Cătălin
Nu prea îmi convine să fiu gay, de aceea am apelat la tine. Sper să mă ajuţi, te rog! Deja tremur de emoţii.
Am 21 de ani, sunt student şi lucrez. De deştept ... Nu-mi place să mă laud cum sunt şi ce pot, mai bine să-mi zică altcineva şi să recunosc. Nu mai sunt la vârsta de 17 – 18 ani şi nu mi-e ruşine să zic sau să spun părerea despre mine, dar încă nu pot să zic că mă cunosc. Mă mulţumeşte dacă îmi zice altcineva ce defecte şi calităţi am.
Am dat de tine pe net, cum ar fi dacă vreau să renunţ la ... ceva de genul. Am scris ID pe mess şi am intrat pe u, dar o să ai ceva de lucru cu mine. Ce îmi face plăcere să vorbesc cu tine! Chiar nu am mai trecut prin faze din astea, am nişte emoţii cum la niciun examen din viaţa mea nu am simţit. La primul capitol cu ce o să începi, bineînţeles cu me? Aşa de curiozitate, să ştiu la ce să mă aştept.
Problema a apărut deja de mic copil, când un vecin tot insista să o facem. Bineînţeles că era mai mare ca mine cu 4 – 5 ani. Am început într-o seară, eu am acceptat şi pe urmă cred că mi-a plăcut. Şi pe parcursul timpului, cam 3 – 4 ani, am continuat tot aşa, în beci, pe acoperit acasă la el sau la mine. Ne înţelegeam bine. Când am început eram cam în clasa a doua, a treia, cam aşa ceva. Am crescut cu timpul, eram mare deja, şi pe urmă prietenul meu s-a mutat din cartier de la mine şi aşa am uitat unul de celălalt.
La ţară la bunica eu am făcut faza aceasta tot cu un prieten, adică ce făcea vecinul de la bloc eu făceam la ţară. Acum el e la celălalt capăt al ţării de trei luni. Suntem împreună de vreo patru ani, dar n-a fost ceva serios, pentru că eu atunci aveam curajul să o fac doar când eram pilit. Îmi era ruşine, nu-mi venea să cred în ziua următoare ce am făcut. El cunoaşte mai mulţi gay, chiar am fost la un chef şi nu mă simţeam deloc bine. Mi-am zis în gând că acesta nu sunt eu, nu am ce căuta aici. Am fost curios să văd, dar în rest nu-i înţeleg; pot să zic că aproape toată lumea se uita la mine, fără ruşine sau scrupule.
Sper să mă înţelegi, nu ştiu cum altcumva să explic sau cum să fac, aşa ceva n-am mai discutat. Cred că aş putea scrie un roman cu cele prin care am trecut, cum am ajuns aşa, şi să scriu o părticică din viaţa mea de homosexual, dar ar fi o poveste cam lungă.
Pornografie homosexuală pe net folosesc foarte rar, deja în sensul acesta am făcut un pas ca să nu mă mai uit. Mi-e scârbă, şi cum am prietenă mi-e mai uşor. Pentru băieţi simt numai atracţie fizică; nu m-aş putea îndrăgosti de un băiat. Prietenul meu era foarte pasionat de mine şi când îl auzeam ce spune, îmi venea să fug. Şi încă ceva: nici acum nu ştiu ce sunt, pentru că am şi prietenă momentan. Uneori când rămân peste noapte la ea, când doarme, mă uit în tavan şi îmi doresc să mor ca să nu mai fiu aşa, homosexual. Mă simt bine când fac dragoste cu ea, mă iubeşte enorm, dar sunt prea tânăr ca să mă gândesc la căsătorie. La început a fost numai o aventură, şi pentru mine, şi pentru ea, dar acum lucrurile s-au schimbat, nu mai este doar sex.
Am avut şi eu în viaţă un capitol despre părinţii mei, dar nu prea mai are importanţă pentru că timpul m-a făcut să uit. Tata era un om rău şi dur, iar eu sunt mai finuţ de felul meu, mai bine zis semăn cu mama; aş da orice pentru ea, o iubesc din tot sufletul meu. Până acum nu ştiam că relaţiile deficitare cu părinţii duc la homosexualitate. De aceea nu ştiu să vorbesc ca lumea cu băieţii şi mă înţeleg mai bine cu fetele? Ai putea să mă schimbi în acest sens? Eu am încercat de multe ori dar nu prea merge. Bine, că am prieteni băieţi care au trecut prin ce am trecut eu cu tata şi nu sunt gay.
Chiar vroiam să-ţi zic, m-am uitat azi pe site şi m-a apucat plânsul. Am citit nişte poveşti interesante, aşa pe sărite am luat, şi am citit cam 5 – 6. Un băiat a povestit despre el şi cam aşa am păţit şi eu, 40% ce a păţit el, dar nu contează. M-a şocat un pic, atâta tot. Am citit şi povestea lui Marius, mi s-a părut interesantă. Cam aşa aş scrie şi eu. Ştii ce mi-am dat seama? Că noi cunoaştem cel mai bine o persoană. Adică eu văd pe ei dacă au probleme sau nu. Dacă stau de vorbă cu cineva ştiu cum să-l iau, ce întrebări să-i pun ca să aflu ce are pe inimă şi fiecare îmi mulţumeşte că m-a întâlnit, că ştiu să vorbesc cu el.
Cred că nimeni nu ne-ar putea ajuta, pentru că numai noi ştim ce gândim, şi ce greu ne este. Numai dacă Îi spunem lui Isus, numai El ne-ar înţelege.
Sper să mă întâlnesc cu pastorul de care mi-ai zis. Mersi tare mult. No, super. O să-l sun, abia aştept să vorbesc cu el. Şi oare ce mi-a zice? Şi dacă nu suportă homosexualii?
Să ştii că mi-e foarte greu să trec peste problemele astea şi să par că sunt fericit. Simt că nu mai am putere. Nu ştiu până când o să mai rezist, tot timpul cu capul înainte şi zâmbind ... Nu mai rezist să tot joc teatru că mi-e bine. Scuze de mesaj, dar n-am avut curajul să-ţi zic la telefon. Mersi că exişti. Eşti singura persoană care ştie ce am pe suflet şi mă menţine în viaţă.
Mi-ai adus zâmbetul pe buze.
