Îndurare aspră
Mulţi dintre studenţi veneau să discute cu noi despre problemele lor şi încercam, mai ales Davy, să le fim totdeauna la dispoziţie, încă din prima lună a semestrului, ne-am confruntat cu o problemă majoră: homosexualitatea. A venit la noi o fată care a dorit să stea de vorbă cu Davy între patru ochi; apoi un băiat care a vrut să discute cu noi amândoi. Au venit la noi pentru că eram creştini. Perspectiva noastră, anterioară convertirii la creştinism, fusese una tolerantă: dacă oamenii aşa se simţeau bine, de ce nu? Iar printre prietenele noastre foarte dragi se număra şi o lesbiană, o doamnă încântătoare. Dar acum, în calitate de creştini, ce părere aveam? Nu ştiam. Ştiam că Sf. Pavel era categoric în privinţa asta; dar poate că se referea doar la relaţiile sexuale, homosexuale, excluzând sentimentul de iubire. Relaţia sexuală pusă înaintea lui Dumnezeu. Putea să existe o dragoste creştină, o căsătorie chiar, între parteneri de acelaşi sex, care includea şi relaţia homosexuală, dar nu era dominată de aceasta? Nu ştiam. Parohul nostru considera că acest lucru era imposibil, în cele din urmă i-am scris lui C. S. Lewis despre chestiunea aceasta, precum şi despre rugăciune - erau rugăciunile sfinte, ca acelea înălţate de Davy şi Iulian, mai eficace din pricina meritelor lor? [...] Iată şi scrisoarea lui:
„Am văzut mai puţine decât tine, dar mai multe decât mi-aş fi dorit legat de această cumplită plagă. Am să discut scrisoarea ta cu aceia pe care îi consider mai înţelepţi în Hristos. Aceasta e doar o informare interim. În primul rând, pentru a marca graniţele întregii noastre discuţii, plec de la convingerea că satisfacerea fizică a dorinţelor homosexuale e un păcat. Asta nu înseamnă că un homosexual se află într-o postură mai defavorabilă decât o persoană normală care, din varii motive, nu s-a putut căsători. În al doilea rând, speculaţiile noastre cu privire la cauza acestei anomalii nu contează atât de mult şi trebuie să ne împăcăm cu ideea că nu ştim prea multe în acest domeniu. Ucenicilor nu li s-a spus de ce (în termenii unei cauze efective) omul acela s-a născut orb (loan 9: 1-3), ci doar cauza finală: pentru ca să se vădească lucrările lui Dumnezeu în viaţa lui. Faptul acesta sugerează că în homosexualitate, ca în orice altă nenorocire, respectivele lucrări pot fi arătate: şi anume că, tocmai această infirmitate ascunde o chemare, ea trebuind doar să fie descoperită, ceea ce va 'preschimba nevoia într-un câştig plin de slavă’. Sigur că primul pas trebuie să fie acela de a accepta orice privaţiuni, în cazul unei astfel de neputinţe, pe care le putem primi în mod legitim. Homosexualul trebuie să accepte abstinenţa sexuală tot aşa cum săracul trebuie să renunţe la plăceri altminteri legitime, pentru a nu se arăta nedrept cu soţia şi copiii lui dacă şi le-ar împlini. Până aici m-am referit doar la ceea ce este interzis sau condiţia negativă. Dar care ar trebui să fie latura pozitivă a vieţii unui homosexual? Aş vrea să mai am o scrisoare pe care am primit-o cândva de la un bărbat evlavios, un homosexual, care nu mai e în viaţă acum - dar se înţelege că era genul de scrisoare pe care orice om cu scaun la cap o distruge. El credea că această necesitate poate fi transformată într-un câştig spiritual: că există anumite feluri de compasiune şi înţelegere, un anumit rol social pe care bărbaţii obişnuiţi şi femeile obişnuite nu-1 pot împlini. Dar totul este atât de vag şi încâlcit - şi s-a întâmplat atât de demult. Probabil că orice homosexual care îşi acceptă cu umilinţă crucea şi se plasează pe sine sub călăuzirea divină va găsi, în cele din urmă, calea. Sunt convins că orice tentativă de evadare (de pildă, ironia sau pseudocăsătoria cu o persoană de acelaşi sex chiar dacă ea nu duce neapărat la un act carnal) e o cale greşită. Gelozia (despre care mi-a relatat un alt homosexual) e mult mai violentă şi mai teribilă între ei decât între noi. Şi nu cred că micile concesii cum ar fi purtarea de îmbrăcăminte specifică sexului opus, în intimitate, e o soluţie bună. Eu cred că aceşti oameni ar trebui să cultive îndatoririle, poverile şi virtuţile caracteristice sexului opus. Am menţionat smerenia pentru că bărbaţii homosexuali (nu ştiu cum stau lucrurile în cazul femeilor) sunt capabili, în clipa în care observă că nu îi tratezi cu silă şi dispreţ, să se avânte în direcţia total opusă şi să înceapă să insinueze că sunt oarecum superiori bărbaţilor obişnuiţi. Aş vreau să pot fi mai clar. Ceea ce vreau de fapt să spun este că şi acest necaz, ca oricare altul, trebuie pus la picioarele lui Dumnezeu, şi trebuie căutată călăuzirea Lui spre a şti cum poate fi folosit.”
Sheldon Vanauken, „Îndurare aspră”, Editura Kerigma, Oradea, 2008, p. 150 – 152. Folosit cu permisiune. Cartea poate fi comandată la www.kerigma.ro.
Aşteptăm comentariul tău la rubrica noastră Contact.
