Dumnezeu te iubeşte, schimbarea este posibilă

de Michelle Ferguson

Exodus promovează un sistem de suport care include biserica, terapeutul şi grupul de suport. Acestea trei lucrând împreună, oferă mediul ideal în care persoana care se luptă cu homosexualitatea poate fi vindecată.

Biserica şi biserica locală

Biserica, cu un „B” mare, este familia universală a credincioşilor puşi deoparte ca fiind ai lui Dumnezeu. Suntem trupul lui Hristos, fiecare din noi un mădular diferit. Dacă unul din noi este bolnav sau este rănit, tot trupul este afectat (1 Corinteni 12:26).

Biserica locală este o parte a trupului mai mare. În adunările noastre individuale avem oportunitatea de a forma relaţii intime şi de a face o lucrare specifică pentru zidirea Împărăţiei lui Dumnezeu. În biserica locală are loc misiunea practică şi acolo ar trebui să primească susţinere şi îndrumare o persoană care se luptă cu homosexualitatea. Ca parte a unui sistem trinitar, biserica locală trebuie să se dedice unui rol întreit, în confruntarea cu homosexualitatea:

Crede şi învaţă vestea cea bună: Există iertare şi eliberare de păcat (Romani 1:16, 10:14-15).

Nu contează cu ce se luptă o persoană care intră pe uşile bisericii tale: Isus Hristos îi iartă pe toţi şi are puterea de a-i elibera pe toţi. Deşi un anumit pastor poate să nu ştie cum să se ocupe de o problemă, Dumnezeu are un plan de a face toate lucrurile noi. Pe cât de nebuneşte trebuie să li se fi părut iudeilor din primul secol ca neamurile să intre în familia lui Dumnezeu, la fel, multe biserici de astăzi cred că este ridicol ca homosexualii să fie parte a Bisericii.

Cunoaşte adevărul şi spune apoi adevărul (Ioan 8:31-32, Matei 5:13-16, 28:18-20).

Bisericile trebuie să ştie ce învaţă Biblia despre homosexualitate şi să fie dornice să apere acel adevăr. Numirea homosexualităţii păcat nu înseamnă condamnarea persoanei; înseamnă condamnarea păcatului. Deoarece credem în iertare şi libertate, ne putem confrunta cu păcatul. Suntem chemaţi să ne iubim unul pe celălalt, şi dragostea nu permite unui frate sau surori în Hristos să continue în păcat, ci îi îndeamnă să urmărească sfinţenia.

Şi bisericile trebuie să fie educate cu privire la problemele care înconjoară homosexualitatea. Cu vocile pro-gay căpătând amploare, bisericile trebuie să aibă un răspuns şi un plan. A Strong Delusion [O mare iluzie] de Joe Dallas, împreună cu multe alte resurse, sunt disponibile prin intermediul Exodus.

Crede în puterea lui Dumnezeu de a vindeca şi fii un instrument al acelei vindecări

Speranţa la îndemâna oricui luptă cu homosexualitatea este: schimbarea este posibilă. Dacă o biserică nu crede aceasta, persoana care se luptă cu homosexualitatea va fi hrănită cu acea îndoială.

O biserică trebuie de asemenea să fie dedicată responsabilităţii sale de a facilita un proces de vindecare şi de a oferi un suport iubitor pentru persoana care se luptă cu homosexualitatea. Aceasta nu înseamnă că o biserică este responsabilă de vindecare, ci că are o responsabilitate faţă de persoana care caută schimbarea. Vezi Efeseni 5:25-27, Romani 15:1-16, Galateni 5:22-6:10, Filipeni 2:1-18 şi 1 Tesaloniceni 5:14-24.

Terapia şi rolul terapeutului

Mulţi oameni se simt inconfortabil la ideea terapiei. A vorbi despre terapie înseamnă a vorbi despre probleme reale, şi acesta nu este un subiect popular. A recunoaşte probleme reale înseamnă că trebuie să faci ceva cu privire la ele.

Conform unui studiu de Dr. Warren Throckmorton, terapia este un factor important în căutarea schimbării. Throckmorton comenta: „O relaţie cu un consilier este unică. Este privată, confesională, de explorare, lipsită de judecată, emoţională, încurajatoare, de mentorat şi caută intenţionat un rezultat pe care clientul îl caută. Personalitatea umană este exprimată prin gând, emoţie, relaţie socială şi acţiune şi consilierii caută intervenţii şi activităţi care au impact în toate acele domenii (Interviu, 12.12.2002).

Un terapeut ar trebui să păstreze autoritatea

Relaţia dintre cel care se luptă cu homosexualitatea şi terapeut este una devotată abordării unor chestiuni dintr-o poziţie foarte practică şi informată. Pentru a-şi păstra autoritatea şi credibilitatea, terapeuţii ar trebui să fie educaţi cu privire la problema homosexualităţii, nu să deducă totul din cunoaşterea celui care se luptă cu homosexualitatea. NARTH (Asociaţia Naţională pentru Cercetarea şi Terapia Homosexualităţii) este o bună sursă (vezi www.narth.com şi secţiunea sa în română).

Clădind pe lucrarea lui Dumnezeu

Un creştin care se luptă cu homosexualitatea este mişcat şi influenţat de Dumnezeu, chiar dacă nu este conştient de aceasta. Ceea ce primeşte de la întâlnirile bisericii, de la liderii şi mentorii săi creştini, de la timpul său personal cu Dumnezeu, etc., toate contribuie la procesul vindecării. Un terapeut ar trebui să fie conştient de aceasta şi să caute să clădească pe ceea ce Dumnezeu deja face; este important pentru cel care se luptă cu homosexualitatea să vadă un terapeut creştin. Throckmorton spune. „Văd consilieri care au nevoie de darurile spirituale ale discernământului şi învăţării. Creştinii sunt cei mai buni consilieri pentru creştinii care încearcă să adere la o poziţie creştină morală, deci dacă motivul părăsirii homosexualităţii are de-a face cu aderarea la credinţa cuiva, atunci un consilier creştin ar trebuie să fie mai bine acordat la problemă, decât unui din afara credinţei” (Interviu, 12.12.2002).

Terapia şi relaţia ei cu biserica

Adunările bisericii şi pastorii au limite. Nu pot face totul, sau să ofere tot ce are nevoie cel care se luptă. Cel care se luptă trebuie să înţeleagă aceasta şi să caute un terapeut, ca să împlinească celelalte nevoi. Timpul concentrat faţă în faţă îi permite unei persoane să se adreseze unor chestiuni specifice şi să pună în aplicare conceptele mai mari şi mai abstracte, auzite la o strângere a bisericii.

Terapia completează relaţia cuiva cu biserica locală şi este o parte a bisericii universale. Terapeuţii creştini sunt parte a aceluiaşi trup ca şi clientul lor creştin şi când ajută individul, lucrează la întărirea întregului.

Grupuri de susţinere mici

Indiferent că sunt numite grupuri de suport, grupuri de monitorizare, etc., grupurile de susţinere mici joacă un rol major în călătoria unei persoane către eliberarea de homosexualitate. Aceste grupuri fac parte din două categorii: grupuri de suport de consiliere şi grupuri de suport de prieteni.

Grup de suport de consiliere

Misiunile membre Exodus sunt exemple de grupuri de suport de consiliere. Aceste grupuri se concentrează asupra unei chestiuni sau asupra unui set de chestiuni şi oferă un loc sigur pentru practicarea a ceea ce se învaţă în terapie. Relaţiile care se formează împlinesc o anumită nevoie de ataşament, în timp ce îl pregătesc pe individ să intre în adunarea mai mare, unde este membru. Ele nu sunt destinate să fie ataşamentele relaţionale finale pe care le face o persoană; totuşi, pentru a depăşi o problemă care are legată de ea atâta ruşine şi vină, este vital ca o persoană să ştie că nu este singură.

Grup de suport de prieteni

Acest tip de grup este şi locul ideal pentru practicarea a ceea ce se învaţă în terapie; dar constă în grupul principal de prieteni ai cuiva, care sunt de acord să practice monitorizarea biblică. Din acest loc al siguranţei relaţionale, cineva este capabil să se aventureze în grupul mai mare al bisericii.

Biserica oferă dragoste

„Nu există o altă activitate care să identifice atât de complet creştinul şi Biserica cu Domnul, decât dragostea” (VanEngen, 54). Uneori, din cauza frângerii relaţionale, oamenii sunt incapabili să experimenteze intimitatea sănătoasă şi dragostea. Dacă Biserica este chemată să iubească, ea trebuie să lucreze şi ca să-i facă pe oameni capabili să accepte şi să dea dragoste în mod potrivit. Cercetarea lui Throckmorton susţine sistemul de suport triunic.

Acest sistem relaţional este pentru toţi creştinii care caută să-şi împlinească chemarea de credincioşi şi mădulare ale trupului lui Hristos. Poate fi idealist, dar Biserica are de străbătut un drum lung până ce acest sistem să fie normă, în loc de excepţie; totuşi, „dacă Biserica poate să redescopere identitatea ei dată de Dumnezeu şi să devină vie spiritual, cea mai antrenantă parte a istoriei ei îi poate sta înainte. ‘Totul depinde de abilitatea noastră de a avea o nouă viziune a bisericii aşa cum ar trebui să fie ea, de disponibilitatea noastră de a schimba acolo unde este necesar, şi mai presus de toate de hotărârea noastră de a ne menţine vieţile continuu deschise pentru reînnoirea spirituală.’ Trebuie să ne mişcăm dinspre concepţia noastră cu privire la ce este Biserica, înspre dedicarea noastră faţă de ce trebuie să devină Biserica” (VanEngen, 65).

Surse consultate: 1) Throckmorton, PhD, Warren E. Interviu via e-mail. 12 – 13 decembrie 2002. 2) Throckmorton, PhD, Warren E. Cercetare nepublicată. Prezentată la Conferinţa NARTH, noiembrie 2002. 3) VanEngen, Charles. God’s Missionary People: Rethinking the Purpose of the Local Church [Poporul misionar al lui Dumnezeu: Regândirea scopului bisericii locale]. Grand Rapids: Baker Book House, 1991. 4) Woolsey, Ron. Interviu prin e-mail. 11 – 12 decembrie 2002.

Tradus şi folosit cu permisiune de pe www.exodus.to.

Aşteptăm comentariul tău la pagina Contact.