Dumnezeu te iubeşte, schimbarea este posibilă

de Bob Ragan

Nu am devenit familiar cu cuvântul „homosexual” până ce am ajuns la liceu. Ştiam, totuşi, că descria sentimentele pe care le avusesem în copilărie.

Atracţiile şi sentimentele faţă de cei de acelaşi sex fuseseră prezente de când îmi puteam aminti. Am presupus că aşa m-am născut şi că aceste sentimente defineau cine eram eu ca persoană. Nu am auzit discuţii despre homosexualitate ca şi copil şi am ales să nu discut aceste sentimente cu nimeni. Acesta a fost începutul sentimentului meu de izolare şi singurătate, care mă va chinui în anii care vor veni.

Un eveniment semnificativ a avut loc când eram în anul I la liceu. În acel an am fost expus la pornografia homosexuală. Până în ziua de astăzi mă pot vedea pe mine însumă şi efectul pe care acele imagini le-au avut asupra mea. Nu mă puteam opri să mă uit la acele imagini. Trupul meu tânjea să fie atins, ţinut, să fie cumva în legătură cu acei bărbaţi din imagini. Nu-mi puteam lua ochii de la acele imagini şi acel eveniment a întărit un gând în mintea mea: Eşti homosexual.

Când reflectez la viaţa mea, văd acum că de fiecare dată când duşmanul îmi oferea viaţă contrafăcută, Dumnezeu a fost întotdeauna prezent ca să-mi arate adevărul, realul. La fel cum atracţiile mele faţă de cei de acelaşi sex creşteau, aveam şi o cunoştinţă a lui Dumnezeu, aşa cum este demonstrată prin creaţia Lui din jurul nostru. Era o foame în mine ca să-L cunosc pe Dumnezeu, la fel cum era o foame ca să cunosc bărbaţi.

Ştiam despre Dumnezeu, dar nu Îl cunoşteam în mod personal. Îmi amintesc cum la vârsta de 15 ani, am strigat la El după ajutor, într-un moment de nelinişte şi disperare din cauza dependenţei mele de masturbare şi pornografie. El mi-a auzit strigătul. În acelaşi an în care am fost introdus în pornografie, un preot franciscan m-a luat la cina Bărbaţilor de Afaceri ai Evangheliei Depline, unde mi-a fost prezentat Isus. Inima mea plutea când viaţa şi Duhul Lui au intrat în mine. Inima mea a recunoscut că aceasta era calea pe care o căutam. I-am cerut lui Isus să fie Mântuitorul meu, dar atunci nu L-am făcut cu adevărat Domnul vieţii mele.

Confruntarea cu adevărul lui Dumnezeu. În următorii câţiva ani am fost implicat în „mişcarea lui Isus” de la începutul anilor 70. În colegiu am aparţinut unei comunităţi creştine de casă şi îmi amintesc părtăşia preţioasă, vremurile uimitoare de laudă şi închinare şi învăţătura minunată. Atunci am devenit familiar cu pasajele din Scriptură care condamnă comportamentele sexuale în afara contextului căsătoriei heterosexuale.

În conştiinţa mea eram de acord cu adevărul lui Dumnezeu cu privire la comportamentul homosexual. Totuşi, pentru a face faţă sentimentelor mele puternice, mi-am închis inima. Neconfruntându-mă cu sentimentele mele, m-am plasat în robie faţă de ele. Neştiind pe nimeni care umbla liber de homosexualitate, sentimentele mele de însingurare şi izolare s-au adâncit.

Pentru că nu Îl făcusem pe Isus Domn al vieţii mele, dorind să vreau să-l urmez indiferent de cost, m-am îndepărtat de El. În 1976, am început să mă întâlnesc cu un bărbat pe care îl cunoşteam. Găsindu-l pe „Domnul Potrivit”, am fost gata să mă stabilesc într-o relaţie de o viaţă. Dat relaţia „de o viaţă” a durat numai şase ani.

Compromisul. Pentru că nu puteam avea ceea ce credeam că vreau, mi-am compromis viaţa. Acum eram dornic să fiu implicat cu bărbaţi care nu doreau o relaţie dedicată. Eram dornic să merg la cluburile de striptease şi, în ameţeala alcoolului, să-mi înec amărăciunile şi visele pierdute. Treceam prin viaţă uitând de tulburarea mea interioară. Am văzut alţi bărbaţi doar ca obiecte pentru a-mi satisface apetitul sexual.

În timp ce viaţa mea era mistuită în comunitatea gay din Washington, DC, ignoram marea goliciune pe care o vedeam în jurul meu. Ignoram faptul că barurile erau pline în principal de bărbaţi sub 40 de ani. Numai la barurile de striptease şi la librăriile pentru adulţi am văzut mulţimea „mai în vârstă”. Treceam cu vederea faptul că orice relaţie pe termen lung pe care am întâlnit-o, nu era ceea ce consideram ceva sănătos. Deşi exista între ei un anumit nivel de dragoste, detectam cu consecvenţă şi o goliciune.

În toate acestea, Dumnezeu era încă implicat. Cumva ştiam că aştepta să mă întorc la El. În 1986 inima mea începuse din nou să tânjească după El.

Teologia pro-gay. M-am dus la o librărie gay şi am cumpărat o carte care susţinea că Scripturile aprobă comportamentul homosexual. Vroiam să fiu convins că homosexualitatea era acceptabilă şi că mii de ani de interpretare şi tradiţie se datorau ignoranţei.

Chiar şi cu această dorinţă puternică de a fi convins, îmi amintesc cum am râs de felul în care Scripturile era reinterpretate. Nu era nevoie de mare pricepere ca să vezi că se căuta justificarea comportamentului imoral, şi nu scopurile mai importante ale lui Dumnezeu.

Foamea mea spirituală a continuat să crească, dar m-am abătut de la cale. Am început să investighez mişcarea New Age. M-am cufundat în astrologie şi în alte domenii. Apoi, în timp ce eram tras mai aproape de marginea întunericului, braţul drept puternic al lui Dumnezeu a ajuns la mine de sus şi m-a salvat.

În timpul lui octombrie 1986, la San Francisco, am întâlnit un bărbat care avea un trecut foarte similar cu al meu. Deşi pe vremea aceea amândoi credeam că ne-am născut homosexuali, amândoi doream o relaţie profundă cu Dumnezeu. În 1987, mi-a rededicat viaţa Domnului. De data aceasta am vrut ca Isus să fie cu adevărat Domnul vieţii mele, în special al sexualităţii mele.

Neştiind ce altceva să fac, am găsit o biserică în paginile aurii ale unei cărţi de telefon locale. După o vizită de duminică, am programat o întâlnire cu unul dintre pastori şi mi-am făcut cunoscută povestea. Sunt atât de recunoscător că, deşi a admis că nu ştia cum să mă consilieze, a spus că mă iubeşte şi că vrea să fiu parte a bisericii sale. Dumnezeu Îşi avea mâna asupra mea.

Am vrut să fiu atras în mijlocul acelei biserici şi El m-a aşezat cu luptători în rugăciune. Mai multe cupluri m-au înconjurat cu dragoste, chiar dacă nu le-am făcut cunoscută lupta mea, din cauza mândriei şi temerii mele de respingere. Apoi, într-o vreme de luptă intensă, în ianuarie 1998, în cele din urmă am cedat şi am împărtăşit povestea mea unuia dintre cupluri. Ce binecuvântat am fost când acest cuplu m-a iubit doar, s-a rugat pentru mine şi nu m-a respins.

Două zile mai târziu m-am dus la o librărie creştină şi i-am spus despre lupta mea proprietarului. Am cumpărat nişte literatură pe care o avea şi în sfârşit am înţeles că nu m-am născut gay. Un sentiment uimitor de pace m-a cuprins. Era cam 2:30 dimineaţa, astfel încât singura persoană pe care o puteam suna era prietenul meu din San Francisco, unde era numai 11:30 noaptea! Două săptămâni mai târziu, am auzit despre Regeneration [Regenerare], o misiune din apropiere, pentru bărbaţi şi femei care se luptau cu o homosexualitate nedorită, şi am început să frecventez grupul lor de sprijin din Virginia de Nord, care începuse cu numai trei luni mai înainte.

Ce bucurie a fost să găsesc pe alţii care erau ca mine, căutând o cale de a prelucra şi înţelege sentimentele noastre homosexuale. Ce remarcabil să aflu că atât de mulţi depăşiseră lupta „foarte excitantă dar şi foarte înspăimântătoare”.

Prin învăţăturile pe care le-am primit, am ajuns să înţeleg unele dintre rădăcinile nesiguranţei mele masculine. Am ajuns să văd că atracţiile mele homosexuale erau înrădăcinate într-o nevoie legitimă pe care o erotizasem. Mă legam de bărbaţi sexual, pentru a umple nevoia de afirmare a masculinităţii mele. Blocasem sursa acelei afirmări în copilăria mea.

Cine sunt eu în Hristos. Deşi înţelegerea problemelor de bază era necesară în proces, adevărul de temelie care a făcut diferenţa reală a fost faptul de a şti cine sunt eu în Hristos. Aveam o foame pentru Scripturi ca niciodată înainte. În timp ce eram absorbit de cartea Romani, Duhul Sfânt mi-a descoperit adevărul că firea mea veche, vechiul om, era nu numai răstignit, ci şi mort şi îngropat. Nu mai trăiam eu, ci Hristos trăia în mine (vezi Romani 6).

Am început să văd că eram o creaţie nouă (2 Corinteni 5:17). Până la urmă, nici ispitele, nici sentimentele mele nu defineau cine eram eu ca persoană. Apariţia unei atracţii sau unui sentiment homosexual nu însemna: „Sunt homosexual”. Puteam simţi ispita, dar puteam să mă împotrivesc ei şi să umblu în libertate!

Am început de asemenea să am o relaţie cu Dumnezeu ca „Ava” al meu, un cuvânt intim similar cu „Tătic” în limba biblică originală. El a fost singura sursă a nevoilor mele.

Mulţi ani am fost confuz cu privire la identitatea mea şi am centrat-o pe sexualitatea mea. Acum, ca şi creştin, pot vedea clar adevărul: relaţia mea cu Dumnezeu este temelia identităţii mele. Având siguranţa de a-L cunoaşte pe Tatăl meu ceresc, nu trebuie să mai fiu confuz niciodată.

Bob Ragan conduce biroul Regeneration din Fairfax, VA.

Tradus şi folosit cu permisiune de pe www.exodusglobalalliance.org.

Aşteptăm comentariul tău la rubrica noastră Contact.