Dacă am accepta această premisă ca adevăr, atunci Isus Însuşi ar fi cu siguranţă cel mai mare „homofob” care a trăit vreodată! Nimeni nu neagă că Biblia a fost folosită pentru justificarea unor activităţi umane păcătoase. Dar aceasta nu are nimic de-a face cu Biblia şi cu ce spune ea, ci are de-a face numai cu oamenii şi cu modul lor greşit de folosire a Bibliei. Gay-i şi lesbienele pot găsi satisfacţie în relaţiile lor, dar nu există justificare spirituală pentru astfel de relaţii.
În plus, Biblia a fost scrisă pentru indivizi care aleg să Îl urmeze pe Isus şi care îşi supun de bunăvoie viaţa conducerii Lui. În acest fel ne pierdem „drepturile” de a ne urma propriile dorinţe. Isus a spus: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea, şi să mă urmeze” (Matei 16:24). Prin urmare, dacă cineva îşi asumă termenul incompatibil de „creştin gay”, este în conflict cu poruncile creştine de bază. Cine nu renunţă la o identitate păcătoasă nu poate să pretindă că Îl urmează. Nu există model, prezumţie sau încurajare biblică pentru relaţiile homosexuale, indiferent de contextul relaţiei. Pur şi simplu dragostea nu este sinonimă cu exprimarea sexuală, ci mai degrabă exprimarea sexuală este un derivat, un beneficiu al dragostei aprobate divin, instituită la început de Dumnezeu Creatorul.
Tradus şi folosit cu permisiune de pe www.witnessfortheworld.org.
Aşteptăm comentariul tău la rubrica noastră Contact.
