Care este diferenţa dintre evanghelizare şi prozelitism?
de Preot Vasile Filat
La prima vedere s-ar părea că este una şi aceeaşi, totuşi sunt câteva nuanţe care le fac să fie diferite.
1. Evanghelizarea înseamnă a spune sau a răspândi Vestea Bună a salvării de păcat prin credinţa în Domnul Isus Hristos. Când le spunem oamenilor ce a făcut Dumnezeu pentru ei prin Domnul Isus Hristos, noi îi evanghelizăm.
2. Prozelitismul mai înseamnă „a-i aduce pe oameni în” şi ca rezultat are o schimbare a credinţei, a opiniei şi a religiei lor. De cele mai multe ori, în prozelitism, elementul forte este critica. Se fixează accentul pe a spune oamenilor cât de rea şi greşită este credinţa lor. Este o mare diferenţă dintre a critica, a turna în capul omului toate murdăriile lui, şi a spune omului Vestea Bună a Evangheliei.
3. Când evanghelizăm noi nu încercăm să punem credinţa noastră, mai sus sau superioară credinţei care spune că o are persoana în cauză. Cineva a descris Evanghelizarea ca „Un cerşetor spune altui cerşetor unde poate găsi pâine”.
Pentru un cerşetor flămând, aceasta cu adevărat este o veste bună. Cerşetorului nu trebuie să-i ţii morală de ce este flămând, şi să-i explici cât de rău este pentru sănătatea lui atunci când nu se alimentează la timp. Toate aceste observaţii nu vor avea niciun efect de îmbunătăţire asupra lui. Tot de ce are nevoie cerşetorul este să-şi schimbe starea stomacului, sau este pâinea pe care atât de mult şi-o doreşte. Tot de ce are nevoie un păcătos ca să-şi schimbe starea inimii sale, este Vestea Bună a Evangheliei, care nu se bazează pe critică, pe debating-uri, cine şi care este mai bun, mai drept, mai adevărat, ci pe un îndemn de a se împăca cu Dumnezeu, care din dragoste pentru noi a dat tot ce a avut mai scump, pe Unicul Său Fiu, Isus Hristos, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.
4. Atât evanghelizarea cît şi prozelitismul, ambele în final aşteaptă o schimbare. Totuşi şi aici este o diferenţă. Elementul puternic în prozelitism este de a-i forţa pe oameni să ia o decizie, să facă o schimbare. În contrast cu aceasta, evanghelizarea se bazează pe o liberă alegere a omului. Dumnezeu care este atotputernic şi care le-a creat pe toate şi pe noi toţi, ar putea să facă prozelitism şi să-i forţeze pe oameni să ia o decizie pentru a-şi schimba atitudinea lor faţă de El. Totuşi, El niciodată nu o face. Dumnezeu ne respectă aşa de mult pe noi şi nu vrea să ne oblige să facem nimic cu forţa. El ne-a dat la fiecare din noi dreptul de a alege, fiecare pentru noi înşine. Faptul că noi nu alegem ce vrea El, aceasta este deja altă întrebare. Dar un lucru este clar, că Dumnezeu nu vrea să ne impună nimic cu forţa. Domnul Isus zice „Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine”(Apocalipsa 3:20). El care este Dumnezeu din Dumnezeu, care este deopotrivă cu Tatăl şi căruia toate lucrurile Îi sunt supuse, oare nu poate El să deschidă uşa inimii noastre? Bineînţeles că poate, însă El îţi dă ţie libera alegere să o deschizi şi să-L inviţi de bunăvoie în viaţa ta. Dacă Dumnezeu nu-Şi permite să forţeze pe cineva, cine suntem noi oamenii ca să ne asumăm aşa drept?
Dar vreau să clarific ceva aici. „Înseamnă toate cele spuse mai sus că noi trebuie să tăcem şi să nu spunem nimic din frica ca să nu facem prozelitism?” Bineînţeles că nu.
Ca şi creştini, noi chemăm(nu forţăm) la o relaţie cu Hristos şi nu la o schimbare a religiei sau a Bisericii.
„Noi dar, suntem trimişi împuterniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu!” De ce? Pentru că „Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El” (2 Corinteni 5:20-21).
Dumnezeu vrea schimbarea şi vrea ca oamenii să se întoarcă de la întuneric la lumină, şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu; şi să primească, prin credinţa în Domnul Isus, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi“ (Fapte 26:15-18), dar El ne îndeamnă şi nu ne forţează, alegerea şi hotărârea ne aparţine. Şi aşa cum spune 2 Corinteni 5 şi Fapte 26, Dumnezeu nu doreşte o schimbare a religiei sau a Bisericii din care faci parte, El doreşte să te împaci cu El, să te întorci de la întuneric la lumină. De fapt tot ceea ce vrea El, drag cititor, este să îţi schimbi stăpânul, dacă nu este El. Continuă aici
Folosit cu permisiune de pe www.moldovacrestina.net.
Aşteptăm comentariul tău la pagina Contact.
