Nu sunt contabil
de Alan Medinger
Cu zece ani în urmă am părăsit lumea afacerilor pentru a deveni director cu normă întreagă al Regeneration. Fusesem contabil. Am absolvit contabilitatea la colegiu, am luat examenul CPA cu câţiva ani mai târziu. Am lucrat ca şi contabil pentru o companie 4 ani; apoi pentru o a doua 22 de ani. Deşi am reuşit în managementul financiar, devenind revizor, apoi trezorier şi în final vicepreşedinte financiar, întotdeauna am fost implicat într-o anumită măsură în contabilitate, şi în inima mea eram contabil.
Cei mai mulţi dintre prietenii mei erau contabili. În cele mai multe zile luam prânzul cu alţi contabili. Viaţa socială a soţiei mele şi a mea implica alţi contabili şi soţiile lor (mai târziu femei contabil şi soţii lor – dar nu mai era chiar la fel). Mergeam la cine şi dansuri pentru contabili. Mergeam în excursii sponsorizate de asociaţia contabililor.
Făceam parte dintr-un club republican pentru contabili, jucam în liga de volei a contabililor şi eram colecţionar de monede, aşa că m-am alăturat clubului de colecţionare a monedelor al contabililor.
Pentru o vreme, ca tânăr contabil, am aparţinut grupului de presiune politică – Liga de Apărare a Contabililor. Acest grup fusese format pentru a combate prejudecăţile şi stereotipurile care au ca ţintă contabilii. Eram zugrăviţi constant ca tipi palizi, slabi, sfioşi, micuţi, în genul Uriah Heep, vârâţi undeva în camera din spate a unui birou, acoperindu-ne chipurile cu o şapcă verde, pentru a ne proteja de singurul bec care lumina birourile noastre acoperite de hârtii.
Protestam ori de câte ori filmele sau mass-media ne zugrăveau în acest fel. Declaram că suntem ca oricine altcineva, şi făceam publicitate unor atleţi robuşti care studiaseră contabilitatea, sau unor oameni de afaceri duri care se ridicaseră de la contabilitate la conducere în corporaţii mari.
Aceasta era poziţia noastră publică. Eram ca oricine altcineva. Dar ca să fiu perfect sincer, nu eram pe deplin convinşi. Ştiam că de fapt ne simţeam mai confortabil unul în jurul celuilalt. Eram cumva diferiţi. Când nu era nimeni în afară de noi la o întâlnire, uneori ne puneam toţi şepcile verzi, ne relaxam şi ne simţeam grozav, ca în vremurile de demult.
Dar cu zece ani în urmă, când am intrat în misiune cu normă întreagă, am părăsit toate acelea. Am renunţat la acea identitate veche. Nu a fost uşor – în special când am simţit că trebuia să ard şapca cea veche. Mi-am păstrat unii din vechii mei prieteni, dar am demisionat din asociaţia contabililor, din clubul de colecţionare a monedelor pentru contabili şi din toate celelalte. I-a şocat – chiar i-a mâniat – pe prietenii mei contabili. Au simţit că le întorceam spatele. În mod vehement, au încercat să mă întoarcă de la ceea ce făceam. „Este nenatural”, au afirmat ei. „Negi cine eşti cu adevărat. Nu va merge niciodată. Poţi reprima contabilitatea pentru un timp, dar vei fi nenorocit – sau te vei întoarce.”
A fost dificil. Cum schimbi percepţia pe care o ai despre tine însuţi? Dacă nu eram contabil, cine eram? Uneori simţeam că nu aveam identitate. Încă mă simţeam atât de diferit de cei care nu erau contabili. Dar treptat a avut loc schimbarea. Când am ajuns să fiu înconjurat de alţii care nu erau contabili, care mă iubeau şi mă acceptau aşa cum eram, şi când Dumnezeu a continuat să-mi amintească faptul că contabilitatea era ceea ce făceam, nu cine eram, treptat am început să mă schimb.
Aceasta a fost cu 10 ani în urmă şi sincer, nu mă mai definesc pe mine însumi ca şi contabil. Era ce făceam; nu cine eram. Desigur, din când în când simt o dorinţă puternică să mă reped la un număr de înregistrări de contabilitate, şi tot mai cred că pot completa un formular de impozite cu cele mai bune dintre ele. Dar nu aceasta sunt eu.
Cine sunt eu? Sunt soţ, tată, bunic, frate, prieten. Sunt un credincios născut din nou, umplut de Duhul, în Isus Hristos. Sunt episcopalian, un membru al Trupului lui Hristos. Sunt un fiu al Regelui. Sunt unul dintre cei răscumpăraţi de Domnul. Sunt american. Sunt Alan Medinger, şi sunt o creaţie a lui Dumnezeu, şi sunt unic în toată lumea. Acesta sunt eu. Dumnezeu mi-a arătat că sunt mult mai mult decât credeam că sunt.
Tradus şi folosit cu permisiune de pe www.exodusinternational.org.
Aşteptăm comentariul tău la pagina Contact.
