Căutătorul
de J. Budziszewski
Acest dialog, ca toate dialogurile care constau în întrebări şi răspunsuri, este ficţiune, dar se bazează pe evenimente reale: reconsiderarea părerilor vizitatorului lui Theophilus se aseamănă îndeaproape cu mărturia adevărată a unui fost homosexual, care este un prieten al autorului.
***
„Nu a fost uşor să vă găsesc biroul”, a spus vizitatorul meu în timp ce lua loc. „Această clădire este ca un tunel de iepuri.”
„Da”, am spus eu, „în primii doi ani în care am lucrat aici, a trebuit să las în fiecare zi o urmă de firimituri ca să găsesc drumul de întoarcere. Nu ne-am mai întâlnit, nu-i aşa?”
„Nu, am terminat studiile – sunt absolvent. Mă numesc Adam, Adam Apollolas.”
„M.E. Theophilus.” Am dat mâna.
„Sunteţi acelaşi Theophilus care a scris dialogul ‘Homophobia’ pentru Nounless Webzine, nu-i aşa? Speram să vorbesc cu dv. despre el.”
„Îţi stau la dispoziţie”, am zâmbit. „Ce ai dori să ştii despre el?”
„Se bazează pe o conversaţie reală?”
„Da şi nu; a fost un compozit. Un student homosexual m-a vizitat într-adevăr ca să mă acuze că am spus că ‘gay-i fac sex cu animalele’ şi restul este de asemenea din viaţa reală, dar nu neapărat din aceeaşi conversaţie.”
„Dar nu poate fi adevărat că toţi homosexualii care vorbesc cu dv. sunt la fel de mânioşi şi de înguşti la minte ca el.”
„Nu, bineînţeles că nu.”
„Atunci de ce l-aţi zugrăvit astfel în dialog?”
„Ai vrea să pretind că nimeni din viaţa homosexuală nu este mânios şi îngust la minte? Mulţi sunt aşa – ar trebui să vezi scrisorile mele – şi încerc să le arăt cititorilor mei dinamica a mai mult decât un gen de conversaţie. Vezi, când oamenii au întrebări sincere încerci să le răspunzi, dar când îţi aruncă doar praf în ochi, atunci îndepărtezi fumul.”
„Deci aţi fi deschis pentru un alt gen de conversaţie.”
„Desigur”, am spus. Am zâmbit. „Poate că avem una chiar acum?”
Sprâncenele i s-au ridicat. „Sunt atât de uşor de citit?”
„Am ghicit doar. Deci despre ce vroiai de fapt să vorbim?”
„Nu sunt un ideolog, dar cred că m-aţi putea numi un Căutător. Vedeţi, sunt în viaţa gay de cinci ani, dar în cele din urmă am căzut pe gânduri. Nu vă cer să mă convertiţi, înţelegeţi? M-am gândit doar să aud ce aveţi de spus, apoi să plec şi să mă gândesc la asta.”
„Cu privire la ce ai căzut pe gânduri?”
A ezitat. „O să folosiţi această conversaţie în unul din dialogurile dv.?”
„Dacă aş face-o, m-aş asigura că nu poţi fi identificat. Poţi vorbi liber.”
„Ei bine –” a ezitat el. „Un lucru este intimitatea. Nu am avut niciodată probleme în a găsi sex, dar acesta este mai mult sau mai puţin anonim. Nu m-a deranjat la început, dar acum mă afectează.”
„Este sexul întotdeauna anonim?”
„Nu, prima dată am făcut sex într-o relaţie stabilă. Am mai avut încă două sau trei relaţii stabile – pentru o lună, două luni, un an. Dar nu au fost niciodată ceea ce ai numi relaţii fidele, înţelegeţi ce vreau să spun? Ca şi cum trebuiau să fie alte evadări sexuale, pentru ca relaţia să funcţioneze. Încep să vreau – nu ştiu. Altceva.”
„Continuă.”
S-a oprit. „Un alt lucru. Vreau să fiu tată. Nu se potriveşte stereotipului, nu-i aşa? Sunteţi surprins auzindu-mă că spun asta?”
„Deloc.”
„În cazul acesta sunteţi singurul. Prietenii mei nu înţeleg. Unul a spus: ‘De ce nu iei o linguriţă şi nu faci o înţelegere cu o lesbiană?’ Dar nu aceasta este ceea ce vreau.” O altă pauză. Obişnuiam să-mi spun: ‘Obişnuieşte-te cu gândul acesta. Nu poţi să ai tot ce vrei.’ Dar în cazul meu aceasta nu mai funcţionează.”
După o secundă a vorbit din nou. „Mai este un lucru.”
„Ce anume?”
„Dumnezeu.”
„Dumnezeu? Cum aşa?”
„O, mă duc uneori la biserică. Acum aceasta probabil că vă surprinde.”
„Nu. Ce fel de biserică?”
„De diferite feluri. La început nu am mers la nicio biserică. Familia mea nu mergea niciodată la biserică. Cei mai mulţi dintre prietenii mei gay nu au ce face cu Dumnezeu. Apoi am început să merg la o biserică gay, şi a fost OK pentru un timp. Dar cred că vreau lucrul real, înţelegeţi ce vreau să spun? Sau nimic altceva.”
„Cred că da. Nu ai îndoieli cu privire la ce este lucrul real?”
„Nu. Nu spun că cred în Isus, dar –” S-a gândit o clipă. „Biserica gay spune că poţi să fii creştin şi să duci o viaţă gay. Nu cred că am crezut vreodată cu adevărat asta. Am citit o carte pe care a recomandat-o pastorul din biserica gay –”
„Da?”
„Titlul era ceva de genul Sex şi murdărie. Am uitat exact cum sună. Staţi puţin, o să-mi amintesc.”
„Nu contează, ştiu cartea.”
„A, bine. Atunci probabil că vă amintiţi cum autorul argumentează că atunci când Biblia stabileşte reguli pentru sex, ele sunt doar coduri pentru puritate – nu legi morale – aşa că nu eşti obligat să le respecţi.”
„Desigur.”
„M-a prins până la un moment – până când a spus ‘de aceea este OK şi să faci sex cu animalele’, sau până am ajuns la cuvintele care aveau acest sens. Tocmai lucrul de care v-a acuzat tipul din dialogul dv. pe dv. că aţi spus că gândesc gay-i. Puteam să văd cum concluzia autorului a urmat premiselor sale – dar după aceea, nu am mai avut ce face cu premisele lui, dacă înţelegeţi ce vreau să spun.”
„Înţeleg exact ce vrei să spui. Deci unde te duc toate acestea?”
„Aşa cum am spus, vreau să vă aud, apoi voi pleca şi mă voi gândi la ce aţi spus.”
„Bine, Adam, dar despre ce anume vrei să mă auzi vorbind?”
„Cred că ceea ce nu înţeleg este imaginea de ansamblu cu privire la sex.”
„Există într-adevăr o imagine de ansamblu cu privire la sex.”
„Prezentaţi-mi-o atunci. Zugrăviţi-mi-o. Ţineţi-mi o prelegere, chiar. Asta”, a adăugat el, „dacă nu vă deranjează.”
Nu m-am putut abţine să nu râd. „M-ai întrebat înainte dacă voi folosi această conversaţie în unul din dialogurile mele. Dacă o voi face, nimeni nu va crede. Vor spune că am inventat-o.”
„De ce?”
„Pentru că ai plănuit totul mult prea bine. ‘Căderea pe gânduri’ anticipează tot ce aş vrea să spun. Şi acum îmi ceri o prelegere!”
„După şapte ani de colegiu, sunt obişnuit cu prelegerile. Dv. faceţi ce face un Profesor, şi eu voi asculta. Dacă vreau să vă combat – credeţi-mă, ştiu cum – voi reveni în altă zi.”
Mi-am adunat gândurile. „Bine, Adam. Punctul principal al moralităţii sexuale creştine este că natura umană este proiectată. Trebuie să trăim într-un anumit mod pentru că suntem proiectaţi să trăim în acel mod.”
A spus: „Pot să văd designul într-un organ ca inima. Natura umană este puţin prea mare pentru mine.”
„Atunci să începem cu inima. Vezi cum fiecare parte lucrează împreună cu celelalte pentru a-şi împlini scopul, funcţia?”
„Desigur. Avem nervi şi valve şi camere de pompare, toate pentru circulaţia sângelui.”
„Exact. Dacă te gândeşti la energiile sexuale în loc de inimă, este la fel. Cheia înţelegerii unui design este să-i recunoşti scopurile. Pentru inimă, scopul este pomparea sângelui; pentru energiile sexuale – spune-mi tu.”
„Plăcerea?”
„Mai gândeşte-te. Ai spune că plăcerea este scopul actului de a mânca?”
„Nu, aş spune că scopul mâncării este hrănirea, şi că plăcerea este doar rezultatul.”
„Dacă ai crede că plăcerea este scopul mâncării, ce ai face dacă ţi-aş oferi otravă cu gust plăcut?”
„Aş mânca-o.”
„Şi ce s-ar întâmpla?”
„M-aş îmbolnăvi.”
Dar dacă ai înţelege că scopul mâncării este hrănirea şi că plăcerea este doar rezultatul, atunci ce ai face dacă ţi-aş oferi otravă cu gust plăcut?”
„Aş refuza-o şi aş cere în schimb mâncare.”
„La fel este şi cu energiile sexuale. Plăcerea este rezultatul folosirii lor, dar nu scopul folosirii lor. Scopurile îţi pot spune ce gen de activităţi sexuale sunt bune şi care nu sunt; prin ea însăşi, plăcerea nu-ţi poate spune.”
„Deci care sunt scopurile energiilor sexuale?”
„Deja mi-ai spus; numai că nu ai realizat că o faci.”
„Am făcut-o? Când?”
„Când mi-ai spus că ai căzut pe gânduri cu privire la viaţa homosexuală. Au fost trei lucruri. La ce se referea primul dintre ele?”
„La intimitate. La legătură.”
„Şi al doilea?”
„La a avea copii.”
„Atunci nu vei fi surprins să auzi că unul din scopurile inerente ale energiile sexuale este să lege un bărbat de o femeie, şi altul este să aibă şi să crească copii.”
„Dacă a fi legat este bine, de ce să nu se folosească energiile sexuale pentru a lega un bărbat de un bărbat?”
„A mers în cazul tău, Adam?”
„Ei bine, nu. De asta mă plângeam.”
„Vezi, nu este un accident. Legarea unui bărbat de un bărbat este contrar designului.”
„Spuneţi asta, dar cum ştiţi?”
„Există două motive. Mai întâi, bărbatul şi femeia sunt complementari. Nu sunt doar diferiţi, se potrivesc. Există ceva în designul emoţional al bărbatului pe care numai femeia îl poate împlini, şi ceva în designul emoţional al femeii pe care numai bărbatul îl poate împlini. Când se unesc doi de acelaşi gen, nu se întâmplă aceasta. În loc să se echilibreze unul pe celălalt, se dezechilibrează unul pe celălalt.”
„Care este celălalt motiv?”
„Celălalt motiv este că unirea a două persoane de acelaşi gen este sterilă. Şi tu te-ai plâns de asta.”
„Dar uneori nici un bărbat nu poate avea copii cu o femeie.”
„Unirea a două persoane de acelaşi gen nu este accidental sterilă, Adam, cum poate fi unirea unui anumit bărbat cu o anumită femeie; este inerent sterilă. Un soţ şi o soţie care nu pot avea un copil nu s-au ridicat împotriva scopurilor lor proiectate. Doi bărbaţi care fac sex împreună, se ridică.”
A zâmbit silit. „Există întotdeauna o linguriţă.”
„Dar când prietenul tău ţi-a făcut acea sugestie, ai refuzat, nu-i aşa? Din ce motiv?”
„Nu sunt sigur. Cred doar că un copil are nevoie de o mamă şi de un tată.”
„Exact. Bărbatul şi femeia se pot completa şi desăvârşi unui pe celălalt nu doar având copii, ci şi crescându-i. Femeile sunt mai bine proiectate pentru a avea grijă, bărbaţii sunt mai bine proiectaţi pentru protecţie. Pe lângă aceasta, doi taţi nu pot reproduce relaţia bărbat – femeie. Nici două mame nu pot. Nici numai o mamă nu poate.”
Adam a rămas tăcut în timp ce a digerat acestea. „Ştiţi”, a spus în cele din urmă, „nu mă aşteptam să-mi spuneţi numai asta.”
„Despre ce te aşteptai să vorbesc?”
„Despre boală.” A făcut o pauză. „Acum, când mă gândesc la asta, nu aţi spus multe despre boală nici în acel dialog pe care l-am citit.”
„Cred că ştii deja limitele modului tău de viaţă.”
„Presupun că da. Dar nu pare corect. De ce trebuie să fie sexul gay mai puţin sănătos decât orice alt fel de sex?”
„Nu ajungem iar la design? Începe cu faptul că nu toate orificiile sunt create egale.”
„Hm.”
„Hm?”
„Cred că voi face ce am spus: voi pleca şi mă voi gândi la toate acestea. Între timp, Profesore, cred că aveţi o problemă.”
„Da?”
„Dacă intenţionaţi să folosiţi această discuţie a noastră în unul din dialogurile dv.”
„Şi care ar putea fi această problemă?”
„Am vorbit prea mult. Dialogurile dv. au toate 1 500 de cuvinte. Acesta este mult mai mare.”
Am zâmbit. „Voi vorbi cu editorul meu despre aceasta.”
‘Căutătorul’ face parte dintr-o serie de două articole. Celălalt articol din serie este Homofobia: O poveste fără sfârşit. Cele două articole au fost scrise pentru a fi citite împreună.
Copyright (c) J. Budziszewski, Profesor de Management şi Filosofie, la Universitatea din Texas, Austin, S.U.A., autor al How to Stay Christian in College [Cum să rămâi creştin în colegiu] (www.navpress.com) şi The Line Through the Heart: Natural Law as Fact, Theory, and Sign of Contradiction [Calea inimii: Legea naturală ca fapt, teorie şi semn al contradicţiei] (www.isibooks.com). Publicat iniţial în Boundless: www.boundless.org. pe 29 iunie 2000. Tradus şi folosit cu permisiune.
Aşteptăm comentariul tău la pagina Contact.
