Dumnezeu te iubeşte, schimbarea este posibilă

de Mc Krae Game

Am crescut în ceea ce din afară părea o familie creştină normală, din clasa mijlocie. Eram cel mai mic dintre cei doi copii, mereu în umbra surorii mele mai mari, care excela la toate. Eu, pe de altă parte, păream să mă lupt cu toate.

Mama şi tatăl meu erau oameni buni, care mergeau la biserică, şi ne luau la biserică în fiecare duminică şi miercuri. M-am referit la noi ca fiind „baptişti de balcon”, deoarece acolo stăteam întotdeauna când mergeam la biserică. Eram în biserică cam de fiecare dată când uşile erau deschise, până la vârsta de 12 ani. Din nefericire, nici părinţii mei, nici altcineva din biserica noastră, nu a discutat niciodată cu mine ce însemna să-L cunosc pe Isus, sau pe Dumnezeu.

Tatăl meu era un bărbat foarte sigur în sine, ale cărui interese erau în afara casei. Mama mea era în primul rând liderul şi persoana care se îngrijea de noi ca şi copii, cea care îi cerea constant tatălui meu să mă implice în viaţa lui. Când a încercat, a descoperit că nu împărtăşeam interesul lui pentru sporturi, şi relaţia noastră nu a crescut. Având păreri complet opuse în privinţa felului în care trebuiau să mă crească, se aflau într-o permanentă nesiguranţă, când tatăl meu era acasă. Pentru că îmi era teamă de confruntare, stăteam de obicei departe de casă, pe cât de mult posibil. Când părinţii mei aveau certuri mari, tatăl meu pleca zile întregi. Mă simţeam abandonat şi nedorit, cu nicio orientare adevărată către a fi băiat sau tânăr.

Nu m-am potrivit de fapt niciodată. Părinţii mei mă întrebau de ce nu puteam fi mai mult ca sora mea. Ea citea mult, excela la şcoală şi sporturi, şi era foarte populară. În timp ce mă temeam de mama mea şi aveam resentimente faţă de sora mea, ştiam mai multe şi mi-era teamă mai puţin de fete decât de băieţi, care erau foarte evazivi cu de mine. Tot ce ştiam despre băieţi şi bărbaţi, era lipsa de interes care mi se arătase, şi respingerea pe care o urmau băieţii cu care veneam în contact.

Mai târziu, părinţii mei m-au mutat la o şcoală particulară, unde sora mea fusese mutată în anul anterior. Imediat, băieţii de acolo mi-au arătat clar că nu eram dorit. Pentru că nu eram foarte sigur pe mine, îmi adresau cuvinte înjositoare ca „homo” şi „fetiţă”, şi mi-au dat noua mea poreclă „Mc Gay”. Am fost cunoscut ca frăţiorul Mariei în următorii şapte ani, până ce m-am întors la şcoala publică, din cauza stării financiare a părinţilor mei şi a notelor mele în scădere.

De la o vârstă fragedă, m-am uitat la ceilalţi băieţi cu invidie. Mă întrebasem dacă eram gay, din moment ce atât de mulţi băieţi de la şcoală spuneau că sunt, şi mă uitam întotdeauna la ei cu aşa o veneraţie.

Când aveam 15 ani, părinţii mei au divorţat. Mergând înainte şi înapoi între cele două extreme ale celor doi părinţi, am decis să plec de acasă când aveam 18 ani.

Un an mai târziu, la 19 ani (1988), am aflat că un vecin de-al meu era gay. Nu avusesem prilej înainte, dar mi-am spus că dacă mi se va face o propunere indecentă, o voi accepta. El mi-a arătat curând tot ceea ce viaţa gay avea de oferit. Nu fusesem niciodată atât de confuz. Mintea mea îmi spunea că aceasta era ceea ce dorisem întotdeauna, şi trupul şi sufletul meu îmi spuneau că era greşit. M-a introdus repede în toată pornografia de care mă puteam ocupa, şi m-a dus la barul local de gay. Când am păşit în cameră, toţi ochii erau asupra mea. Am devenit instantaneu dependent. Toată atenţia şi acceptarea pe care le dorisem vreodată, erau acolo pentru mine.

Curând treceam de la o relaţie la alta. În timp ce uneori aveam relaţii care păreau să fie îmbucurătoare şi satisfăcătoare,  păreau să nu dureze niciodată, în timp ce altele mă lăsau simţindu-mă ca şi cum aş fi fost un prostituat. Îmi pot aminti spunându-i unui prieten că „Am acest gol uriaş în viaţa mea, pe care se pare că nu-l pot umple.” Vroiam să fiu iubit şi acceptat, dar cea mai mare parte a timpului, tot ce primeam era faptul de a fi folosit.

De multe ori m-am întrebat în minte dacă aş putea intra în cer ca bărbat gay, sau dacă vroiam cu adevărat să trăiesc ca bărbat gay tot restul vieţii mele. Mortalitatea mea şi viitorul meu, cântăreau greu în mintea mea. Nu eram sigur că vroiam să îmbătrânesc alături  de un bărbat, sau şi mai rău, singur, şi să renunţ la orice speranţă pentru o familie, pe care aş fi putut-o avea.

Un prieten de-al meu, Roy, şi soţia lui, Deneen, şi cu mine, făceam afaceri împreună. Ea era gravidă pe vremea aceea. M-a făcut să mă gândesc la familie. Într-o seară Deneen m-a întrebat dacă aş vrea să mă căsătoresc vreodată şi să am copii. Nu am ştiut ce să răspund. Nu ştiam pe vremea aceea, că soţul ei şi cu ea credeau că sunt gay, dar se rugau pentru mine şi mă iubeau, în ciuda acestei păreri. Curând după aceea, ne-am dus la Tampa, pentru o conferinţă. Vineri noaptea a fost noaptea care a început Furtună în Deşert (eliberarea de către S.U.A. şi de către Coaliţie, a Kuweitului invadat de Irak). Ei ceruseră ca oricine vroia să vină şi să se roage pentru trupele noastre, să o facă atunci, pentru că urmau să ceară ca mâna lui Dumnezeu să meargă înaintea lor. Am fost cu adevărat copleşit de această întâmplare, pentru că Dumnezeu lucra asupra mea. În acea duminică a fost o slujbă la biserică, ca parte a conferinţei. Oamenii se ridicau, spunând despre încercările prin care trecuseră, şi despre cum Dumnezeu fusese întotdeauna acolo ca să-i scape. Îmi amintesc că în timp ce cântam cântece de laudă, am văzut speranţă şi pace în ochii oamenilor. Aceasta era speranţa şi pacea pe care le căutasem cu atâta disperare. La sfârşitul slujbei de la biserică, au întrebat cine vroia să-şi dea viaţa lui Hristos. Am coborât primul; şi în acea zi de 24 februarie 1991, m-am născut din nou în Hristos. Am descoperit că golul pe care încercasem să îl umplu, putea fi umplut numai de Hristos. Am găsit ceea ce căutam, nu în braţele unui bărbat gay, ci în braţele iubitoare ale lui Isus Hristos.

Când m-am întors, i-am sunat pe mama să pe tatăl meu şi le-am cerut să vină. Erau îngroziţi; credeau că le voi spune că am SIDA. I-am invitat să ia loc şi le-am povestit cum I-am cerut lui Hristos să vină în inima mea. Am plâns toţi împreună. Apoi, le-am scris şi le-am spus tuturor prietenilor mei din stilul de viaţă gay , despre noua mea relaţie cu Hristos, şi că nu m-aş putea niciodată întoarce la acel fel de viaţă. Nu ştiam cum Îl voi urma pe Hristos afară din homosexualitate. Ştiam doar că o voi face, indiferent de cost.

Am auzit că o misiune locală Exodus are o conferinţă, la care m-am dus, şi mai târziu am fost implicat în grupul de sprijin pe care îl ofereau. Îmi citeam Biblia, mergeam la biserică, şi citeam orice carte despre homosexualitate pe care puteam pune mâna. Ştiam că nu m-am născut homosexual. În Geneza, capitolul 1, Biblia ne spune că Dumnezeu l-a creat pe om, bărbat şi femeie, şi că ne-a creat după chipul Său. Aşa că dacă nu m-am născut astfel, atunci am învăţat să fiu aşa, şi puteam învăţa şi să ies din asta. Credeam că Dumnezeu mă poate vindeca de trecutul meu.

Învăţasem să dezvolt relaţii sănătoase cu alţi bărbaţi. Am realizat că aceasta este ceea ce avusesem nevoie şi îmi dorisem tot timpul. Prin dezvoltarea relaţiei cu Hristos şi cu câţiva bărbaţi sfinţi, am fost capabil să umplu multe din nevoile mele.

Dumnezeu a făcut o mare lucrare în viaţa mea, dar Dumnezeu a făcut o mare lucrare şi în viaţa familiei mele. Fiind creştini de mulţi ani, s-au maturizat mult în credinţa lor. Sunt cu adevărat unii dintre cei mai buni oameni din viaţa mea, şi o mare parte din persoana care am devenit eu astăzi.

După cinci ani lungi şi dificili după ce am părăsit stilul de viaţă gay, am întâlnit-o pe Julie, la biserica la care mergeam, şi la care continui să merg şi astăzi. Era frumoasă, şi nu puteam înţelege de ce era interesată de bine, dar din fericire pentru mine, era. Ne-am întâlnit şi după aproape un an eram logodiţi, iar pe 27 ianuarie 1996, ne-am căsătorit. Acum avem doi copii, un băiat puternic şi o fetiţă frumoasă. În cei cinci ani în care am ajuns în acel punct, şi ca parte a căsătoriei noastre, Dumnezeu a făcut o lucrare în viaţa mea. Nu a fost uşor, dar a meritat totul, ca să fiu unde sunt astăzi – un om împlinit al lui Dumnezeu.

În februarie 1999, am format Misiunea Truth [Adevăr]. Simţisem chemarea lui Dumnezeu pentru viaţa mea, la începutul relaţiei mele cu Hristos. Nu aş fi visat niciodată ca Domnul să mă aducă astăzi  atât de departe, şi în acest punct.

Îmi amintesc când trăiam singur, luptându-mă cu gânduri şi dependenţe în homosexualitatea şi în identitatea mea gay, şi ce ar fi putut să însemne ele pentru viitorul meu. Am dorit atât de mult să am pe cineva cu care să vorbesc, care să mă poată îndrepta în direcţia cea bună. Din acest motiv m-a adus Dumnezeu unde sunt astăzi.

Mc Krae este fondatorul şi directorul executiv al Misiunii Truth, care s-a format în 1999. El şi soţia sa, Julie, şi cei doi copii ai lor, locuiesc în Spartanburg, Carolina de Sud. El este de asemenea reprezentativul regional al Exodus International  pentru Regiunea Atlanticului de Mijloc (SC, NC, VA, WV, MA, şi D.C.). Mc Krae este disponibil pentru consiliere în doi, pentru cei în nevoie, pentru instruirea pentru o mai bună înţelegere, pentru grupuri mici, şi pentru conferinţe.

Tradus şi folosit cu permisiune de pe www.exodus.to.