Dumnezeu te iubeşte, schimbarea este posibilă

de Alan Medinger

Mi-a luat 22 de ani, dar în sfârşit am fost în stare să găsesc o definiţie a homosexualităţii, care cred că este atât succintă cât şi de necontestat. Iat-o:

Homosexualitatea este condiţia în care atracţiile sexuale şi/sau romantice ale unei persoane sunt în principal sau exclusiv mai degrabă faţă de persoanele de acelaşi sex decât faţă de persoanele de sex opus.

Definiţiile simple sunt adesea cel mai greu de găsit, şi aşa au stat lucrurile şi aici. Când ne gândim la homosexualitate ne gândim la confuzia identităţii de gen, la dependenţă emoţională, dependenţă sexuală şi aşa mai departe. Dar aceste lucruri nu înseamnă homosexualitate. Ele sunt prezente la oameni care nu sunt homosexuali şi nu sunt prezente la toţi cei atraşi de acelaşi sex. Ele sunt probleme comune multor persoane atrase de acelaşi sex, dar nu înseamnă homosexualitate.

La atracţii se referă homosexualitatea, şi ele sunt problema. Astfel că putem spune cu o anumită acurateţe că dacă îţi schimbi atracţiile, problema homosexuală dispare. Atracţiile sunt problema fundamentală.

Acesta va fi un articol „fundamental”, 101% despre homosexualitate, ca să spun aşa. Vom examina în profunzime homosexualitatea uitându-ne la atracţii, şi făcând aceasta sper să ofer sfaturi valoroase despre cum te poţi confrunta cu atracţiile în moduri care încurajează libertatea pe care o doreşti.

Un adevăr absolut fundamental despre atracţii este că nu este păcat să fii atras, şi avem nevoie constant să recunoaştem acest adevăr. Atracţia în ea însăşi nu este un păcat, chiar când este pervertită sau îndreptată către un scop păcătos. De-a lungul anilor am văzut atât de mulţi oameni luptându-se să primească acest adevăr în inimile lor. Un exemplu ilustrează perfect acest lucru. Într-o seară de vară, Harry a plecat de la o şedinţă de consiliere pentru a mânca ceva înainte de începerea unei întâlniri Regeneration. Era extrem de încântat când a părăsit biroul consilierului, simţind că în rugăciune cu consilierul lui, făcuse un mare progres. Apoi, chiar în fata biroului consilierului, a zărit un bărbat făcând jogging – un bărbat extrem de musculos, fără cămaşă, doar în pantaloni scurţi de jogging. Sentimente de dorinţă au năvălit în Harry, iar el a trecut de la exaltare la disperare. Faptul că s-a uitat la acel bărbat a ruinat totul.

Când a ajuns la întâlnire, a împărtăşit aceste evenimente cu grupul de suport. I-am spus lui Harry că atracţia lui faţă de bărbat nu anula nicidecum ceea ce Domnul făcuse în şedinţa de consiliere, că era nerezonabil să aştepte ca atracţiile să dispară instantaneu, şi că deoarece nu transformase atracţiile în poftă şi fantezie aşa cum ar fi făcut în mod normal, experimentase o victorie. Cuvintele noastre au fost de ajutor, dar tot nu au îndepărtat toată dezamăgirea lui de sine.

OK, dacă atracţiile nu sunt păcat, de ce suntem atât de preocupaţi de ele? Sunt trei motive foarte bune pentru a fi preocupat de atracţii. Mai întâi, atracţiile pot duce la păcat. Iacov scrie: „Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul odată făptuit, aduce moarte” (Iacov 1:14-15). Mulţi dintre noi ştim, după ani de zile de experienţă dură, că aventurile noastre cu păcatul au început cu atracţii faţă de o anumită persoană sau faţă de o anumită imagine.

În al doilea rând, atracţiile scot la iveală un dor plin de durere. Nu vorbesc aici numai despre dorinţele sexuale, ci mai degrabă despre dorinţele profunde pentru atingere, susţinere şi intimitate, care strigă pentru a fi împlinite. Când aceste doruri sunt înrădăcinate în lipsuri majore din copilărie, ele pot aduce o durere semnificativă individului, când se află în prezenţa unui anumit tip de persoană. În plus, creştinul care încearcă să Îl asculte pe Dumnezeu fără să aline durerea prin poftă sau relaţii greşite, prelungeşte de fapt durerea.

În al treilea rând, atracţiile te împiedică să trăieşti viaţa pe care tu şi Dumnezeu vreţi să o trăieşti. Cu homosexualitatea, acest lucru este evident. Să fii căsătorit şi să ai copii este parte a planului lui Dumnezeu pentru cei mai mulţi dintre noi, şi mulţi dintre cei care au învins homosexualitatea vor aceasta pentru ei înşişi. Dar faptul de a te simţi constant atras sexual şi/sau romantic de persoane de acelaşi sex blochează aceasta. Cu fiecare atracţie faţă de o persoană de acelaşi sex, poţi simţi că viaţa ta nu duce nicăieri. Dacă atracţiile faţă de acelaşi sex s-ar diminua, ai fi capabil să te îndrepţi mai uşor către dezvoltarea atracţiilor faţă de sexul opus, şi ai fi capabil să te împaci cu viaţa ta.

În general nu putem face nimic în mod direct pentru ca atracţiile să dispară. Este un adevăr dur, pe care trebuie să îl înfruntăm. Atracţiile există pur şi simplu, şi hotărârea noastră de a le schimba, sau chiar de a I le oferi lui Dumnezeu, are de obicei puţin efect. Ne simţim lipsiţi de putere în privinţa lor şi aceasta poate duce la sentimente de deznădejde şi chiar disperare. Poată că atunci când eram adolescenţi credeam că am putea depăşi atracţiile. Dar nu mai credem astfel. Anii au dovedit cât de tenace sunt, şi cu trecerea anilor par să facă tot mai mult parte din noi.

Puterea lor şi aparenta lor permanenţă se datorează faptului că ne stăpânesc în trei domenii ale fiinţei noastre. Atracţiile noastre s-au format în trupurile, sufletele şi duhurile noastre.

1. Trupurile noastre. Suntem creaturi ale obiceiului. Ani şi ani de activitate ca răspuns la stimuli, cel mai probabil că au croit drumuri în sistemul tău de răspuns automat. Vezi un anumit gen de persoană şi anumite răspunsuri – care duc la dorinţă sexuală – încep să aibă loc automat.

2. Sufletele noastre (inimile, emoţiile noastre şi structura noastră psihologică). În interiorul sufletelor noastre sunt spaţii mari, goale, care tânjesc să fie umplute. Când apare un anumit gen de persoană, o voce interioară începe imediat să strige: „Poate că în sfârşit aceasta este persoana care poate umple acel spaţiu gol, îngrozitor dinăuntrul meu”.

3. Duhurile noastre. Păcatul are puterea lui; nu numai păcatele poftei şi imoralităţii sexuale, ci şi păcatele idolatriei (de ex. „Ea poate fi totul pentru mine.”), invidiei (de ex. „Vreau să posed masculinitatea acelei persoane.”) şi răzvrătire (de ex. „Ştiu ce spune Dumnezeu, dar trebuie să împlinesc această nevoie.”). În mod frecvent, forţele demonice joacă de asemenea un rol în persoana care este angajată în relaţii sexuale păcătoase.

OK, atracţiile sunt îngrozitor de puternice, sunt adânc înrădăcinate în noi, şi în mod direct nu putem face nimic cu privire la ele. Atunci ce putem face?

Primul lucru pe care vreau să îl sugerez este să le acceptăm. Nu vreau să spun să le acceptăm ca acceptabile; vreau să spun să le acceptăm ca realitate. Nu le poţi alunga. Probabil că şi dacă te rogi nu vor dispare. Vindecarea ta nu începe când scapi de atracţii. Mai degrabă, faptul că eşti atras este locul de plecare pentru călătoria ta înspre vindecare. Nu te nelinişti. Să nu-ţi pară rău pentru tine. Atracţia faţă de lucrurile greşite este ceea ce este ispita, şi ispita este factorul central al vieţii creştine. „Nu v-a ajuns nicio ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească” (1 Corinteni 10:13).

Aşa că acceptă realitatea atracţiilor tale, şi apoi începe procesul indirect care va duce la schimbarea lor. Aceasta se poate face prin înfruntarea aceloraşi trei factori care fac atracţiile atât de puternice:

1. Renunţă la obicei. Problema ta nu este că găseşti atrăgători toţi bărbaţii, toate femeile, sau anumite genuri de bărbaţi sau femei. Dacă reflectă cu adevărat opera Creatorului, atunci ar fi o prostie, chiar o greşeală, să nu recunoşti frumuseţea lor reală. Problema nu este că recunoşti frumuseţea persoanei; problema este ce vrei să faci cu acea persoană – ce se declanşează în tine – când vezi frumuseţea sa. După ani de răspuns repetat la frumuseţe cu relaţii sexuale, ai determinat în creierul tău modele de răspuns la stimuli precum: văd un bărbat musculos > doresc ca el să mă protejeze > facem sex; sau întâlnesc o femeie sigură pe sine > doresc ca ea să aibă grijă de mine > facem sex.

Ruperea acestor legături înlătură obiceiul, şi aceasta se face cel mai bine prin substituţie. Nu nega frumuseţea persoanei, ci obişnuieşte-te să răspunzi cu altceva. De obicei, pentru creştini aceasta va fi ceva centrat pe Dumnezeu. Când vezi un bărbat sau o femeie atrăgătoare, începe să Îl lauzi pe Dumnezeu, repetă iar şi iar anumite versete din Scriptură, sau roagă-te în tăcere pentru acea persoană. O altă formă de substituţie ar fi să laşi persoana atrăgătoare să fie un semn pentru tine ca să te uiţi imediat în jur după cineva de sex opus, sau pur şi simplu după cineva care nu este genul tău, şi să începi să cauţi frumuseţea în acea persoană. Ea întotdeauna poate fi găsită.

Scăparea de orice poftă poate însemna prea mult chiar acum, dar înlăturarea obiceiului este posibilă pentru cei mai mulţi.

2. Identifică nevoile reale din spatele atracţiei şi caută să le împlineşti în mod legitim. De câte ori am auzit un bărbat, chiar şi pe cel mai promiscuu bărbat, spunând: „Nu căutam sex; doar pe cineva care să mă ţină în braţe”. Află de ce ai o asemenea dorinţă puternică de a fi ţinut în braţe, sau de a fi susţinut, sau de a obţine valoare sau siguranţă de la altcineva. Caută vindecarea rănii şi găseşte modalităţi de a împlini nevoia, care să fie mai degrabă constructive decât distructive. Acesta este unul din scopurile principale ale misiunilor noastre, deci este un subiect prea vast pentru a intra în detaliu aici, dar îngăduie-mi să fac o sugestie practică pentru o aplicare imediată. Înţelege tu însuţi că un contact sexual cu o altă persoană nu va împlini această nevoie, şi dezvoltă apoi obiceiul de a-ţi aminti aceasta când întâlneşti o persoană care este atrăgătoare pentru tine din punct de vedere sexual. „Mi-ar plăcea să fiu în braţele acelei femei. M-aş simţi atât de bine, dar ştiu că ea nu-mi poate umple acel loc care mă doare, din interiorul meu. Numai Dumnezeu poate.”

3. Caută păcatele ascunse şi pocăieşte-te de ele. Sunt convins că cele mai puternice mijloace de a aduce o schimbare profundă în noi înşine sunt pocăinţa şi convertirea. Aşa moare omul cel vechi şi poate trăi omul cel nou. În spatele oricărei atracţii sexuale nenaturale se află un păcat, sau păcate care nu sunt sexuale în ele însele. Am scris aceasta de multe ori. Păcatele care sunt comune celor care se luptă cu homosexualitatea sunt idolatria (închinarea la creatură mai mult decât la Creator), invidia (dorinţa de a poseda acea persoană sau o parte din ea), lipsa de recunoştinţă (lipsa de mulţumire faţă de Dumnezeu pentru ce ţi-a dat), neîncrederea în Dumnezeu (crezând că trebuie să îţi împlineşti propriile nevoi) şi lista ar putea continua.

Pentru unii, modul de a descoperi păcatul ascuns poate implica consiliere creştină. Pentru fiecare, implică trăirea vieţii creştine normale de rugăciune, citirea Scripturii, închinare, slujire şi părtăşie creştină.

La începutul acestui articol, am scris că dacă îţi schimbi atracţiile, problema va dispare. Ceea ce sper este că acum poţi vedea că schimbarea despre care vorbesc este schimbarea care rupe legătura dintre vederea unei persoane atrăgătoare şi faptul de a avea sentimente sexuale.

Scopul tău nu este să încetezi să găseşti alţi bărbaţi sau alte femei atrăgătoare. Că o persoană este atrăgătoare fizic poate fi un adevăr obiectiv. Că o persoană poate fi un prieten minunat poate de asemenea să fie adevărat. Dar scopul tău nu mai este să transformi sentimentele tale de atracţie, în dorinţă sexuală sau romantică.

Ceea ce am sugerat poate ajuta la împlinirea acestui lucru. Poţi căuta în mod conştient să rupi „obiceiul de legătură”.  Amintindu-ţi în mod constant că sexul nu va împlini cele mai profunde nevoi ale tale, şi găsind căi legitime de împlinire a acelor nevoi, poţi desexualiza nevoile. În sfârşit, prin viaţa creştină normală vei îndepărta obstacolele păcatului şi zdrobirii, care îţi blochează calea către relaţii sănătoase şi naturale cu bărbaţi şi femei.

Fiindcă am petrecut mai mult de jumătate din viaţă alimentând atracţiile mele faţă de acelaşi sex, poate că nu voi fi niciodată în stare să mă uit la bărbaţi în felul în care o fac cei mai mulţi bărbaţi. Pot să duc mereu cu mine o apreciere exagerată a frumuseţii şi forţei masculine. Dar atracţia nu se mai transformă în dorinţă sau sentimente sexuale. Aceasta a fost o parte importantă a vindecării mele. Poate fi la fel şi pentru tine.

Tradus şi folosit cu permisiune de pe www.exodusglobalalliance.org.

Aşteptăm comentariul tău la pagina Contact.