să nu mai fiu rănit. Dar acum văd că ele stăteau doar în calea modului în care dragostea lui Dumnezeu ajungea la mine. În Isus Hristos am găsit dragostea şi acceptarea pe care le căutam de atâta timp.

Tradus şi folosit cu permisiune de pe www.stonewallrevisited.com.

Aşteptăm comentariul tău la rubrica noastră Contact.