Dumnezeu te iubeşte, schimbarea este posibilă

de Darrel Thompson

Deşi am crescut într-o familie creştină şi am mers la şcoala duminicală, mi-am urmat drumul meu, şi ca băiat în vârstă de 13 ani, am început să simt atracţii faţă de acelaşi sex. Le-am dat curs cu copii mai mari şi am devenit apoi implicat cu bărbaţi homosexuali şi bisexuali, mai în vârstă decât mine. Când aveam 19 ani m-am mutat de acasă şi am întâlnit un bărbat pe care l-am crezut femeie. El m-a prezentat altor „bărbaţi” ca el, care mi-au devenit prieteni. Petrecem mult timp împreună. I-am întrebat cum au ajuns astfel. Aşa că unul dintre ei m-a prezentat unui doctor din partea de jos a oraşului, care m-a evaluat şi mi-a dat prima injecţie cu estrogen ca să pot începe să arăt şi eu ca o femeie. În acel punct a început să-mi fie frică. Dar prietenii mei erau acolo ca să mă ajute. Doctorul m-a lăsat cu estrogenul şi cu pilulele de steroizi, plus rezerve. Eram pe cale să devin femeie, la fel ca prietenii mei transgenderi.

Ca rezultat al estrogenului, m-am transformat fizic în femeie, chiar dacă nu eram una. Cu trecerea lunilor, au avut loc schimbările fizice. M-am speriat de ce am văzut în oglindă. Totuşi, eram fericit cu ce vedeam.

Odată cu schimbările fizice, personalitatea mea s-a schimbat. Am devenit foarte arogant. Chiar dacă mi-au crescut sânii, vroiam mai mult. Aşa că prietenii mei transgenderi m-au prezentat unui bărbat atrăgător care avea o casă extrem de mare şi de frumoasă, pe un deal. M-a dus în pivniţă şi mi-a spus să mă întind pe o masă.

Mi-a masat sânii. Apoi mi-a injectat sânul cu silicon gel şi a început să îl umfle. Mi-am văzut sânii crescând chiar în faţa ochilor mei. Mi-a cerut să-i spun când să se oprească. Respiram foarte repede din cauza fricii. Dar în mai puţin de două ore era gata. Am început să realizez că aşa îşi primesc sânii bărbaţii transgenderi (prin injecţii neautorizate cu silicon – aceste practici sunt periculoase din punct de vedere medical şi nu ar trebui făcute). Uneori se strâng împreună pentru ceea ce se numeşte o „petrecere de umflare” şi se injectează unul pe celălalt.

Dar eram mulţumit cu noii mei sâni. Credeam că sunt atrăgător şi eram încurajat de complimentele cercului meu de prieteni transgenderi.

Totuşi, cu trecerea anilor, am devenit deprimat. Nu am fost niciodată capabil să fiu fericit sau să găsesc adevărata dragoste. Eram îndrăgostit de un tip despre care credeam că era cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat vreodată. Dar era abuziv. În ciuda abuzului, aş fi făcut aproape orice pentru el. Dar totul a fost în zadar, pentru că m-a părăsit pentru cineva mai tânăr.

În viaţa homosexuală şi transgender, tinereţea este foarte importantă. Drept rezultat, eram obsedat de trupul şi de înfăţişarea mea. Ca să fii acceptat în acest stil de viaţă ai nevoie de un trup şi de o înfăţişare atrăgătoare.

În mulţimea transgender din care făceam parte, transsexualii bărbaţi care arătau ca femei trebuie să corespundă anumitor criterii. Trebuie să avem trăsături feminine mai accentuate; cu alte cuvinte, să arătăm mai femei decât o femeie adevărată. Aşa că trebuie să avem sâni mai mari, şolduri mai cambrate, ten fără defecte, etc. Pentru a face faţă, a trebuit să cumpăr cele mai scumpe creme, să iau o groază de pilule cu hormoni, să mă machiez în oglindă ore în şir.

Mi-a luat mult timp să mă aranjez şi să mă menţin în contingentul frumuseţii, îndeosebi pentru că nu eram femeie. Astfel că deşi arătam mai bine decât cele mai multe femei de acolo, totul era o şaradă, pentru că mai întâi nici nu eram femeie şi îmi lua atât de mult ca să arăt a femeie. Ca să merg la un bar sau la o petrecere aveam mult de lucru. Rezultatul era o minciună zilnică.

Dar lauda din partea celorlalţi din mulţimea de prieteni transgenderi m-a făcut să continui. Eram centrul atenţiei şi mă simţeam important. Când ni s-au alăturat transgenderi mai tineri, am luat mai multe pilule cu estrogen ca să arăt mai feminin din punct de vedere fizic, chiar dacă mărirea dozei făcea să-mi fie rău fizic.

Odată m-am văzut într-o oglindă laterală şi m-am temut, pentru că am crezut că era altcineva. Altădată eram atât de deprimat şi de singur încât m-am dus pe şine vrând să fiu salvat, chiar dacă însemna să merg la închisoare. Am cărat 1,6 l. de whisky şi am plâns pe o bancă publică. În noaptea aceea ploua şi am urinat pe mine iar şi iar. Eram beat. Îmi părea rău pentru mine însumi pentru că nimănui altcuiva nu-i părea. După multe decepţii ca acestea, am vrut să-mi schimb viaţa.

Pentru mine, calea de ieşire din acest stil de viaţă a implicat părinţi care s-au rugat şi pe Domnul, care a lucrat în inima mea. Nu-mi amintesc ca cineva să fi venit la mine, dar ştiu că Duhul Sfânt lucra, astfel încât m-am întors la Hristos şi am încetat să iau hormoni. Încet, am început să arată ca genul pe care l-am avut la naştere. Mi-am spus iar pe numele meu masculin, cel pe care mi l-au dat părinţii şi la care renunţasem în toţi acei ani când am încercat să trec drept femeie. Am fost la conferinţa Exodus şi am început să văd că eram o fiinţă nouă în Hristos. Am început să mă plac şi să mă înconjor de oameni care erau creştini şi m-am implicat în biserica locală. Ei mă iubeau necondiţionat şi nu trebuia să arăt mereu „frumos” ca să fiu cu ei. După ani de zile în care am trăit în acel stil de viaţă, schimbarea a apărut încet.

În cele din urmă, nimeni nu ar fi putut spune că fusesem femeie în toţi acei ani – cu excepţia unui lucru. Încă aveam sâni. Astfel că acum eram un bărbat cu sâni de femeie. Ceea ce altădată mă făcuse atât de mândru era acum o sursă de agonie pentru mine. Nu aveam bani ca să plătesc un chirurg şi blocul operator, pentru a îndepărta siliconul din sâni. Bineînţeles, procedura nu era acoperită de asigurare. Nu ştiam încotro să mă îndrept pentru asistenţa financiară, pentru că simţeam că nimeni nu ar înţelege cum am intrat în acea încurcătură şi că mi-ar spune în schimb că o meritam. Dar ştiam că Dumnezeu nu vroia să trăiesc aşa. M-a făcut complet în dragostea Lui şi avea să mă facă şi acum complet.

Am auzit despre PFOX, Părinţii şi Prietenii Ex-gay-lor & Gay-lor, o organizaţie non-profit care strânsese fonduri pentru operaţia de revenire la sexul iniţial pentru un alt fost transgender. PFOX a fost de acord să strângă fonduri pentru operaţie, anestezie şi blocul operator. Au găsit un chirurg plastic catolic, care să facă operaţia la un preţ redus. O femeie creştină a finanţat operaţia. Cine ar crede că oamenii pot fi aşa de buni ca să ajute financiar pe cineva ca mine?

Am simţit multă nerăbdare şi nelinişte aşteptând ziua operaţiei mele de revenire la sexul iniţial. Credeam că acea zi nu va mai veni niciodată, iar când a venit am fost speriat. La un moment dat am început să gândesc că nu o meritam.

După ce s-a terminat operaţia, m-am uitat în jos ca să văd rezultatul final şi de atunci nu m-am mai uitat niciodată în jos. Acum puteam să fac lucrurile pe care le dorisem întotdeauna: să merg la sală, să întâlnesc oameni, să mă îmbrac fără să mă tem că cineva va da peste mine, şi să devin mai activ din punct de vedere fizic. Am început să simt încrederea pe care nu am avut-o niciodată înainte.

Astăzi sunt pregătit ca Domnul să mă poarte la un alt nivel astfel încât să Îşi continue să lucreze în viaţa mea. Isus a schimbat atât sufletul, cât şi trupul meu. Am fost schimbat ca să fiu de neschimbat. Nici într-un milion de ani nu aş fi crezut că voi da această mărturie. După părerea mea, indiferent ce ai făcut sau cu cine ai făcut, când Dumnezeu este în tine, viaţa ta nu va mai fi niciodată aceeaşi. Isus Hristos este cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat. El este mai frumos pentru mine decât orice femei care aş fi putut vreodată încerca să fiu.

Ieremia 29:11: „Căci Eu ştiu gândurile, pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde”.

Tradus şi folosit cu permisiune de pe www.tgifhope.org.

Aşteptăm comentariul tău la rubrica noastră Contact.