Dumnezeu te iubeşte, schimbarea este posibilă

de Frank Worthen

Una dintre cele mai dificile lupte cu care se confruntă foştii homosexuali, bărbaţi şi femei, este să îndure atracţiile pe care încă le au faţă de membrii aceluiaşi sex. Deseori duşmanul profită de această situaţie şi aduce vină, condamnare şi sentimente de neajutorare şi eşec.

Aceste atracţii pot fi împărţite în două tipuri. Atracţiile instantanee sunt cele simţite faţă de oameni pe care nu-i cunoaştem, în acele întâlniri întâmplătoare când mergem pe stradă, facem cumpărături sau chiar în timpul programului la biserică.

Al doilea tip de atracţie este cel faţă de cineva pe care îl ştim, cineva cu care lucrăm sau cu care trebuie să interacţionăm în mod regulat.

Libertate durabilă

Într-o seară vorbeam cu un client care a spus: „De-abia pot să trăiesc cu vina pe care o simt. Chiar şi astăzi am eşuat în mod repetat. Am vrut ca parteneri sexuali pe toţi cei care mi-au ieşit în drum. Mă simt ca un prostituat”.

Ca cei mai mulţi oameni, avea o anumită victorie în timpul lunilor de iarnă, dar când soarele ieşea şi hainele se scoteau, avea o adevărată problemă. Este de puţin folos să spui doar: „Încetează!”. Poate fi o oră de victorie înainte de a aluneca iar în vechile tipare de comportament. Numai când ajungem să ne înţelegem pe noi înşine şi să vedem ce se află în spatele atracţiilor, putem găsi o anumită libertate durabilă.

În timp ce unele atracţii sunt clar sexuale, multe nu sunt. Trebuie să ne examinăm sentimentele şi să descoperim varietatea de nevoi care ne fac să fim atraşi de alţii.

Această problemă trebuie să depăşească domeniul homosexualităţii, pentru că este o problemă cu care se confruntă toţi creştinii. Bărbatul sau femeia „normali” observă felul cum sunt îmbrăcaţi oamenii, cum se mişcă şi gradul lor de sofisticare. Atracţiile lor sunt un amestec de interese atât sexuale cât şi ne-sexuale.

Intervievând bărbaţii hetero, am descoperit că cel mai adesea îşi aleg prietenii ca într-un anumit fel să-i completeze. Un tip va urmări să aibă un prieten arătos ca să poată avea parte de atenţia primită de la femei. Un altul se va împrieteni cu cineva din echipa sportivă, ca să poată avea parte de gloria învingătorului şi ca să fie o figură importantă.

Ce se află în spatele atracţiilor?

În general în spatele atracţiilor stau două lucruri: unul, că pielea este atrasă de piele, şi celălalt este o anumită formă de deficienţă. Cu privire la primul, poate că bărbaţii au o problemă mai mare, deoarece ni se spune că bărbaţii răspund mai mult la vizual. Totuşi, pofta este comună tuturor – heterosexuali ca şi homosexuali. Scriptura vorbeşte clar despre ispita cu care ne vom confrunta în ceea ce priveşte pofta, astfel încât „nu vă miraţi” (1 Petru 4:12). Toţi oamenii trebuie să lupte împotriva senzualităţii.

Puţină prevedere face mult pentru evitarea capcanelor lui Satan. Dumnezeu ne dă în mod liber înţelepciune, ca să ne ajute să evităm să intrăm în capcanele duşmanului. Trebuie să învăţăm să ne ferim de locuri şi de situaţii în care nu ne putem descurca. O mână înţeleaptă nu oferă duşmanului instrumente pe care să le folosească împotriva sa.

Deficienţele

Este al doilea motiv al atracţiilor, asupra căruia trebuie să ne concentrăm: deficienţe care datează probabil din copilăria timpurie. Sentimentele noastre de nepotrivire ne-au făcut să-i admirăm pe cei care era adecvaţi, care păreau într-un anumit fel mai buni decât noi. Totul a început destul de simplu, noi admirându-i pe cei cu care vroiam să semănăm.

Unele dintre deficienţele noastre nu erau în domeniul fizic – cel temător admirându-l pe cel curajos; cel încet, pe cel rapid; cel singuratic, pe cel popular social. Dar fizicul pare să joace întotdeauna un rol major. Cel slab sau gras îl admiră pe cel musculos. Cei fără muşchi puternici încearcă să-şi modelee trupul. Făcând astfel, devin tot mai conştienţi de cei care sunt superiori în acest domeniu. Chiar imaginile cu muşchi puternici dintr-o revistă, încep să le atragă atenţia.

În timp ce invidia faţă de alţii şi o obsesie în acest domeniu cresc, este posibil ca această concentrare să devină sexualizată în timpul anilor de pubertate. Aşa începe un „parţialism”, care este o obsesie faţă de o anumită parte a trupului.

Invidia

Multe din atracţiile noastre se bazează doar pe invidie şi trebuie să fie aduse înaintea Domnului şi mărturisite. Dumnezeu ne-a făcut aşa cum suntem şi nu trebuie să-I spunem lui Dumnezeu că a făcut o greşeală întocmindu-ne.

Desigur, dacă am neglijat trupul pe care ni l-a dat Dumnezeu, suntem obligaţi să-l restaurăm, pierzând în greutate sau învingând abuzul de substanţe. Luptând cu atracţiile noastre în acest fel este un lucru care va face mult pentru obţinerea victoriei în acest domeniu.

Alte atracţii

Dar atracţiile noastre faţă de cei din jurul nostru, îndeosebi faţă de creştinii cu care avem părtăşie? Cum trebuie să răspundem la ele? Stăm sau fugim?

Ni se spunem clar să fugim de poftele tinereţii (2 Timotei 2:22), dar se aplică aici? Mulţi simt o vină mai mare când persoana de care sunt atraşi este un creştin. Simt că într-un fel au dezonorat pe unul din sfinţii lui Dumnezeu. Se simt murdari şi îşi închipuie că Dumnezeu îi dispreţuieşte pentru pofta lor. Din nou, să separăm sexualul de ne-sexual. Lui Satan îi place să-l bată la cap pe fostul gay cu mesajul: „Tocmai ai dat greş; nu te-ai schimbat. Dumnezeu nu lucrează în viaţa ta”.

Adesea, nu am avut un element sexual în atracţie, dar din cauza sugestiei satanice, se dezvoltă un interes sexual. Mergi întotdeauna la Dumnezeu pentru adevăr. Dumnezeule, ce simt eu cu adevărat? Este sexual? Este doar invidie şi o dorinţă de a avea ce are altul? Să nu ne condamnăm fără un proces. Poate că Dumnezeu tocmai ne-a achitat!

Ispitele sexuale

Dar dacă simţim o dorinţă sexuală, o nevoie puternică pentru contactul sexual? Din nou, mărturiseşte şi primeşte iertarea pe care Dumnezeu ţi-o dă liber.

Este foarte folositor să mărturiseşti şi altei persoane şi să dai socoteală faţă de acea persoană. Toţi avem nevoie de parteneri de rugăciune care să ne sprijine. Putem avea tendinţa să fugim, să rupem orice contact cu persoana de care suntem atraşi. Este lucrul potrivit de făcut?

Aici putem primi răspunsuri diferite, dar eu vă voi împărtăşi părerile mele.

Dacă persoana de care suntem atraşi este un creştin, nu cred că putem pur şi simplu scoate acea persoană din viaţa noastră. Cred că îi datorăm lui şi Trupului lui Hristos să îndurăm această relaţie.

Dacă nu a existat seducere din partea celeilalte persoane şi toată ispita sexuală este în propria ta minte, atunci nu este corect să pleci şi să respingi cealaltă persoană fără aparent niciun motiv. Nu ajută nici să-i spui acelei persoane ce simţi, pentru că nu te poate ajuta în acest domeniu. Cred că ar trebui să fugim numai când există o intenţie sexuală din partea celeilalte persoane.

Evitarea scăpării

Am folosit termenul „a îndura” şi poate vă întrebaţi ce înseamnă termenul. Este o expresie pe care o auzim deseori, referindu-ne uneori la o situaţie dureroasă când s-a pierdut ceva: pierderea unei persoane, a unei slujbe, sau o anumită formă de siguranţă. Implică evitarea scăpării şi împăcarea cu situaţia în mod realist.

Dacă nu ne înfruntăm direct atracţiile, trebuie să ne confruntăm cu ele iar şi iar. Un lucru în favoarea noastră este că atracţiile noastre sunt rareori pe termen lung, ci se estompează şi sunt adesea înlocuite de noi atracţii.

În timp ce poate că nu ar trebui să punem orice prietenie sub microscop, poate că va trebui să ne cercetăm puţin sufletul. Atracţiile mistuitoare pot fi o formă de idolatrie, prin care ne închinam mai mult creaturii decât Creatorului. Dacă ştim că este adevărat, dacă cineva este mai important pentru noi decât Dumnezeu, atunci trebuie să ne mărturisim idolatria şi să-I cerem lui Dumnezeu să pună ordine în această situaţie.

Se pare că cei mai mulţi oameni, homosexuali sau nu, sunt într-o căutare constantă a aprobării. Toţi avem nesiguranţe profunde şi avem nevoie de puterea altora în vieţile noastre. Aprobarea noastră, totuşi, trebuie să vină mai întâi de la Dumnezeu, sau nu vom fi niciodată satisfăcuţi şi vom fi întotdeauna într-o căutare nesfârşită.

Învingerea pasiunii nebune

Eşti prins chiar acum într-o pasiune nebună mistuitoare şi nu ştii ce să faci? Ca măsură temporară, dacă este posibil, evită ocaziile în care vezi persoana. Folosirea mai degrabă a telefonului decât vizitarea persoanei ajută la învingerea atracţiei fizice.

Chiar dacă poate nu vrei, trebuie să încurajezi alte relaţii, atât pentru tine cât şi pentru prietenul tău. Căutând prietenii noi, trebuie să renunţăm şi dăm la o parte toate obiceiurile vechiului nostru stil de viaţă.

Vom descoperi că cei neatrăgători pot deveni atrăgători pentru noi în alte moduri, ne-sexuale. Putem avea o părtăşie frumoasă cu alţii, care nu îşi poartă toate darurile în exterior. Trebuie să ne ferim de retragere şi izolare. Deschiderea vieţii noastre faţă de alţii aduce o răsplată sănătoasă; îngustarea prieteniilor conduce la relaţii distorsionate.

Nevoile noastre

Fiecare are nevoie de căldură şi acceptare. Dumnezeu a creat Biserica, trupul lui Hristos, pentru a ne susţine, pentru a ne împlini nevoile în acest fel. Când nevoile profunde sunt împlinite, când ne simţim în siguranţă şi avem un sentiment de apartenenţă, nu vrem ce au alţii şi atracţiile îşi pierd puterea.

Aşa că nu-ţi da în cap de fiecare dată când eşti atras de cineva. Începe să umpli golurile şi lipsurile din viaţa ta într-un mod sănătos, bun. Mustră-l pe duşman şi nu crede minciunile lui. Separă adevărul de minciuni şi mărturiseşte-I lui Dumnezeu ce este adevărat. Apoi umblă în iertarea care vrea El să o ai.

Despre autor: Frank Worthen este fondatorul şi directorul New Hope Ministries din San Raphael, CA. A fondat trei agenţii Exodus diferite în ultimii 25 de ani şi a vorbit în toată lumea despre misiunea pentru foştii gay.

Tradus şi folosit cu permisiune de pe www.exodusinternational.org.

Aşteptăm comentariul tău la pagina Contact. 

Mircea

Mi-a plăcut mult articolul. Sintetizează foarte frumos bazele practice ale luptei noastre împotriva atracţiilor. Observ foarte clar în mine faptul că deseori folosesc zbaterea mea ca scuză pentru a-mi face de cap şi a aluneca în lucruri de care cu siguranţă ar trebui să mă feresc. Puţine lucruri le găsesc mai periculoase decât a privi la mine însumi şi la cât sunt de jalnic. Deseori când fac asta, mă aflu deja pe o pantă descendentă care în cele din urmă duce la păcătuire. Nu pot să mă opresc şi să privesc la faptul că nu am scăpare. Satana se îngrijeşte bine de tot să îmi pună astfel de gânduri în minte. Realitatea e că odată ce aleg să stau departe de orice înseamnă viaţă gay, totul e o luptă. Poate nu e o luptă mai intensă decât la cei hetero sau poate e, dar cu siguranţă e una care îşi poate găsi victorie. Mulţumesc mult pentru resurse! Paşii aceştia simpli pot fi un real ajutor. Asta bineînţeles dacă suntem serioşi cu noi înşine şi cu Cel care e mai tare şi e în noi!