Dumnezeu te iubeşte, schimbarea este posibilă

de Alan P. Medinger

Învingerea homosexualităţii înseamnă mult mai mult decât schimbarea comportamentului. Ea este o schimbare majoră a vieţii, care cere deseori o transformare radicală a acelor caracteristici din interiorul nostru care ne-au definit personalitatea şi ne-au condus comportamentul ani de zile. Aceste schimbări pătrund atât de adânc în inima fiinţei noastre, încât ar fi imposibil să aibă loc fără puterea care schimbă viaţa a lui Isus Hristos. Vestea cea bună este că această putere este disponibilă pentru noi, deci putem îndrăzni să sperăm că vom vedea astfel de transformări având loc.

Vreau să vorbesc despre două domenii ale schimbării; unele foarte dure care, pentru mulţi dintre noi, vor face parte din învingerea homosexualităţii. Amândouă au de-a face cu slăbiciunile pe care ne doare să le recunoaştem. Acceptarea nevoii de schimbare în unul din aceste domenii, cere să fim de acord să fim puşi sub o acuzare gravă. Pentru a avea parte de schimbare, va trebui să fim dornici să pornim într-o călătorie care va provoca temerile noastre primare.

Chestiunile de care mă voi ocupa sunt lipsa de caracter la bărbaţii care se confruntă cu homosexualitatea, şi un spirit de control la femeile care se confruntă cu lesbianismul. De data aceasta mă voi referi la bărbaţi. Voi discuta problema femeilor luna viitoare.

Referindu-mă la lipsa de caracter la bărbaţii care se luptă cu homosexualitatea, vreau să accentuez că nu este o problemă cu care se confruntă toţi cei care vin la noi. De fapt, ocazional, vin la noi bărbaţi care se luptă puternic cu homosexualitatea, dar care în mod evident au tărie de caracter. Aproape că pot garanta că vor fi biruitori.

Pe de altă parte, lipsa de caracter le este atât de comună bărbaţilor din mediul homosexual, şi dezvoltarea caracterului este atât de importantă pentru procesul de vindecare, încât v-aş îndemna pe toţi să acordaţi atenţie acestui articol.

Caracterul este o trăsătură despre care nu auzim vorbindu-se prea mult în aceste zile. Cine vorbeşte despre dezvoltarea caracterului la fiii săi, cu atât mai puţin a caracterului creştin? Ce este caracterul? Este acea trăsătură care arată o consecvenţă internă şi externă a unui set de valori.

Un bărbat de caracter respectă anumite convingeri, iar cuvintele şi faptele lui sunt în concordanţă cu acele convingeri. Are integritate – un cuvânt care are aceeaşi rădăcină cu întreg – care înseamnă unu. Este deosebit în felul în care abordează viaţa. Viaţa lui interioară este conform cu ceea ce pare el să fie. Cuvintele lui provin din convingeri sincere. Acţiunile lui sunt determinate nu de ceea ce este avantajos, ci de ceea ce este corect.

Pentru a fi acest gen de bărbat trebuie să fii puternic, să nu-ţi fie teamă, să fii disciplinat, iar dacă valorile pe care este clădit caracterul sunt sănătoase, puterea şi disciplina lucrează cu blândeţe şi dragoste. Am auzit o chemare la acest fel de caracter în cuvintele lui Pavel către corinteni, în 1 Corinteni 16:13-14: „Vegheaţi, fiţi tari în credinţă, fiţi oameni, întăriţi-vă! Tot ce faceţi, să fie făcut cu dragoste”.

Bărbatul homosexual, în stereotipul său cel mai rău, poate fi opusul acestui lucru. Poate că voi nu sunteţi aşa, dar eu cu siguranţă am fost, şi mulţi bărbaţi pe care îi văd sunt. Îngăduiţi-mi să mă dau pe mine însumi ca exemplu.

În primul şi în primul rând, le făceam oamenilor pe plac. Ce obişnuit este acest lucru printre bărbaţii homosexuali! Dorind cu disperare aprobarea unui bărbat, am făcut, am spus şi am fost orice, pentru a câştiga acea aprobare. Datorită lipsei de susţinere din partea tatălui meu la începutul copilăriei, am dezvoltat un model de viaţă prin care încercam să obţin aprobarea şi susţinerea altor bărbaţi. Nu eram eu însumi; eram aşa cum credeam că alţii, în special bărbaţii, vroiau să fiu. Aceasta nu era precum cuvintele „toate tuturor” (1 Corinteni 9:19) ale lui Pavel, care se proveneau din tărie; aceasta provenea din slăbiciune.

Pe de altă parte, persoana mea interioară era destul de diferită. În interior eram neîndurător în a mă sluji de mine însumi şi în a mă proteja. Mă foloseam de oameni, uneori chiar în mod conştient şi cinic. Eram temător faţă de bărbaţi, laş, aproape total incapabil să confrunt şi să provoc alţi bărbaţi. În exterior eram un „băiat bun”, mai târziu „un tip bun”. În interior – tremur din cauza întunericului şi urâţeniei care era acolo. Pe scurt, îmi lipsea caracterul.

Se poate schimba o astfel de persoană? Este caracterul – caracterul creştin – ceva ce se poate dezvolta la maturitate, dacă nu a fost parte a creşterii? Da, sunt sigur că se poate, odată ce devenim o făptură nouă; odată ce suntem născuţi din nou. Am văzut aceasta întâmplându-li-se multor bărbaţi; am trăit şi eu aceasta.

Pentru cei mai mulţi oameni, convertirea este începutul schimbării. Ajungând dintr-odată în contact cu Adevărul real şi cu Puterea reală, putem începe să avem parte de o schimbare reală, chiar de o schimbare fundamentală ca aceasta. Dar dezvoltarea caracterului creştin este un proces lent şi dureros.

Primul pas într-o astfel de dezvoltare este să acceptăm convingerile, valorile şi priorităţile care sunt de bază pentru caracterul creştin. Aceasta este partea uşoară. Cuvântul lui Dumnezeu şi viaţa noastră în trupul lui Hristos vor fi învăţătorii noştri competenţi. Ne poate fi de ajutor dacă în mod conştient şi foarte specific, identificăm convingerile care trebuie să ne conducă viaţa, ca bărbaţi creştini. Foarte probabil, vom identifica aceste convingeri cu mult înainte să existe vreo şansă să trăim conform lor. Aş sugera chiar să scriem convingerile despre care credem că ar trebui să ne guverneze caracterul. Priveşte la alţi bărbaţi creştini, la bărbaţi din istoria biblică, la Isus Însuşi, ca modele. Ce convingeri le-au condus vieţile?

Apoi vine partea dificilă, când căutăm să ne trăim viaţa conform acestor convingeri. O putem face numai dacă lăsăm ca viaţa noastră să fie lovită pe nicovala experienţei zilnice. În situaţiile neînsemnate, zilnice, alegem să vorbim şi să acţionăm conform convingerilor noastre. Riscăm să ofensăm. Riscăm să fim respinşi. Facem paşi mici, provocând şi confruntând. Facem câte un pas pe rând, începem să vorbim şi să acţionăm potrivit cu convingerile noastre. Aici nu ne confruntăm doar cu probleme homosexuale. În clădirea caracterului, caracterul va fi central pentru victoria noastră deplină. Ne confruntăm cu toată viaţa noastră.

Există totuşi o latură homosexuală specială a acestui proces. Fanteziile, cinismul, amărăciunea dinăuntrul nostru, care nu se potrivesc cu omul nou, sunt aduse zilnic la cruce. Ne pocăim regulat de închinarea la idolul aprobării altui bărbat.

Procesul va fi ca ieşirea din copilărie şi trecerea prin tabăra de antrenament pentru recruţi. Cu toate acestea, nu vom avea un tată în carne şi oase care să ne îndrume, sau un sergent de instrucţie, care să fie braţul puternic şi ferm care să ne forţeze să trecem prin proces. Învăţătorul nostru va fi Tatăl ceresc, şi puterea care ne va duce prin proces va fi puterea Duhului Său Sfânt – când vom vrea să Îi permitem. Procesul va reuşi numai dacă Îl vrem pe Dumnezeu mai mult decât vrem să evităm durerea pe care o aduce procesul schimbării. Dar procesul poate reuşi, pentru că vorbim despre „puterea care lucrează în noi, care poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi” (Efeseni 3:20).

În „Marele divorţ” de C.S.Lewis, oamenii care vin din iad în cerul îndepărtat, sunt descrişi ca fantome, fiind transparenţi, dar în acelaşi timp aproape uleioşi. Aşa erau unii dintre noi. Dar prin puterea lui Isus Hristos, putem deveni bărbaţi solizi, bărbaţi care trăiesc potrivit cu gândurile şi faptele lor, bărbaţi cu caracter creştin.

Să hotărâm ce convingeri trebuie să ne conducă vieţile, şi caracterul va veni destul de repede. Dezvoltarea abilităţii de a ne trăi vieţile conform cu acele convingeri, are nevoie de braţul şi de călăuzirea Tatălui. Tatăl nostru ceresc vrea să joace acel rol în vieţile noastre. Ce tată vrea un fiu care nu face decât răul? Nu, bucuria unui tată vine când îşi vede fiul ajungând la plinătatea potenţialului său. Aşa este şi cu Tatăl nostru ceresc. Cu siguranţă, bucuria Lui vine când devenim bărbaţi creştini maturi şi evlavioşi, care au din belşug aceste caracteristici, care ne imprimă cu adevărat imaginea Lui Însuşi. El este cel mai bun tată posibil. El va face să fie posibil.

Puterea Lui divină ne-a dat toate lucrurile care au legătură cu viaţa şi sfinţenia, prin cunoaşterea Lui, care ne-a chemat la gloria şi desăvârşirea Lui, prin care ne-a dat promisiunile Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să puteţi scăpa de stricăciunea care este în lume prin poftă, şi să deveniţi părtaşi firii dumnezeieşti (2 Petru 1:3-4).

Tradus şi folosit cu permisiune de pe www.exodusglobalalliance.org.

Aşteptăm comentariul tău la pagina Contact.