Nu m-am gândit niciodată că aş putea fi homosexual
de Allana McDougal
Peterborough This Week, Miercuri, 1 Decembrie 1999
Mark nu îşi dă numele real pentru că nu vrea ca oamenii să-şi dea seama cine este. El ne face cunoscută o imagine a vieţii lui ascunse, pe care membrii familiei lui încă nu au văzut-o, pentru ca elevii ca el să poată găsi speranţă. El ia parte la evenimente extra curriculare şi este un elev eminent.
Este prietenos, atrăgător şi amuzant.
Este însă un lucru care nu a fost spus în descrierea de mai sus, care ar putea schimba părerea despre el. Este homosexual.
De la vârsta de 12 ani, Mark a ştiut că era ceva „diferit” la el. Pe vremea aceea, când prietenii lui au început să exploreze lumea fetelor şi masculinitatea, el şi-a dat seama pentru prima dată de homosexualitatea lui.
„Clasele a 6-a şi a 7-a mi-au produs cel mai mult confuzie. Nu m-am gândit niciodată că aş putea fi gay. Încercam să înţeleg de ce nu mă uitam după fete la fel cum o făceau prietenii mei.”
Mark a petrecut ani de zile punându-şi întrebări, înainte să realizeze că nu avea altă opţiune. A fi gay este parte a ceea ce este. Ajungerea la această concluzie a fost o luptă personală.
A trebuit să înţeleagă de ce, în orele de educaţie sexuală, nu putea primi răspuns la întrebările lui, şi de ce părinţii lui nu puteau fi la fel de fericiţi pentru el dacă le-ar prezenta persoana cu care îşi va petrece viaţa.
„Liceul este atât de superficial. Oamenii te judecă după cum te îmbraci, cum te porţi şi cu cine îţi petreci vremea. Nu vreau acest lucru (să fiu gay) pentru că mi-e teamă să nu fiu ridiculizat şi abuzat verbal”, spune Mark.
A avut parte de hărţuire şi discriminare în oraşul nostru şi în şcolile noastre.
I-a fost teamă pentru prietenii lui şi pentru prietenul lui când au rămas târziu în oraş într-o noapte, când un grup de „ofensatori” au început să strige cuvinte jignitoare şi să folosească un limbaj murdar faţă de ei pe stradă.
Într-o excursie cu clasa, un elev a folosit cuvântul „poponar” în numeroase rânduri, fără ca profesorul să intervină. El era pe care să vorbească, dar de teama de a fi etichetat „pro-gay”, nu şi-a exprimat ofensa la comentariile făcute.
„Cuvintele ‚poponar’ şi ‚homo’ sunt deseori folosite în afara contextului, pentru a se referi la lucruri care sunt fie nenaturale sau greşite”, spune el, observând inabilitatea oamenilor de a-i apăra pe gay sau de a-i contrazice pe cei care folosesc aceşti temeni ofensatori, oprind procesul de eliminare a hărţuirii homosexualilor. Ideea de a trăi într-o lume în care se simte cel puţin îndreptăţit să fie cel care este, pare lipsită de speranţă.
Mark priveşte înainte la universitatea din Toronto. A fost la Church Street (o zonă gay notorie în partea de jos a oraşului) şi a luat parte la prima lui paradă gay vara trecută, cea mai mare paradă din istorie.
„Fiecare secundă, aproape toată viaţa mea, a fost înconjurată de ascunzişuri. Este prima prioritate. Orice altă decizie este făcută după ce iau în considerare cum ar putea afecta păstrarea secretului.”
Speră să lase aceasta în urmă, odată cu reprimarea din viaţa lui de liceu.
Numai atunci, speră el, jocul lui de-a v-aţi ascunselea va lua sfârşit.
Post-Scriptum
Noi, cei de la New Hope Outreach, mergem cu Evanghelia la cei ca Mark.
Tradus şi folosit cu permisiune de pe www.newhopeoutreachtoronto.org.
Aşteptăm comentariul tău la pagina Contact.
