O întăritură sexuală
de Neil T. Anderson
Homosexualitatea este o întăritură. Cu toate acestea, condamnarea celor care se luptă cu acest tip de comportament se dovedeşte a fi contraproductivă. Ei nu au nevoie de condamnare. Deja suferă de o teribilă criză de identitate. Autoritarismul exagerat este motivul care i-a împins pe mulţi dintre ei spre acest mod de viaţă.
Majoritatea celor care se luptă cu tendinţe sau comportamente homosexuale au avut parte de o educaţie deficitară. Abuzul sexual, familii disfuncţionale (în care rolurile părinţilor sunt inversate), expunerea la literatură homosexuală înainte ca ei să aibă ocazia de a-şi dezvolta complet identitatea sexuală, batjocura la locul de joacă şi lipsa relaţiilor adecvate cu persoane de sex opus, toate acestea au contribuit la dezvoltarea lor mentală şi emoţională. Mesajele neclare dau naştere la emoţii neclare.
Charles, un pastor în vârstă de 52 de ani, mi-a mărturisit că de când se ştie s-a luptat cu tendinţe homosexuale. De mai multe ori cedase în faţa acestor porniri, I-a cerut lui Dumnezeu să îl ierte şi să îi ia acele sentimente. A frecventat servicii de vindecare şi grupuri de ajutor pentru cei care se luptă cu robia sexuală. Nimic nu a dat rezultate. Spre lauda sa, niciodată nu a renunţat la Dumnezeu. Era căsătorit şi reuşise oarecum să îşi ascundă lupta faţă de copiii săi. (Majoritatea celor aflaţi în robie sexuală se luptă în ascuns. Este o luptă foarte singuratică.)
I-am cerut lui Charles să îmi spună care era prima amintire din copilăria sa. Îşi amintea ceva de la vârsta de doi ani. Tatăl său biologic îi părăsise înainte de naştere şi el fusese crescut de mama sa creştină. Ea avea un prieten care rămânea peste noapte din când în când. Într-una din acele nopţi, Charles a trebuit să doarmă în acelaşi pat cu bărbatul acela. Prima amintire din copilăria sa era acest bărbat pe care îl admira atât de mult, întorcându-se cu spatele la el şi culcându-se. Băieţelul căuta cu disperare afirmare din partea unui bărbat - îşi dorea atât de mult să fie iubit, acceptat şi apreciat.
Trecând cu el prin Paşii de eliberare în Hristos, Charles a izbucnit în lacrimi. L-a iertat pe tatăl său biologic pentru că 1-a abandonat şi 1-a iertat pe omul care dormise în patul său pentru că îl respinsese. Apoi s-a lepădat de orice folosire sexuală a trupului său ca instrument al nelegiuirii şi s-a dat pe sine şi trupul său Domnului. L-am încurajat să se lepede şi de minciuna că era homosexual şi să proclame adevărul că Dumnezeu 1-a creat să fie bărbat. Când a încheiat Paşii, a experimentat eliberarea în Hristos.
Nu, nu am alungat un demon de homosexualitate din el. Nu cred că există un demon al homosexualităţii sau al poftei. Modul acesta simplist de gândire a afectat credibilitatea bisericii. Am văzut creştinismul batjocorit, în timp de maximă audienţă la televizor, de către o paradă de homosexuali şi lesbiene, pentru că un grup de creştini binevoitori au încercat să alunge din ei demonii homosexualităţii.
Nu mă înţelege greşit - nu există niciun dubiu că Satan este implicat în problemele noastre, iar ierarhiile sale de demoni vor ispiti, acuza, înşela şi vor profita de orice palmă de loc care le este oferită. Dar dacă dorim să vedem roade de durată, trebuie să avem un răspuns complet.
Neil. T. Anderson, „Eliberat din robia sexuală”, Editura Neemia, Braşov, 2008, p. 62-63. Folosit cu permisiune. Cartea poate fi comandată la www.neemia.ro.
Aşteptăm comentariul tău la rubrica noastră Contact.
