În durere, Dumnezeu restaurează (Ethan Martin)
de Ethan Martin
Ca în cazul celor mai mulţi bărbaţi care se luptă cu homosexualitatea, lupta mea a început la o vârstă timpurie. Când eram copil, o vedeam perfectă pe mama mea. Îmi amintesc cum mă îmbrăcam în hainele ei, îmi puneam pantofii ei şi mă machiam ca s-o imit. Cu tatăl meu era o poveste diferită. Era foarte strict şi sever, pedepsindu-mă adesea pentru cea mai mică greşeală. Se ţinea cu tărie de mottoul „Cine cruţă nuiaua alintă copilul” şi adesea mergea prea departe. Izbucnirile lui agresive ne-au abuzat emoţional şi fizic pe fratele meu mai mare şi pe mine. Din cauza atacurilor verbale ale tatălui nostru asupra noastră, ca răspuns, fratele meu şi cu mine am crescut rănindu-ne unul pe celălalt, emoţional şi fizic.
Deşi am experimentat aceleaşi abuzuri când eram copii, fratele meu şi cu mine am avut temperamente foarte diferite. Eu eram un copil sensibil, plin de compasiune, care plângeam adesea la durerea altora, empatizând cu ei. Fratele meu era văzut ca fiind mai puternic, avea o toleranţă ridicată la durere şi rareori arăta emoţie. Tatăl meu vroia să fim atletici şi ne-a împins spre sporturi. Am crescut temându-mă, văzând torturarea verbală a fratelui meu la sporturi, şi nu vroiam să primesc un atac similar. M-am trezit respingând sporturile şi făcând lucruri la care eram bun în mod natural, precum cântatul, dansul şi teatrul. Am respins de asemenea ideii masculinităţii aşa cum era portretizată de singurul meu model masculin, tatăl meu.
Continuând să cresc, tot mai mulţi oameni îmi spuneau cuvinte urâte: surioară, poponar, homo şi gay. Durerea mea s-a intensificat când părinţii mei au divorţat. Pe la vârsta de 12 ani ne-am mutat de cealaltă parte a statului, deci contactul cu tatăl meu era limitat, ceea ce era OK pentru mine.
Când a început pubertatea, din cauza experienţei mele rele cu tatăl meu şi a relaţiei abuzive cu fratele meu, am început să găsesc mângâiere petrecând timp cu fetele. Cu ele eram în siguranţă şi le plăceau lucrurile care îmi plăceau mie. Simţeam teamă şi agitaţie în grupurile mari de băieţi şi am căutat scăpare la fete.
În acelaşi timp, aveam o dorinţă puternică să fiu cu un tip şi să mă simt iubit şi dorit de un bărbat. Ca adolescent, am devenit foarte implicat în grupul de tineret al bisericii mele. Ca un creştin foarte implicat în biserică, atracţiile mele păreau şi mai detestabile şi ruşinoase.
La colegiu am auzit mesajul că este OK să fii gay şi creştin; era răspunsul pentru mine! Am crezut înşelătoriile teologiei gay şi curând le-am făcut cunoscut tuturor că sunt gay. Mama mea a aflat şi mi-a cerut să nu spun la prea mulţi oameni până ce avea şansa să discute cu mine faţă în faţă. Din respect pentru mama mea, am acceptat. În vacanţa de primăvară a primului meu an la colegiu, m-am dus acasă şi am discutat. A spus cele mai multe lucruri pe care le auzisem crescând în biserică. Dar mi-a spus şi nişte lucruri pe care nu le ştiam. Mi-a spus că fiecare se luptă cu un păcat sau altul. Mi-a spus că orice hotăram pentru viaţa mea, nu mă va iubi mai puţin.
În ziua următoare m-am dus la grupul de tineret şi stăteam acolo cântând cântări de laudă şi închinare. Când grupul a început să cânte „E vorba numai despre Tine, Isuse”, am stat acolo şi am ascultat cuvintele. Atunci mi S-a revelat Adevărul. Dumnezeu mi-a spus că viaţa mea nu este despre mine. Ca şi creştin, sunt chemat să-mi trăiesc viaţa pentru Hristos, să mă sacrific zilnic şi să urmez voinţa Lui pentru viaţa mea. Chiar atunci şi acolo, mi-am rededicat viaţa lui Hristos, reluând lupta în loc de a renunţa la ea. De atunci, nu a fost întotdeauna uşor. Este o luptă pentru un motiv.
Dumnezeu ne dă „armură” fiindcă suntem constant în luptă împotriva duşmanului. Prin toate am putut să mă încred că ce vrea Dumnezeu pentru viaţa mea este infinit mai bun decât ce vreau eu pentru viaţa mea. Acum mă pot odihni ştiind că Dumnezeu nu-mi va da niciodată mai mult decât pot duce. Mă pot odihni ştiind că acum nu este nicio condamnare pentru cei care sunt în Hristos Isus.
Astăzi lucrez la masteratul în consiliere profesională, fiindcă Dumnezeu m-a chemat să fiu un agent al vindecării pentru cei care se luptă ca mine. Acum pot privi înapoi la băiatul sensibil, plin de compasiune, şi să văd că Dumnezeu m-a făcut în acel mod pentru un motiv, iar acum pot folosi acele caracteristici pentru gloria Lui şi ca să-i ajut pe alţii.
A fost o binecuvântare pentru mine să-L văd pe Dumnezeu lucrând prin această misiune direct, ca intern, şi un privilegiu să lucrez cu Professional Counselor Network [Reţeaua Consilierului Profesional]. Cea mai bună experienţă a fost Conferinţa Internaţională Freedom [Libertate]. A fost un timp de restaurare şi de încurajare, pentru că am întâlnit nenumăraţi oameni dedicaţi trecerii prin acest proces de vindecare. Deoarece părăsesc Exodus ca să-mi urmez chemarea de a deveni consilier, sunt fericit să ştiu că urmez voia lui Dumnezeu pentru viaţa mea, în timp ce continui călătoria mea spre vindecare.
Tradus şi folosit cu permisiune de pe www.exodusinternational.org.
Aşteptăm comentariul tău la pagina Contact.
