Căutând un tată
de Frank Worthen
Când aveam 13 ani, pastorul meu m-a luat în biroul său. „Frank”, m-a anunţat el, „eşti homosexual”. Nu aveam idee ce vroia să spună, aşa că mi-a explicat atracţia între persoanele de acelaşi sex. Apoi mi-a explicat că homosexualii sunt diferiţi de ceilalţi oameni.
Mă simţisem „diferit” de ani de zile. Viaţa mea de familie nu fusese fericită. M-am născut în 1929 – anul în care a început marea depresiune economică. Mulţi membri de familie s-au mutat în casa noastră ca să supravieţuiască. Tatăl meu şi-a luat o a doua slujbă noaptea ca să plătească facturile, dar nu putea face rost de suficienţi bani. Am devenit o familie plină de amărăciune, supărată, şi deseori am fugit în pod ca să evit argumentele zilnice care vuiau în jurul meu.
Nu voi uita niciodată prima zi la şcoală. Mama mea a stat toată ziua cu mine să vadă dacă voi fi bine şi învăţătoarea i-a spus: „Băiatul dumneavoastră este diferit de toţi ceilalţi băieţi”. Nu puteam să arăt niciodată interes pentru sporturi şi nu m-am potrivit niciodată cu adevărat cu ceilalţi băieţi.
Puţin după ce am împlinit 13 ani, unchiul meu m-a dus la o prezentare ştiinţifică locală sponsorizată de Institutul Biblic Moody. Aceasta a fost prima mea expunere la Cuvântul lui Dumnezeu. Am simţit dragostea lui Dumnezeu în acea noapte şi în secret L-am primit pe Hristos în viaţa mea.
În anul următor au avut loc mai multe traume. Tatăl meu a murit şi unchiul meu care îmi era atât de drag a fost arestat pentru activitate homosexuală. Apoi un pastor nou a venit în biserica mea şi a preluat rolul tatălui în viaţa mea. Era tot ce visasem despre un tată, dar şi-a dat seama de atracţia mea în creştere faţă de persoanele de acelaşi sex şi m-a încurajat să-i dau curs. De fapt a găsit chiar un potenţial partener masculin pentru mine – un bărbat obez mai în vârstă pentru care nu aveam niciun interes.
După absolvirea liceului, m-am îndrăgostit de o tânără. A fost prima mea prietenă adevărată şi am hotărât să mă căsătoresc cu ea. Dar când am cerut-o în căsătorie, a răspuns: „Sunt numai două lucruri în viaţă pe care le iubesc. Unul sunt caii şi celălalt sunt femeile”. Am fost zdrobit. Când m-am dus la pastorul meu, mi-a spus: „Frank, am încercat să-ţi spun de ani de zile că eşti homosexual”. Apoi mi-a explicat că fusesem atras de această femeie pentru calităţile ei masculine.
Îmi amintesc cum coboram treptele bisericii în acea zi. „Doamne”, m-am rugat, „el este omul tău. Accept ce a spus despre homosexualitatea mea”. Nu mult după aceea, am avut prima mea experienţă homosexuală. A fost începutul a peste 20 de ani de implicare în relaţii homosexuale.
De-a lungul anilor, mulţi oameni au intrat şi au ieşit din viaţa mea. Dar viaţa era foarte diferită de imaginea frumoasă pe care o zugrăvise pastorul meu. Erau unele momente de plăcere şi speranţă, dar mai mult singurătate şi disperare. Sexul era zeul vieţii mele; nimic altceva nu conta.
Au trecut mulţi ani. M-am ascuns de Dumnezeu şi am ridiculizat biserica, dar în inima mea ştiam că El mă chema înapoi la El. Tinereţea mea începea să se ofilească şi fiecare an aducea mai puţină fericire.
Apoi Michael, unul dintre angajaţii mei de la lucru, a devenit creştin. Viaţa lui s-a schimbat în faţa ochilor mei, şi mi-am amintit de tinereţea mea când fusese o asemenea binecuvântare să-L cunosc pe Isus şi să fiu în biserică. Contrastul dintre acest tânăr minunat şi viaţa mea plină de poftă m-a sfâşiat pe dinăuntru.
Ştiam că era greşite căile mele homosexuale, dar simţeam că nu am putere să mă schimb. Apoi am auzit despre o facilitate gay în San Francisco care funcţiona în întuneric total. Am devenit obsedat de acel loc şi am hotărât să merg acolo. Pe 24 mai 1973 am hotărât că voi merge în acel loc.
Deodată mintea mea s-a întors în vremea morţii tatălui meu când aveam 13 ani. Mă rugasem lui Dumnezeu: „Tatăl meu s-a dus. Te rog fii Tatăl meu pentru restul vieţii mele”. Am simţit că fusese cu mine până atunci. Dar a merge în acel loc al întunericului părea cea mai rea respingere a Lui.
M-am trezit apelând la Michael şi spunând: „Te rog ia-mă cu tine la biserica ta – chiar acum!” Când am îngenunchiat la altar, am mărturisit toate lucrurile rele pe care le-am făcut în trecut.
Multe gânduri îmi treceau prin minte. Toţi prietenii mei mă vor respinge. Cum pot să renunţ vreodată la sex? Imposibil! Dar în timp ce mă rugam, m-am simţit eliberat pe dinăuntru după 20 de ani de păcat.
Am început să frecventez biserica lui Michael şi după câteva luni, el mi-a sugerat să înregistrez pe bandă ce făcea Dumnezeu în viaţa mea. După ce am lucrat la înregistrare luni de zile, am început să-i fac publicitate într-un ziar local „subteran” unde bărbaţii gay găseau parteneri sexuali. În primul an, aproximativ 60 de oameni mi-au scris cerând înregistrarea.
Apoi Domnul m-a îndemnat să spun unui pastor local despre misiunea mea. În acea zi, numele „Dragoste în acţiune” a luat naştere şi au început întâlniri de grup. Apoi am descoperit că existau alte misiuni similare. Şaizeci şi doi dintre noi s-au întâlnit pentru un week-end de părtăşie în septembrie 1976 în zona Los Angeles şi au numit mica noastră reţea „Exodus”. Era o vreme palpitantă, care îţi dădea fiori, pentru a fi implicat în acest tip de misiune.
Dumnezeu a început să aducă alţi membri ai personalului care să mi se alăture. În curând primeam sute de scrisori din toată lumea.
Au mai trecut zece ani şi m-am simţit din ce în ce mai neconfortabil cu viata mea de celibatar. Eram singur şi am început să mă rog pentru o soţie. Cam un an şi jumătate mai târziu, m-am oprit în Los Angeles să o văd pe prietena mea, Barbara Johnson, care asigura servicii pentru părinţii homosexualilor. Ea m-a trimis la Disneyland cu o femeie pe care o întâlnisem pentru puţin timp o singură dată înainte.
Acea zi la Disneyland s-a dovedit a fi cea mai mare distracţie pe care o avusesem în ani de zile. Femeia, Anita Thomas, a făcut o mulţime de glume şi mi-a plăcut întrutotul compania ei. Mai târziu, Barbara m-a sunat să-mi spună că şi Anita s-a bucurat de acea zi cu mine.
O femeie mă place cu adevărat! m-am gândit cu încântare. Presupun că am făcut ce trebuie! Câteva luni mai târziu, Anita a vizitat „Dragoste în acţiune” şi s-a îndrăgostit de misiunea mea, de personalul meu, de biserica mea – de tot!
În curând Anita şi cu mine ne întâlneam în San Luis Obispo, la jumătatea distanţei dintre casa ei de lângă Los Angeles şi a mea din zona San Francisco. Ştiam că relaţia noastră devenea serioasă; în curând vorbeam de căsătorie. În noiembrie 1984, când Anita şi cu mine am schimbat jurămintele de căsătorie, Barbara Johnson – „peţitoarea” noastră din spatele scenei – stătea în rândul din faţă cu un zâmbet enorm pe faţă. De atunci, căsnicia a fost mult mai bună decât cele mai mari aşteptări ale mele.
În 1990, Dumnezeu ne-a condus pe Anita şi pe mine la Manila, unde am fondat Bagong Pag-asa („Noua speranţă”). După patru ani, am încredinţat misiunea liderilor naţionali şi ne-am întors în California, unde am întemeiat o nouă misiune pentru foştii gay în San Rafael, după de „Dragoste în acţiune” s-a mutat în Tennessee.
Cred că homosexualitatea este o „căutare de înlocuire a tatălui”. Pentru mulţi ani, am căutat confirmarea masculină, dar am căutat în toate locurile greşite. Când mi-am încredinţat viaţa deplin lui Dumnezeu, El a devenit Tatăl iubitor pe care nu l-am găsit niciodată. Şi El mi-a dat o „familie” minunată de fraţi şi surori în Hristos în toată lumea.
Sunt de asemenea recunoscător pentru viaţa nouă pe care Domnul mi-a dat-o. M-am luptat cu homosexualitatea peste patru decenii, dar Isus Hristos m-a eliberat.
Tradus şi folosit cu permisiune de pe www.exodusglobalalliance.org.
Aşteptăm comentariul tău la rubrica noastră Contact.
Vasile
